Cetăţean străin. Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren în România. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3 din Legea nr. 312/2005, cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, nerezidenţi în România, dar având domiciliu într-un stat membru al Uniunii Europene pot dobândi dreptul de proprietate asupra unor terenuri din România în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
Secţia civilă, Decizia nr. 299 din 13 mai 2008
Reclamanta P.D. a solicitat să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și, ca efect al partajului, să i se atribuie imobilul-construcție și terenul aferent.
A arătat că terenul dobândit odată cu construcția este proprietatea sa exclusivă, întrucât pârâtul este cetățean străin, situație în care acesta nu a dobândit și dreptul de proprietate al terenului.
Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 488/2005, a dispus sistarea stării de codevălmășie și, ca efect al partajului, a atribuit în totalitate casa de locuit și terenul aferent reclamantei, dispunând obligarea sa la plata către pârâtul K.J. a contravalorii cotei sale părți.
Ca urmare a apelului declarat de pârât, Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 665/11.12.2007 a schimbat sentința, în sensul că a dispus formarea a două loturi, partajând în natură casa de locuit și terenul aferent.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că în cadrul procesului de partaj, instanța trebuia să dea prioritate, în măsura în care este posibil, partajării în natură a bunurilor.
Că, pârâtul fiind cetățean al unui stat membru UE, respectiv cetățean germen, legea germană permite cetățenilor români să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor, se poate dispune atribuirea în natură a unui lot de teren și pârâtului.
Curtea de Apel Galați a menținut hotărârea instanței de apel, cu următoarea argumentare:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 312/10.11.2005, cetățeanul unui stat membru cu domiciliul într-un alt stat membru sau în România, poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români.
Așadar, chiar dacă în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se face mențiunea că terenul nu intră în proprietatea soțului, cetățean străin, potrivit legislației de la momentul respectiv, după aderarea României la Uniunea Europeană, interdicția nu mai există.
Dacă s-ar fi menținut interdicția legală de a dobândi terenuri în România pentru cetățenii străini, atunci pârâtul-recurent ar fi avut dreptul să primească suma ce a fost achitată cu titlu de preț, sumă ce are regimul juridic de bun comun.
în ceea ce privește critica cu privire la partajarea în natură a imobilului, se reține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6735alin. (2) C.proc.civ., fiind posibilă împărțeala în natură, a dispus formarea a două loturi și atribuirea lor părților cu respectarea cotei legale, cu atât mai mult cu cât pârâtul-recurent este rezident în România, aceasta fiind singura sa locuință.
| ← Încheiere de carte funciară. Plângere. Condiţii de admisibilitate | Publicitate imobiliară. Intabularea dreptului de proprietate... → |
|---|
