Cerere de intervenţie voluntară accesorie. Admisibilitate în calea extraordinară de atac a recursului
| Comentarii |
|
Întrucât cererea de intervenţie accesorie este o simplă apărare a dreptului unei părţi din proces, ea se poate face nu numai în faţa primei instanţe, ci şi în apel şi chiar înaintea instanţei de recurs (art. 51 C.proc.civ.).
Secţia civilă, Decizia nr. 919 din 12 decembrie 2008
Prin încheierea nr. 50/11.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 1186/113/2008 al Tribunalului Brăila, secția comercială, de judecătorul sindic, a fost respinsă ca nefondată cererea creditoarei AFP Brăila privind schimbarea lichidatorului judiciar și s-a acordat termen la data de 9.10.2008 pentru continuarea procedurii insolvenței debitorului SC V.L. SRL Brăila.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ordinul nr. 1009/2007 emis de Președintele ANAF are aplicabilitate numai în cadrul ANAF și nu poate îngrădi sau majora drepturile practicienilor în insolvență de a fi desemnați în cazurile de insolvență, nefiind opozabile acestora.
împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, creditoarea AFP Brăila a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în dezvoltarea acestui motiv, creditoarea a susținut că dreptul său ca organ fiscal de a decide desemnarea administratorului sau lichidatorului judiciar în dosarele în care deține cel puțin 50% din totalul creanțelor este recunoscut de lege și că Ordinul nr. 1009/2007 nu contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
în concluzie, recurenta creditoare a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii cererii sale de a fi numit practicianul în insolvență S.Q. SPRL Bacău în calitate de administrator sau lichidator judiciar al debitorului SC V.L. SRL Brăila.
în cursul soluționării recursului, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Brăila a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul intimatului CIPI L.C. - lichidator judiciar desemnat în prezenta cauză, prin care a solicitat respingerea recursului creditoarei.
Intervenientul accesoriu a motivat că recurenta-creditoare a încercat să evingă textul și litera Legii nr. 85/2006, invocând un ordin care stabilește doar o procedură internă de desemnare a unui administrator sau lichidator judiciar și că a încercat să încalce caracterul concursual al acestei legi, având în vedere că la deschiderea procedurii judecătorul este suveran să aprecieze pe baza ofertelor desemnate la dosarul cauzei, practicianul în insolvență ce va fi desemnat provizoriu, conform dispozițiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 85/2006; în timpul procedurii, singurul organ abilitat să hotărască desemnarea unui alt administrator sau lichidator judiciar este Adunarea Creditorilor și numai la recomandarea Comitetului Creditorilor, acesta din urmă fiind singurul abilitat în cadrul procedurii Legii nr. 85/2006 să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care dorește să fie desemnat de către creditori.
A mai precizat că în cauză nu este nici o negociere a comitetului creditorilor, nici un proces-verbal în care să se consemneze un vot concursual pe baza numărului de membri și nu pe baza cuantumului creanțelor ori o hotărâre ulterioară a adunării creditorilor.
Recursul nu este fondat.
Este de necontestat că prin sentința comercială nr. 454/ 12.06.2008 pronunțată în dosarul nr. 1186/113/2008 al Tribunalului Brăila, a fost deschisă procedura insolvenței debitoarei SC V.L. SRL Brăila și că L.C. a fost desemnat administrator judiciar, fiindu-i stabilite atribuțiile conform art. 11 alin. (1) lit. c) și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
în mod corect a reținut judecătorul sindic că Ordinul nr. 1009/2007 ANAF nu poate îngrădi sau majora drepturile practicienilor în insolvență de a fi desemnați în cauzele de insolvență și a respins ca nefondată cererea creditoarei de schimbare a lichidatorului judiciar.
Faptul că practicianul în insolvență propus de creditoare se află înscris în lista practicienilor de insolvență nu constituie un criteriu în plus pentru desemnarea acestuia ca administrator sau lichidator judiciar.
Prin urmare, criticile aduse sentinței recurate nefiind fondate, va fi menținută încheierea nr. 50/11.09.2008 a Tribunalului Brăila. Nici în fața primei instanțe și nici în recurs, creditoarea nu a produs dovezi, astfel cum prevede textul art. 1169 C.civ., din care să rezulte că a avut loc o negociere a comitetului creditorilor sau că s-a încheiat un proces-verbal din conținutul căruia să rezulte un vot concursual pe baza numărului de membri și nu pe baza cuantumului creanțelor ori o hotărâre ulterioară a adunării creditorilor.
Față de cele ce preced, recursul declarat de creditoare nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost respins.
Pentru aceleași considerente cererea de intervenție voluntară accesorie a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.
| ← Citarea părţilor. Citare la o altă adresă. Dreptul la un... | Transmiterea calităţii procesuale. Neintroducerea în cauză a... → |
|---|
