Citarea părţilor. Citare la o altă adresă. Dreptul la un proces echitabil. Principiul egalităţii armelor. Casare cu trimitere
| Comentarii |
|
Una din garanţiile implicite ale desfăşurării procedurii în cadrul unui proces echitabil, este consacrată de principiul egalităţii armelor, ceea ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal. Egalitatea armelor impune fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza, ceea ce implică ca fiecare parte să fie legal citată în cauză.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2461 din 4 noiembrie 2008
Prin sentința comercială nr. 1589/25.06.2008 s-a admis cererea formulată de către administratorul judiciar Cabinetul individual de insolvență M.L.G., desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC V.D.I.E. SRL.
A fost obligat pârâtul M.P.D. la plata sumei de 64.375 lei, pasiv al debitoarei.
A fost amânată cauza pentru 24.09.2008.
în motivare se arată că, prin cererea înregistrată la data de 6.05.2008, administratorul judiciar Cabinetul individual de insolvență M.L.G. a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale împotriva pârâtului M.P.D. în calitate de administrator al debitoarei SC V.D.I.E. SRL, solicitând judecătorului sindic obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare în cuantum de 64.375 lei, în baza art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.
în motivarea cererii, administratorul judiciar a arătat că din cuprinsul actelor existente la dosar a rezultat faptul că debitoarea nu desfășoară activitate la sediul social declarat. Nu au fost identificați asociații debitoarei. La data deschiderii procedurii de insolvență pârâtul deținea calitatea de asociat și administrator al societății debitoare, în această calitate fiind notificat cu privire la predarea actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006. Notificarea a fost returnată cu mențiunea „expirat termen de păstrare”.
Administratorul judiciar a arătat că pentru faptul că nu a fost identificată arhiva societății și, respectiv, predată, consideră că nu s-a ținut evidența contabilă, fapt care atrage răspunderea organelor de conducere, deoarece nu există posibilitatea de analiză asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului de către administratorul societății. în speță, indiferent dacă pârâtul a încălcat din neglijență sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, prejudiciind astfel creditorii. în cazul încălcării obligației de ținere a evidenței contabile conform cu legea, există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței duce la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor și a operațiunilor efectuate cu bunurile și fondurile societății. Răspunderea civilă delictuală specială instituită prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune săvârșirea uneia din faptele menționate în text, în speță neținerea contabilității, existența unui prejudiciu adus creditorilor constând în pasivul societății și raportul de cauzalitate dintre acestea. Nepunerea la dispoziție a documentelor contabile este considerată ca fiind determinată de lipsa acestora ca urmare a neținerii contabilității.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
în sarcina pârâtului a fost invocată de către administratorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat administratorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. c) și alin. (2) ale Legii nr. 31/1990, precum și din dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Astfel, administratorii sunt solidar răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolvenței.
Totodată, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
în condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 lit. c) stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul M.P.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj.
în motivarea recursului se arată că unul dintre motivele de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., constând în aceea că instanța de fond a judecat cauza cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., pentru că a judecat cauza fără ca pârâtul să fie legal citat. Neindicarea numelui complet ori indicarea greșită a numelui sau a prenumelui atrag nulitatea actului.
Un al doilea motiv de recurs îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind în imposibilitate de a-și exercita dreptul la apărate și de a face apărări în privința problemei în care instanța s-a pronunțat asupra fondului, fiind încălcate principiile contradictorialității și al dreptului la apărare.
Examinând recursul, instanța constată că este fondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 85 C.proc.civ., „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 90 alin. (1) C.proc.civ., „înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat”.
Din interpretarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) C.proc.civ., reiese că citarea se face la domiciliul părții. în cauză pârâtul a fost citat la adresa din Finișel, comuna Săvădisla nr. X prin afișare, în dovada de citare agentul consemnând că persoana vizată și-a schimbat adresa, noua adresă fiind Săvădisla nr. Y. Deci, noua adresă a pârâtului la data soluționării cauzei era Săvădisla Y, adresă la care nu a fost citat.
Deci, soluționarea cauzei s-a făcut prin nelegala citare a pârâtului, astfel că acesta nu a putut participa la proces și nici nu a putut să-și formuleze apărarea.
Față de aspectele sus arătate, în baza art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 5 C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, soluționarea cauzei urmând să se facă cu legala citare a pârâtului.
Admiterea recursului se impune și din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, care arată că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Una din garanțiile implicite ale desfășurării procedurii în cadrul unui proces echitabil, este consacrată de principiul egalității armelor, ceea ce semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal.
Egalitatea armelor impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza, ceea ce implică ca fiecare parte să fie legal citată în cauză.
(Judecător Danusia Pușcașu)
| ← Acţiune în anularea unui act juridic. Cadru procesual. Rolul... | Cerere de intervenţie voluntară accesorie. Admisibilitate în... → |
|---|
