Circulaţie rutieră. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU JIU Sentinţă civilă nr. 6804 din data de 07.10.2013
Dosar nr. 8723/318/2013 Cod operator 2445
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU JIU
JUDEȚUL GORJ
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6804/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
Grefier ALINA MEZDREA
Pe rol judecarea plângerii contravenționale privind petentul O.C.F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ….
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, asistat de avocat C.I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la dosar relațiile solicitate de instanță, după care, în temeiul art. 255, art. 258 Cod pr. civ., apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părți admisibilă și aptă să conducă la soluționarea cauzei, instanța o încuviințează.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța considerând cercetarea judecătorească încheiată, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Avocat C.I., pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal contestat, fără cheltuieli de judecată, arătând că aparatul video-radar a fost montat pe un autoturism care nu există în parcul auto al I.P.J. …, precum și că din fotografiile video-radar nu se poate stabili că motocicleta este proprietatea petentului, existând o distanță de 6 minute între acestea și fotografia în care apare numărul de înmatriculare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2013, sub nr. 8723/318/2013, petentul O.C.F., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. .., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat cu 9 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pe motiv că a circulat cu motocicleta CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY, cu viteza de 109 km/h în localitate.
A susținut petentul că motocicleta pe care o conducea nu a arătat o viteză de peste 50 km/h pe toată perioada deplasării, iar în timp ce se afla pe strada …a fost depășit de o altă motocicletă ce se deplasa cu viteză, presupunând că aceasta a fost surprinsă de aparatul video-radar.
A mai arătat că această motocicletă și-a continuat deplasarea la semnalul de oprire al agentului constatator, însă petentul a oprit la acest semnal, așa încât a fost sancționat, refuzându-i-se posibilitatea de a observa imaginile și a demonstra că nu motocicleta sa a fost surprinsă în acestea.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei carte de identitate, proces-verbal contestat (filele 4, 5).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar temeinicia aspectelor reținute prin acesta rezultă din documentele anexate.
Cu adresele nr. 16709/19.06.2013, nr. 106448/19.09.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza încheierii procesului-verbal contestat, și anume cazier auto, raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologică și atestat operator radar, 8 fotografii video-radar (filele 14-19, 31-34).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul O.C.F. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 19.05.2013, ora 15:28, pe strada …din municipiul …, a condus motocicleta Honda CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY cu viteza de 109 km/h.
Petentul a semnat procesul-verbal contestat, iar la rubrica Alte mențiuni a consemnat "Cu obiecțiuni";.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 31.05.2013, împotriva procesului-verbal de contravenție înmânat la data de 19.05.2013.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Nu poate fi reținută susținerea petentului în sensul că procesul-verbal contestat ar fi afectat de un viciu de legalitate, prin aceea că agentul constatator a consemnat numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul video-radar ca fiind MAI 43743, în loc de MAI 34743, aceasta constituind o simplă eroare materială fără consecințe sub aspectul validității actului de constatare, pentru motivele următoare.
Astfel, arată instanța că necesitatea consemnării numărului autoturismului pe care a fost montat aparatul video-radar rezidă în a da posibilitatea instanței de a stabili dacă înregistrarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, posibilitate care există în speță, după cum rezultă din adresele nr. 106448/19.09.2013 și nr. 106617/03.10.2013 emise de către intimat, prin care se învederează că aparatul video-radar cu ajutorul căruia a fost constatată contravenția a fost montat pe auto cu nr. MAI 34743, fiind înaintat și buletinul de verificare metrologică, neexistând auto cu nr. MAI 43743, așa încât prin consemnarea în mod eronat a numărului nu s-a adus petentului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile art. 175 alin. 1 Cod pr. civ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va avea în vedere prevederile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Totodată, instanța arată că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera "acuzațiilor în materie penală"; la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
Astfel, instanța apreciază, în raport de materialul probator depus de către intimat, că la momentul controlului realizat de către operatorii din cadrul I.P.J. Gorj, aparatul video-radar utilizat era verificat metrologic conform buletinului nr. 0184668/17.04.2013, iar această verificare metrologică avea un an valabilitate, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 19.05.2013, se afla în perioada de valabilitate a verificării, iar operatorul H.D.M. era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului nr. 41408/08.04.2010 emis de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. ….
Viteza cu care circula motocicleta Honda CBR 600F cu numărul de înmatriculare B-07-EWY la momentul înregistrării de către aparatul radar era de 109 km/h, conform fotografiilor video-radar înaintate de intimat, din cuprinsul acestor fotografii rezultând atât viteza de deplasare, cât și situarea acesteia pe raza localității.
Instanța va respinge ca nesinceră susținerea petentului în sensul că o altă motocicletă care l-ar fi depășit a fost înregistrată cu această viteză, din fotografiile video-radar observându-se o singură motocicletă, cea condusă de către petent, or dacă într-adevăr situația de fapt ar fi fost cea prezentată de către petent, acesta avea posibilitatea de a o consemna ca atare la rubrica Obiecțiuni, ceea nu a făcut.
Intimatul a probat astfel cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr. 301/2005 faptul că petentul a circulat cu viteza de 109 km/h pe raza localității, încălcând astfel dispozițiile legale în materie, conform cărora viteza maximă în interiorul localității este de 50 km/h.
Normele de metrologie care reglementează erorile de măsurare a vitezei de către cinemometre sunt luate în calcul cu ocazia verificării și omologării metrologice, însă odată verificate, se consideră că aceste aparate indică o valoare reală, eliberându-se buletinele de verificare metrologică, care până la proba contrară se consideră ca fiind actul ce certifică faptul că aparatul indică o valoare convențional adevărată, întrucât este știut că nici un aparat de măsurare în orice domeniu nu poate prezenta o valoare adevărată absolută.
Printr-o motivare contrară s-ar considera că toate măsurătorile efectuate s-ar afla sub semnul îndoielii și, în consecință, nu s-ar putea realiza o activitate de control, deși din interpretarea juridică a normelor invocate rezultă că acestea sunt considerate ca cerințe obligatorii și premergătoare, ce trebuie avute în vedere de specialiștii în materie cu ocazia verificării aparatelor și anterior eliberării buletinelor de verificare metrologică.
Din buletinul de verificare metrologică rezultă că acesta a fost emis la data de 17.04.2013, iar cinemometrul de control rutier tip AUTOVISION funcționând în regim staționar și în regim de deplasare are ca rezultat al verificării mențiunea de admis, fiind o instalație etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor în condițiile NML 021-05 și PIV 021-05-BBSC-01, valabilitatea verificării fiind pe o perioadă de un an de zile, astfel că la data întocmirii procesului verbal de contravenție, 19.05.2013, se afla în perioada de valabilitate a verificării, îndeplinind cerințele metrologice și tehnice prevăzute de punctul 3 din Norma de Metrologie Legală 021-05.
În consecință, încadrarea într-o anumită faptă încriminată de legea contravențională depinde de măsurarea exactă a vitezei autovehiculului condus de contravenient, iar pentru a se asigura o măsurare cât mai corectă, în toate cazurile, legiuitorul a prevăzut că viteza se determină cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De asemenea, verificarea metrologică este modalitatea de control metrologic legal prin care se constată și se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplinește cerințele prevăzute în reglementările de metrologie legală, această verificare realizându-se atât inițial, înainte de darea în folosință, cât și periodic, la intervale regulate de timp stabilite în lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal.
Examinând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 675 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, respectiv sancțiunea avertismentului, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că acestea au fost judicios individualizate, și ținând seama că din probele administrate nu rezultă că fapta ar avea un grad de pericol social mai redus, instanța constată că sancțiunea amenzii a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 675 lei, echivalentul a 9 puncte amendă, adică limita minimă prevăzută de lege, iar suspendarea exercitării dreptului de a conduce este justificată de pericolul pentru siguranța circulației rutiere, relevat de conduita petentului, care a depășit viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv cu mai mult de 50 km/h.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic, iar în temeiul art. 36 alin. 2 din același act normativ, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul O.C.F., cu domiciliul în …, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. … cu sediul în …. împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 4195255/19.05.2013 încheiat de către agentul intimatului.
Menține procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10.2013.
Președinte,
ALEXANDRU BOGDAN POPESCU
Grefier,
ALINA MEZDREA
Red. A.B.P/Tehnored. A.M.
4 ex./09 Octombrie 2013
| ← Anulare act. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | grăniţuire, obligatie de a face . Jurisprudență Grăniţuire → |
|---|
