Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 21 din data de 14.03.2013
Prin încheierea nr. 45/11.03.2013 Judecătoria Turnu Măgurele a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.M.A., stabilindu-i obligațiile ce urmează să le respecte potrivit art. 160/2 alin.3 Cpp.
A atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea - credință a acestor obligații se va dispune revocarea măsurii potrivit art.160/10 Cpp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 3 din data de 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.M.A pe o perioadă de 29 de zile, pentru infracțiunea prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. g, i Cpen.
Instanța fondului a reținut din materialul probator că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a cunoscut rigorile arestului preventiv și nu sunt date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, având în vedere și valoarea redusă a prejudiciului cauzat, cât și faptul că în cauză nu există indicii temeinice, și probe care să întemeieze presupunerea rezonabilă a instanței că inculpatul cercetat în stare de libertate, va săvârși din nou fapte prevăzute de legea penală sau infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
Având în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO măsura arestării preventive reprezintă o măsură excepțională întrucât regula o constituie libertatea cetățeanului, iar această măsură este necesar a fi dispusă numai în situația în care alte măsuri nu ar fi potrivite datelor concrete ale cauzei, prima instanță a reținut că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului și cercetarea acestuia în stare de arest preventiv nu subzistă, scopul măsurii preventive putând fi realizat și prin liberarea sub control judiciar.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Teleorman a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din însăși natura infracțiunii săvârșite, din posibilitatea ca lăsat în libertate, inculpatul să repete săvârșirea de astfel de fapte, încurajându-se fenomenul infracțional.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului P.M.A, reiese că acesta a mai fost sancționat de 4 ori cu amendă administrativă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat dar și arestat la 03.05.2011 în baza MAP 19 EAW/03.05.2011, emis de Curtea de Apel București, de asemenea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. A fost totodată condamnat și arestat în afara țării, executând 5 luni închisoare, tot pentru infracțiuni de furt.
În prezenta cauză inculpatul P.M.A nu numai că este cercetat în cauză pentru două fapte extrem de grave - furt calificat, și violare de domiciliu - dar, ca și participare infracțională el a fost instigatorul pentru săvârșirea acestor infracțiunii.
Tribunalul reține că art. 1606 și art. 1602 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală prevăd condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată. Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Totodată, dispozițiile art. 1606 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează condițiile formale de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, condiții care privesc elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, precum și mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii), condiții ce au fost verificate la aprecierea admisibilității cererii.
Contrar celor reținute de instanța fondului, tribunalul constată în cauză subzistența temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, în sensul existenței indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit faptele ce i-au fost reținute în sarcină și a pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate.
De asemenea, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale ce reglementează instituția juridică a liberării provizorii, tribunalul reține că o condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie, care reiese implicit din conținutul normelor în materie, o constituie preexistența măsurii arestării preventive legal luată (sau, după caz, prelungită ori menținută) față de învinuit sau inculpat, condiție pe care inculpatul implicit a apreciat-o ca fiind îndeplinită atunci când a ales să formuleze o astfel de cerere, altfel avea posibilitatea formulării unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 alin. 2 Cod penal.
Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, în al doilea rând, atât verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1602 din Codul de procedură penală, cât și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deși Codul de procedură penală și Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obține liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparține instanței de judecată, prin raportare la condițiile de admisibilitate și având în vedere necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Temeinicia unei cereri de liberare provizorie se analizează și prin raportare la elemente ce privesc fapta săvârșită, gradul acesteia de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului .
Astfel, raportat la natura infracțiunii săvârșite, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, tribunalul a apreciat că nu se impune cercetarea în stare de libertate a inculpatului, existând riscul ca lăsat în libertate să repete săvârșirea faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză, pentru a-și asigura obținerea facilă a mijloacelor financiare.
Recursul Parchetului a fost admis, cu consecința casării încheierii și respingerii ca nefondate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
| ← Verificarea măsurii arestării preventive în cursul judecăţii | Cererea de restituire a taxei de poluare , lipsa plângerii... → |
|---|
