Cerere recalculare pensie pentru limită de vârstă, stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru grupa I de muncă în perioada aprilie 1947 – 31 martie 2001
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 1224 din data de 28.03.2013
In baza art. 14 din Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare pentru perioada lucrată în grupa I de muncă, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2001, este de 20 de ani.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 15 ianuarie 2013 sub nr. 260/87/2013, reclamanta T.E. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la revizuirea dreptului la pensie și emiterea unei decizii de pensionare în care, pentru deschiderea dreptului de pensie să fie valorificate și perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000, activitate desfășurată în grupa I de muncă, dovedită cu adeverința nr. 711/18.03.2005 emisă de angajatorul S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 18369/25.08.2010, emisă de pârâtă în dosarul de pensionare nr. 80787/18.10.2010, i s-a respins cererea de pensionare pe motiv că nu poate beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare deoarece "grupa I de muncă nu se poate valorifica, deoarece funcția de primitor - distribuitor nu se regăsește la art. 95 Ord. 50/1990";.
Arată reclamanta că, din conținutul deciziei nr. 18369/25.08.2010 rezultă că pârâta nu a luat în calcul la analiza condițiilor privind deschiderea dreptului la pensie și perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000, în care a desfășurat activitate în grupa I de muncă și pe care le-a dovedit cu adeverința nr. 711/18.03.2005 emisă de angajatorul S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele, pe motiv că "grupa I de muncă nu se poate valorifica, deoarece funcția de primitor - distribuitor nu se regăsește la art. 95 Ord. 50/1990";.
Mai arată reclamanta că, la dosarul de pensionare a depus și adeverința nr. 108/26.02.2009, emisă de deținătorul arhivei fostului angajator, prin care acesta face precizarea că "se adeverește că d-na T.E. figurează în statele de plată a salariilor de la S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele, în perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000; loc de muncă - secția Ansamble Sudate, în calitate de lăcătuș mecanic.";, menționând că a solicitat pârâtei reanalizarea dosarului său de pensie în sensul ca, la deschiderea dreptului său de pensie să valorifice și aceste perioade în care a desfășurat activitate în grupa I de muncă, precum rezultă din adeverința nr. 711/18.03.2005, însă pârâta nu a comunicat nici un răspuns la această solicitare.
Consideră reclamanta că în mod nelegal pârâta nu a valorificat perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000 de grupa I de muncă, deoarece potrivit Ordinului nr. 50/2008, adeverințele care atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, o persoană a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, vor fi emise de angajatori pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele lor, fiind direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează, iar adeverințele nevalorificate la stabilirea și/sau recalcularea pensiilor, întocmite și eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului, 24.09.2008, utilizându-se la stabilirea și/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul din anexă.
Arată reclamanta că, la pct. 95 din Ordinul MMOS nr. 50/1990, se precizează ca activitatea încadrată în grupa I de muncă, operațiile de sudură efectuate în interior la nave (secții și bloc secții), cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare, iar potrivit art. 3 din același act normativ, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precizând că, în considerarea acestor prevederi, fostul angajator a emis adeverința nr. 711/18.03.2005, prin care se atestă împrejurarea că a lucrat în aceleași condiții ca și personalul muncitor prevăzut la pct. 95 din Ordinul MMOS nr. 50/1990.
Mai arată reclamanta că adeverința nr. 108/26.02.2009 emisă de deținătorul arhivei fostului angajator trebuie avută în vedere de către pârâtă la deschiderea dreptului la pensie, având în vedere prevederile art. 160 alin. 5, art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001, fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976, astfel încât face dovada vechimii în muncă în condiții de grupa I în perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000.
În temeiul dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă au fost atașate cererii, în copie, înscrisurile pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, respectiv: adeverința nr. 711/18.03.2005 eliberată de S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele, adeverința nr. 108/26.02.2009 eliberată de S.C. MAXIM GRUP SRL Turnu Măgurele, decizia nr. 18369/25.08.2010 și cererea adresată pârâtei. (filele 6-9)
La data de 27.03.2013, prin serviciul registratură, pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 14-15) prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că, în dosarul de pensie al reclamantei s-a emis decizia nr. 18369/25.08.2010, prin care i s-a respins cererea de pensionare deoarece nu îndeplinește cele două condiții cumulative pentru pensionare, respectiv stagiu complet de cotizare și vârsta, decizie pe care reclamanta nu a contestat-o.
Mai arată pârâta că, la data de 09.09.2010 reclamanta a adresat Tribunalului Teleorman o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat să-i fie valorificată adeverința nr. 711/18.03.2005, acțiune care a constituit obiectul dosarului nr. 4591/87/2010, iar prin sentința civilă pronunțată la data de 17.11.2010 cererea reclamantei a fost respinsă, sentință definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că adeverința nr. 711/18.03.2005 nu respectă condițiile de fond și formă impuse de legislația în vigoare la data emiterii deciziei, aceleași pe care le stabilește și Ordinul MMPS nr. 590/2008.
Astfel, adeverința nu face referire la actul administrativ al organului colectiv de conducere prin care reclamanta a fost nominalizată în tabelul personalului fostului angajator care desfășoară activitate ce se încadrează în grupa I de muncă conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, cum nu face referire nici la poziția la care figurează în tabel, precum și că, potrivit Anexei 1 pct. 95 din Ordinul nr. 50/1990, invocat în adeverință, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă personalul care efectuează operațiile de sudură efectuate în interior la nave (secții și bloc secții), cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare, iar în perioada în care reclamanta pretinde că a lucrat în grupa I de muncă, a exercitat meseriile de strungar și primitor - distribuitor, aspect ce rezultă din carnetul de muncă.
În dovedirea celor arătate în întâmpinare, pârâta a anexat, în copie, extras de pe portalul Tribunalului Teleorman și Curții de Apel București, adresa nr. I/292/82/21.02.2013 emisă de Casa Națională de Pensii Publice și memoriul adresat de reclamantă.
Examinând cu prioritate conform art.137 Cod procedură civilă excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3687/17.11.2010, pronunțată în dosarul nr. 4591/87/2010, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta din cauza de față împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 3687/17.11.2010, obiectul acțiunii a fost anularea deciziei de pensionare nr. 18369/25.08.2010 și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la emiterea unei decizii de pensionare începând cu data de 10.08.2010, conform stagiului de muncă rezultat din carnetul de muncă și din adeverința nr. 711/18.03.2005 eliberată de S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele, din care rezultă că în perioada 17.07.1984 - 01.11.1994, respectiv 15.10.1996 - 30.06.2000 a desfășurat activitate în grupa I.
Potrivit art.1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută între ele și în contra lor, în aceeași calitate";.
Așadar, este necesară tripla identitate - părți, obiect, cauză.
Dintr-o analiză a elementelor structurale ale acțiunii civile rezultă: subiectele acțiunii civile sunt aceleași - reclamanta T.E. și pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman; obiectul acțiunii civile - este pretenția dedusă în justiție care apără dreptul subiectiv al reclamantei și pretins încălcat de pârâtă, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensionare în care, pentru deschiderea dreptului de pensie să fie valorificate și perioadele 17.07.1984 - 01.11.1994; 15.10.1996 - 30.06.2000, activitate desfășurată în grupa I de muncă, dovedită cu adeverința nr. 711/18.03.2005 emisă de angajatorul S.C. Bega Electroturris S.A. Turnu Măgurele.
În ceea ce privește cauza acțiunii civile, aceasta este definitorie existența autorității lucrului judecat: cauza este element de identificare al acțiunii civile. În limbaj juridic prin cauză se desemnează scopul spre care se îndreaptă activitatea unui subiect de drept. Causa petendi este scopul către care se îndreaptă voința celui care reclamă în justiție. Doctrina a considerat că acest element al acțiunii se referă la temeiul juridic al acțiunii civile. Temeiul juridic indicat în ambele acțiuni este Legea nr. 19/2000, Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 590/2008.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că puterea de lucru judecat este incidentă când ambele pricini au rezolvat fondul cauzei, nu și când o instanță s-a pronunțat pe excepție.
Practica a stabilit, de asemenea, că, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dacă, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Se bucură, însă, de autoritate de lucru judecat, numai hotărârea prin care acțiunea a fost judecată în fond, nu și atunci când a fost judecată în temeiul unei excepții procesuale.
Cum în cauză, în mod evident prima soluție în acțiunea reclamantei a fost de respingere a acțiunii, este de reținut că fondul cauzei a fost analizat, dezbătut, astfel încât în raport de această soluție, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă a fi admisă .
În consecință, acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă, instanța constatând autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3687/17.11.2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 4591/87/2010
| ← Cererea de întoarcerea executării. Titlu executoriu... | Cererea de acordare compensaţie în bani a concediului de... → |
|---|
