Minori şi familie - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial. Modificare cotă de contribuţie la achiziţionarea bunurilor comune. Sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei dintre părţi
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 376/RC din data de 02.12.2015
Prin încheierea pronunțată la data de 18.09.2014 de Judecătoria Bicaz în dosar nr. __, a fost admisă, în parte, în principiu, acțiunea formulată de reclamantul-pârât P.V în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.M.
A fost admisă, în parte, în principiu, cererea reconvențională.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
1. imobile:
- casă de locuit, situată în com. ____, jud. Neamț, construită pe baza autorizației de construcție nr. ____, în suprafață construită de 102,87 mp și suprafață utilă de 82,3 mp, edificată pe fundație de beton cu piatră, având în structură zidărie blocuri de beton, compusă din P+M, dotată cu o baie, o bucătărie, un hol, două dormitoare și o sufragerie, în valoare totală de 41778 lei;
- beci aferent casei, construit din piatră, în valoare de 1736 lei;
- magazie ( cameră pentru centrala termică ), în valoare de 1535 lei;
- fosă septică din piatră, în valoare de 2830 lei;
- drept de creanță în valoare de 1480 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse unui imobil - casă de locuit bătrânească, edificată în anul 1960.
2. următoarele bunuri mobile:
- autoturism marca "Daewoo Matiz"; MF484 cu nr. de înmatriculare ____, nr. de identificare ___, în valoare de 4368,30 lei;
- autoturism marca "Dacia Logan"; nr. de înmatriculare __-, cu nr. de identificare ____, în valoare de 15725,88 lei;
- un TV Panasonic, în valoare de 105 lei;
- o combină muzicală "Philips";, în valoare de 42 lei;
- o masă sufragerie lemn lăcuit 12 persoane, în valoare de 80 lei;
- un fier călcat "Rowenta";, în valoare de 40 lei;
- 6 scaune birou tapițerie roșie pânză, în valoare de 66 lei;
- mobilă sufragerie cu aplicații furnir bej, în valoare de 480 lei;
- canapea cu brațe din lemn lăcuit cu tapițerie pânză bej cu flori cu ladă, în valoare de 70 lei;
- 2 fotolii cu tapițerie din pânză cu flori, în valoare de 60 lei;
- covor persan cu flori bej cu maro 3x2 m, în valoare de 32 lei;
- lustră cu un braț cu 4 spoturi portocalii, în valoare de 60 lei;
- 6 perdele 4 ml, în valoare de 72 lei;
- 4 plăpumi cu mătase roșie și mov, în valoare de 80 lei;
- 3 lenjerii pat, în valoare de 18 lei;
- o cuvertură plușată maro, în valoare de 25 lei;
- un televizor Philips, în valoare de 60 lei;
- o comodă TV cu aplicații, lăcuită cu o ușă, un raft și un sertar, în valoare de 40 lei;
- o lustră cu un braț cu 2 becuri, în valoare de 36 lei;
- un covor persan cu model floral bej și maro 1,5x2,5 m, în valoare de 45 lei;
- o canapea cu tapițerie pluș bleu cu aplicații piele sintetică și 2 perne, în valoare de 300 lei;
- o masă lemn, în valoare de 10 lei;
- o pătură sintetică bej cu crem, în valoare de 16 lei;
- o față de masă pânză roz, în valoare de 3 lei;
- un calculator Pentium III cu monitor Scott și tastatură Fujitsu, în valoare de 140 lei;
- 25 bibelouri de porțelan, în valoare totală de 100 lei;
- un covor persan roșu cu negru 2,5x1,5 m, în valoare de 45 lei;
- un dulap cu două uși cu aplicații furnir maro, în valoare de 40 lei;
- un corp 4 uși, 2 rafturi furnir maro cu aplicații, în valoare de 20 lei;
- o canapea rabatabilă cu tapițerie pluș maro, în valoare de 150 lei;
- o masă fantezie cu furnir maro, în valoare de 20 lei;
- o comodă cu două uși cu aplicații furnir maro, în valoare de 40 lei;
- un TV arctic, în valoare de 64 lei,
- o lustră cu un braț și 3 spoturi, în valoare de 48 lei;
- 2 carpete persane 1,2x0,8 m, cu flori maro cu portocaliu, în valoare de 96 lei;
- un telefon fix Eurotec, în valoare de 15 lei;
- o mașină de spălat Whirpool, în valoare de 129 lei;
- o combină frigorifică Arctic mare, în valoare de 660 lei;
- 2 fotolii cu brațe lemn tapițerie pânză cu flori bej, în valoare de 140 lei;
- o mașină de cusut manuală Ileana, în valoare de 90 lei;
- o masă bucătărie furnir bej cu 2 scaune tapițate pluș, în valoare de 125 lei;
- un colțar bucătărie cu furnir bej și tapițerie pluș, în valoare de 200 lei;
- o hotă Zanussi, în valoare de 76 lei;
- o chiuvetă inox cu un braț, în valoare de 92 lei;
- un aragaz Samus cu 4 ochiuri și cuptor, în valoare de 180 lei;
- o lustră cu un braț și 3 spoturi, în valoare de 48 lei;
- un filtru de cafea Rotel, fără valoare;
- 6 pahare din sticlă mari, în valoare de 9 lei;
- 9 pahare sticlă mijlocii, în valoare de 9 lei;
- 6 căni porțelan pt. ceai, în valoare de 6 lei;
- 6 căni cafea cu farfuriuțe de sticlă, în valoare de 12 lei;
- 30 de tacâmuri ( linguri, furculițe, cuțite), în valoare de 30 lei;
- 3 oale 3l, în valoare de 12 lei;
- o oală 10l, în valoare de 10 lei;
- un mixer Brown, nefuncțional, în valoare de 70 lei;
- o vază albastră porțelan, în valoare de 4 lei, un set serviciu masă porțelan ( 6 farfurii întinse, 6 farfurii adânci, 6 farfurii mici ), în valoare de 27 lei;
- mobilă de bucătărie furnir bej cu alb ( 3 corpuri suspendate, din care unul cu vitrine și 2 cu uși; corp complet cu blat alb și furnir bej, 4 uși și 4 sertare ) în valoare de 400 lei;
- o butelie în valoare de 200 lei;
- o centrală lemne marca Celsius 27kw, în valoare de 623 lei;
- un hidrofor HWW 900-25 ( nefuncțional ), în valoare de 50 lei;
- o drujbă Sthill ( nefuncționabilă) în valoare de 220 lei.
S-a constatat că valoarea totală a bunurilor care fac parte din masa de partaj este de 75.389,18 lei (conform îndreptării erorii materiale dispuse în practicau încheierii pronunțate de Judecătoria Bicaz la data de 11.06.2015 - fila 389 vol. II fond) și că părțile au o cotă de contribuție la achiziționare bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei, de 75 % - reclamantul-pârât, respectiv 25% - pârâta - reclamantă.
Pentru a dispune acestea, prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamantul P.V. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând partajarea bunurilor realizate de părți în timpul căsătoriei, cu reținerea în favoarea sa a unei contribuții la dobândirea bunurilor comune de 90 %, respectiv 10% pentru partea adversă.
A motivat reclamantul că, prin sentința civilă din data de 10.02.2011, pronunțată de Judecătoria Bicaz, a fost desfăcută căsătoria dintre părți, prin acord. A mai arătat că bunurile dobândite în timpul căsătoriei constau într-un imobil - casă de locuit, situat în intravilanul satului -----, jud. Neamț și un autoturism marca "Matiz";. Susținând că în timpul căsătoriei a realizat venituri importante, spre deosebire de pârâtă, care a avut un loc de muncă temporar, reclamantul a solicitat atribuirea în lotul său a imobilului, cu obligarea la plata sultei compensatorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 36 al. 1 Codul familiei, art. 6731 și urm. Cod de procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, susținând că, deși reclamantul a realizat cele mai consistente venituri, dânsa s-a ocupat de gospodăria comună și de creșterea și educarea copiilor, fostul soț fiind mai mult plecat de acasă pe o platformă de foraj maritim. A apreciat că ar trebui reținută o cotă de 50% pentru fiecare coproprietar și a solicitat completarea masei bunurilor comune cu: un drept de creanță asupra casei bătrânești proprietate comună a reclamantului și a celorlalți moștenitori, constând în contravaloarea unor îmbunătățiri realizate, expres nominalizate în cuprinsul întâmpinării; cu beciul, anexele gospodărești, șura pentru lemne; cu un autoturism marca Dacia Logan L90 Kiss, fabricat în anul 2007.
A mai arătat pârâta că la construcția imobilului a contribuit personal, preparând hrana oferită muncitorilor angajați în regie proprie. În plus, a solicitat și includerea în masa partajabilă a bunurilor mobile inventariate, enumerate expres în cuprinsul întâmpinării/cererii reconvenționale.
Reclamantul-pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut că din masa partajabilă nu ar face parte unele din bunurile mobile enunțate de pârâtă, respectiv receiver, calculator și imprimantă, congelator marca Whirpool, care au fost cumpărate după desfacerea căsătoriei; aparat pentru vulcanizare, care nu exista fizic în gospodărie; generator de curent și mașina de cusut marca Singer, care ar face obiectul unor înzestrări, fiind bunuri proprii.
Relativ la îmbunătățirile reclamate de pârâtă și beciul cu anexele gospodărești, deși a admis că ar trebui incluse în masa partajabilă, a susținut că au fost realizate prin propria lui contribuție, atât fizică, cât și financiară. A menționat reclamantul că autoturismul marca Dacia Logan a fost achiziționat în timpul căsătoriei, cu ajutorul unui credit pentru nevoi personale, la plata ratelor neparticipând pârâta.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, testimonială, interogatoriu și expertize tehnice judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la acțiunea precizată și cererea reconvențională, în temeiul art. 6736 Cod de procedură civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 263/10.02.2011, pronunțată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr. ___, s-a dispus, în mod irevocabil, desfacerea căsătoriei dintre părți, încheiată la data de ___, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior, respectiv "A.";.
În timpul căsătoriei, s-a reținut că părțile au dobândit imobilele menționate în partea de început a prezentelor considerente.
Relativ la imobilul și anexele acestea, s-a reținut că proba edificării acestora rezidă în autorizație de construire nr. ____, coroborată cu depozițiile martorilor V.F. Ș., Ț. F., B. D. și B.V..
Îmbunătățirile descrise în cuprinsul notei explicative depuse de expert Ș. V. , constând în schimbare tâmplărie, închidere balcon, edificarea a două sobe de teracotă, tencuieli, scări din beton, trotuare, acestea au fost executate, potrivit martorului B, D, și precizărilor părților, la casa bătrânească ce a compus masa partajabilă rămasă în urma defunctei P. M., care a revenit în proprietatea surorii reclamantului, U. M., potrivit sentinței civile nr. 952/07.06.2011, pronunțată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr. -----, irevocabilă.
Valorile reținute de instanță pentru imobile au fost cele redate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert V. Ș.. Deși în cauză a mai fost întocmită o altă lucrare de specialitate pentru construcții, de către expert D. E., instanța de fond a acordat preferință ultimei lucrări științifice realizate, apreciind că aceasta respectă, într-o proporție superioară, exigențele propuse de art. 21 din OG nr. 2/2000, concluziile specialistului fiind mai riguros explicate, iar valorile relevate se apropie mai mult de cele reale, actuale, având în vedere distanța temporală între expertize.
S-a reținut, de asemenea, că părțile au dobândit bunurile mobile menționate în partea de început a prezentelor considerente.
Întrucât potrivit art. 30 al. 1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare din soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, bunurile enumerate anterior beneficiază de prezumția de comunitate, părțile fiind coproprietari devălmași ai acestora.
În ceea ce privește evaluarea bunurilor mobile, cu excepția autovehiculelor, s-a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert G.V., necontestat.
S-au reținut la masa de partaj doar bunurile mobile descoperite în imobilul proprietate comună de către expert, cu privire la care reclamantul-pârât a fost de acord să fie calificate ca aflându-se în coproprietate. Cu privire la celelalte bunuri mobile enunțate în cererea reconvențională, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, pârâta-reclamantă nu a dovedit, în condițiile art. 1169 cod civil că există (receiver și aparat vulcanizare) sau că au fost dobândite în timpul căsătoriei (mașină cusut manuală Singer, generator curent, congelator marca Whirpool), pentru a opera prezumția legală relativă instituită de art. 30 al. 1 Codul familiei. În ceea ce privește calculatorul, ipoteza este similară, cu precizarea că, potrivit certificatului de garanție comercială nr. 6361227/12.04.2011 și facturii seria FDNT 01574498/12.04.2011, calculatorul marca Dell a fost achiziționat pe componente după desfacerea căsătoriei.
Privitor la vehicule, s-a reținut valoarea acestora, astfel cum a fost stabilită prin raportul inițial și cel suplimentar și care reflecta, la data indicată, valoarea reală a bunurilor, în opinia instanței, față de criteriile dezvoltate de expert.
Referitor la cotele de contribuție, s-au constatat a fi de 75 % pentru reclamantul-pârât, respectiv 25% - pentru pârâta-reclamantă. Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, reclamantul-pârât a fost singurul care a realizat, în perioada mariajului, venituri, împrejurare recunoscută, de altfel, de partea adversă. Pe de altă parte, pârâta-reclamantă nu și-a probat propria contribuție la cheltuielile gospodăriei comune, care să rezide în sume de bani. Potrivit martorului B. V., pârâta-reclamantă a fost lipsită de mijloace financiare, însă a executat lucrări de zugrăveli la casa nouă, a întreținut copiii, ocupându-se de educația acestora, animalele, grădina. Conform declarației aceluiași martor, pârâta se ocupa și de muncile gospodărești, nu excela însă în casă, ca și curățenie. Mai mult, aceasta a muncit personal la edificarea casei, ajutând la montarea ferestrelor și la alte activități. Afirmațiile redate anterior sunt confirmate, parțial și de ceilalți martori audiați. În atare context, dată fiind contribuția fiecăruia din foștii soți la augmentarea patrimoniului comun, instanța de fond a apreciat echitabilă stabilirea cotelor precizate, concretizând, astfel, munca în gospodărie depusă de pârâta-reclamantă, într-o proporție suficientă care să fie susceptibilă de a suprima ipoteza unei îmbogățiri fără justă cauză, dar și pe aceea a unei desconsiderări a contribuției reale (astfel cum fost descrisă) a pârâtei la dobândirea bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr. 1004 pronunțată la data de 18.06.2015 de Judecătoria Bicaz a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul-pârât P. V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.M..
A fost admisă, în parte, cererea reconvențională.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei dintre părți, potrivit variantei de lotizare nr. 1 evidențiată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert N. I..
I-au fost atribuie reclamantului-pârât, în deplină proprietate și liniștită posesie, toate bunurile reținute în masa comună prin încheierea de admitere în principiu din data de 18.09.2014, cu excepția autoturismului marca "Daewoo Matiz"; MF484 cu nr. de înmatriculare ---, nr. de identificare ---.
Reclamantul-pârât a primit bunuri în valoare totală de 71.020,88 lei.
I s-a atribuit pârâtei-reclamante, în deplină proprietate și liniștită posesie, autoturismul marca "Daewoo Matiz"; MF484 cu nr. de înmatriculare …, nr. de identificare ….
Pârâta-reclamantă a primit bunuri în valoare de 4.368,30 lei.
A fost obligat reclamantul-pârât să plătească părții adverse suma de 14.480 lei, cu titlu de sultă compensatorie.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2.497,8 lei și a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând opțiunile de lotizare propuse, în virtutea dispozițiilor art. 6739 Cod de procedură civilă, opțiunea primei instanțe s-a bazat pe solicitarea propusă de pârâta-reclamantă.
S-a avut în vedere împrejurarea că masa partajabilă cuprinde două autoturisme, astfel că, potrivit principiului atribuirii în natură, fiecărei părți i-a fost atribuit câte un vehicul.
Soluția atribuirii tuturor bunurilor mobile reclamantului-pârât, cu excepția vehiculului Matiz, s-a fundamentat pe împrejurarea că, pe de o parte, părțile nu au propus variante de lotizare care să evidențieze împărțirea acestora în natură, în proporții cât se poate de egale, iar pe de altă parte, solicitarea reclamantului de a se atribui părții adverse toate bunurile de uz casnic este neîntemeiată, întrucât este inechitabil ca pârâta-reclamantă să suporte costul devalorizării acestora pentru perioada procesului, în contextul în care bunurile s-au aflat în imobilul casă atribuit reclamantului-pârât, deci în detenția acestuia.
Faptul că pârâta-reclamantă a formulat cerere reconvențională, solicitând reținerea în masa de partaj a bunurilor mobile, nu materializează un argument viabil, per se, pentru a accepta propunerea de lotizare însușită de reclamantul-pârât.
Cu respectarea dispozițiilor art. 274 al. 1 și art. 276 Cod procedură civilă și a principiului conform căruia cheltuielile de judecată trebuie suportate de părți proporțional cu cota ce le revine, în raport de soluția acțiunii principale, s-au compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2.497,8 lei, fiind obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta, aceasta din urmă criticând în calea de atac și încheierea de admitere în principiu, pronunțată în cauză la data de 18.09.2014.
Motivele de recurs ale reclamantului au vizat următoarele:
Atribuirea în totalitate în lotul său a bunurilor mobile este injustă, în condițiile în care nu a solicitat nicicând introducerea acestor bunuri în masa de partaj , oferindu-se să le atribuie, de bună voie, fără concursul instanței, pârâtei. Ținând cont de gradul de uzură al acestor bunuri, nu și-a manifestat opțiunea partajării pe calea prezentei cauze, în încercarea de a evita cheltuieli suplimentare (taxă de timbru, onorariu pentru expertiza de bunuri mobile).
Bunurile au, în prezent, o valoare scăzută față de momentul întocmirii raportului de expertiză, iar în condițiile în care instanța reține că este inechitabil ca pârâta-reclamantă să suporte costul devalorizării acestora pentru perioada procesului, se pune întrebarea dacă este echitabil ca reclamantul-pârât să suporte integral costul devalorizării acestora.
În sprijinul poziției procesuale a recurentului care a solicitat atribuirea potrivit variantei a II-a de lotizare, vine și faptul că bunurile mobile se află, într-adevăr, în detenția reclamantului, dar nu și în folosința acestuia. Imediat după ce au fost introduse la masa de partajat, le-a împachetat și le-a depozitat într-o încăpere nefolosită a imobilului. Astfel, instanța lovește direct în patrimoniul reclamantului, care se vede nevoit să achite o sumă considerabilă, 5.936 lei, pentru bunuri de a căror folosință nu profită.
Varianta a II-a de lotizare respectă criteriile legale ale împărțirii în natură, lipsa de folosință și sulte în cuantum diminuat (8.544 lei conform variantei a II-a și 14.480 lei conform variantei I de lotizare, dispusă efectiv).
În consecință, a solicitat modificarea parțiala a hotărârii atacate, în sensul relotizării bunurilor potrivit variantei de lotizare nr. II, întocmită în raportul de lotizare depus la termenul de judecată din 14.05.2015, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. A solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs ale pârâtei au vizat următoarele:
În mod greșit și împotriva probelor administrate instanța a stabilit o cotă de contribuție de 25% la dobândirea bunurilor comune în favoarea sa. În realitate, munca în gospodărie a recurentei, care a avut drept consecință producerea produselor alimentare necesare unei alimentații sănătoase a familiei, munca pentru curățenie, pentru educația copiilor, în condițiile în care reclamantul era plecat pentru perioade lungi, prin natura serviciului său, ar fi trebuit să formeze convingerea instanței că foștii soți au avut contribuție egală la dobândirea bunurilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în prima perioadă a căsătoriei, chiar și pârâta recurentă a avut serviciu.
În al doilea rând, evaluarea făcută de către ultimul expert bunurilor imobile este una derizorie în raport cu valoarea reală. Primul expert de evaluare imobiliară a stabilit niște prețuri mai mari, pe care reclamantul nu le-a contestat. Prin urmare, având de ales între cele două expertize, a doua fiind solicitată de către pârâta recurentă pe motiv că are valori prea mici, iar reclamantul intimat achiesând la concluziile primei, instanța nu putea să se oprească la concluziile celui de-al doilea raport decât în ce privește valorile cu privire la care primul expert nu opinase.
În raport de valorile reale de piață, cele stabilite de către expert sunt mult prea mici, astfel că a solicitat administrarea probei cu expertiză construcții.
În consecință, pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței, numai în ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune și în ce privește evaluarea imobilelor (inclusiv evaluarea îmbunătățirilor realizate la gospodăria părintească a reclamantului). A solicitat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În întâmpinare față de recursul pârâtei, recurentul P. V. a solicitat respingerea acestuia, invocând următoarele:
Cota de contribuție diferențiată stabilită prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în data de 18.09.2014 își are suport în probatoriul amplu administrat în cauză. Argumentele expuse în considerentele încheierii redau realitatea obiectivă și răspund exigențelor juridice stabilite de legiuitor.
Munca în gospodărie (prestată de pârâtă parțial, cum rezultă din depozițiile martorilor audiați) a fost deja cuantificată de instanță în mod just, stabilindu-se în favoarea pârâtei o cotă de contribuție de 25 %, însă nu se poate ignora contribuția financiară importantă a reclamantului, care a investit sume importante de bani în gospodăria comună, a achiziționat, în timpul căsătoriei, mai multe credite bancare achitate exclusiv din veniturile sale.
Pârâta a avut loc de muncă temporar, veniturile obținute fiind mai mult simbolice și investite în plăceri personale.
La rându-i, reclamantul a fost beneficiarul unui venit important, dată fiind natura locului de muncă, sporurile de risc de care beneficia suplimentând lunar, considerabil, veniturile sale. Totodată, reclamantul a majorat patrimoniul comun cu suma de 13.500 euro, bani proveniți din moștenirea părinților săi decedați (conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 1976/31.10.2007 și înscrisului sub semnătură privată din 31.10.2007).
În privința evaluării bunurilor imobile, deși în cauză au fost efectuate două expertize construcții, instanța de fond s-a raportat la ultima lucrare, ca fiind mai riguroasă. Valoarea stabilită prin expertiza inițială (exp. D. E.) nu era conform cu realitatea obiectivă, dat fiind gradul avansat de degradare a imobilului (pereții sunt crăpați, podeaua a suferit modificări esențiale, tavanul și acoperișul sunt fisurate), și dat fiind că se impun de urgență lucrări de reamenajare, pentru ca imobilul să redevină propriu unei locuiri fără risc.
Imposibilitatea de a proceda la refacerea construcției (dat fiind procesul existent) a constituit argumentul cel mai important al devalorizării acesteia, dată fiind degradarea imobilului față de momentul efectuării expertizei inițiale, prin raportare la momentul efectuării celei de-a doua lucrări.
Expertul V. Ș.aduce argumente pertinente (planșe foto susținute de explicații tehnice), justificând modificările de preț, prin raportare la primul raport de expertiză întocmit în cauză. În atare condiții, nu se impune efectuarea unei noi expertize, expertul Vulpe respectând toate exigențele impuse de lege pentru întocmirea unei lucrări profesioniste.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul a rețiute ambele recursuri ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
I. Mai întâi asupra recursului pârâtei, care viza și încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 18.09.2014, s-a reținut că primul motiv de recurs este întemeiat.
A. Practica și doctrina juridică au evidențiat în mod constant necesitatea ca, la stabilirea criteriilor de apreciere a contribuției soților la dobândirea patrimoniului comun, să se aibă în vedere, pe lângă aportul material al fiecăruia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune, și munca femeii în gospodărie, prestată în sprijinul și susținerea familiei.
Este adevărat că, în speța de față, la stabilirea cotelor de contribuție ale foștilor soți P. la dobândirea patrimoniului comun, instanța de fond a luat în calcul pentru pârâtă munca în gospodărie, cuantificând-o la nivelul unei cote de 25%. Tribunalul a reținut însă că din probele administrate se desprinde concluzia unei cote ceva mai mari de contribuție în favoarea pârâtei.
Toți martorii audiați au confirmat că pârâta se îngrijea de copii, care erau bine îngrijiți și bine educați. Mai mult, efortul pârâtei în acest sens a presupus, pentru asigurarea frecventării cursurilor școlare de către copii, și a-i duce la școală cu mașina, martora B. V., audiată la solicitarea pârâtei, arătând că aceasta era nevoită a face 4 drumuri zilnic, dus-întors. S-a ținut cont și de faptul că acest efort s-a concretizat pe toată perioada minoratului celor doi copii rezultați din căsătoria părților, la momentul desfacerii căsătoriei părților prin divorț conform sentinței civile nr. 263/10.02.2011 a Judecătoriei Bicaz, copiii fiind deja majori.
În plus, pârâta s-a ocupat de întreținerea gospodăriei țărănești a părților, activități constând în creșterea de animale (găini, porc), cultivarea de legume. În acest sens sunt declarațiile martorilor B. D., Ț. F. (audiați la solicitarea reclamantului) și B. V.. Chiar dacă gospodăria părților era una mică, nu poate fi desconsiderat efortul depus de pârâtă în mod constant, pe parcursul căsătoriei cu reclamantul, care a durat aproape 23 de ani.
Pe lângă aceste munci casnice care, de regulă, sunt în sarcina femeii, pârâta a muncit și personal la edificarea casei, după puterile sale, martora B. V.arătând că pârâta a executat lucrări de zugrăveli la casa nouă, a ajutat la montarea ferestrelor.
La stabilirea cotelor de contribuție ale foștilor soți se ține seama de orice împrejurări de natură să evidențieze mijloace de contribuție ale soților, directă sau indirectă, la dobândirea bunurilor comune. Or, cele evidențiate de pârâtă se constituie într-o contribuție indirectă a acesteia, care, adăugată la mijloacele directe constând în venituri din muncă obținute în perioada de început a căsătoriei părților (chiar pentru perioade temporare, așa cum recunoaște reclamantul), și privită din perspectiva perioadei îndelungate în care a fost prestată în decursul celor 22 de ani de căsnicie, susține o cotă de contribuție care să reprezinte o recunoaștere a efortului real al pârâtei, o cotă care să recunoască munca deloc neglijabilă depusă de femeie în gospodărie, pe care Tribunalul o apreciază a se situa la nivelul a 35%.
În același timp, nu poate fi admisă în tot solicitarea recurentei-pârâte, în sensul aprecierii asupra unei cote egale de contribuție a celor doi foști soți. Veniturile reclamantului au fost de un nivel ridicat, așa cum atestă adeverințele depuse la filele 108-117 vol. I fond. Pe lângă acestea, în perioadele în care se afla acasă, reclamantul a contribuit cu muncă proprie la edificarea construcțiilor din masa de partaj, martorii audiați arătând că: reclamantul personal a pus gresia, faianța, rigipsul și parchetul (martor Ț. F.), finisajele interioare au fost făcute de reclamant (martor B. D.). În plus, prin înscrisurile depuse la filele 19-21 vol. I fond, reprezentând contract de împrumut autentificat sub nr…. - BNP P.M., înscris denumit "contract";, neautentificat, încheiat la data de 31.07.2007 între P.V. și U. M. și înscrisul aflat la filele 140-141 vol. I fond, reprezentând sentința civilă nr. 952/7.06.2011 a Judecătoriei Bicaz, reclamantul a făcut dovada că a beneficiat și de sume importante de bani (13.500 euro) și de un bun (autoturism Matiz nr. înmatriculare …), ca urmare a renunțării în favoarea unei comoștenitoare la parte din succesiunea părinților (la parte din casa bătrânească). Cel puțin în privința autoturismului Matiz, reclamantul a fost de acord cu introducerea acestuia în masa bunurilor comune, astfel că prin aceasta trebuie să i se recunoască o cotă majorată de contribuție la dobândirea bunurilor.
În aceste condiții, cota pârâtei, luată în considerare pentru munca depusă în gospodărie și pentru creșterea și educarea copiilor, nu poate, totuși, echivala cota pârâtului, căruia trebuie să i se recunoască un aport majorat.
Sub aceste aspecte, recursul pârâtei împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței pronunțate în cauză, va fi admis în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, urmând a fi modificate cele două hotărâri recurate, în sensul constatării că, la achiziționarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât are o cotă de 65%, în locul cotei de 75%, iar pârâta-reclamantă are o cotă de 35%, în locul cotei de 25%. În consecință, se modifică în mod corespunzător și cuantumul valoric cuvenit părților din valoarea totală a masei de împărțit, reclamantului-pârât cuvenindu-i-se bunuri în valoare de 49.005,567 lei, iar pârâtei-reclamante bunuri în valoare de 26.387,613 lei. S-a avut în vedere o valoare totală a masei de partaj de 75.393,18 lei, întrucât în valoarea stabilită de prima instanță (75.389,18 lei) s-a omis a se include suma de 4 lei - reprezentând valoarea unei vaze albastre de porțelan.
B. Cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtei, referitor la valoarea luată în considerare de instanța de fond pentru imobilele construcții, nu este fondat. Inițial, în cauză, a fost efectuată o expertiză specialitatea construcții, de către expert D. E., depusă la data de 12.06.2012, pentru termenul din 13.06.2012. În cuprinsul acesteia s-a făcut referire la anexa 2 depusă la fila 194 vol. I fond, arătându-se doar că valorile au fost stabilite potrivit metodei "valorii de înlocuire, ținând seama de: prețurile liberalizate la manoperă și materiale, folosind coeficienți de actualizare recomandați pentru lucrările de expertiză -evaluare de către Corpul Experților Tehnici, prețurile practicate în zonă și starea de întreținere a construcțiilor";.
Împotriva acestei lucrări, la termenul din 26.09.2012, pârâta a depus la fila 232 vol. II obiecțiuni, invocând la punctele 1 și 2 că nu s-au evaluat îmbunătățirile și nici anexele gospodărești, iar la pct. 3 că prețul stabilit pentru casă este foarte mic, în raport cu prețul real de piață și a solicitat expertului să precizeze criteriile tehnice după care a calculat aceste prețuri, cu indicarea coeficientului de actualizare prevăzut în buletinele emise de corpul experților tehnici. Față de aceste obiecțiuni încuviințate, expertul a depus mai întâi un răspuns la data de 26.03.2013, incomplet, față de care chiar și pârâta a fost nemulțumită întrucât nu s-au evaluat îmbunătățirile și anexele și nu au fost prezentate criteriile tehnice și modalitatea de calcul pentru stabilirea valorilor (încheiere din 23.04.2013 - fila 262 vol. II).
În urma revenirilor repetate cu adrese către expert, un nou răspuns a fost depus la data de 23.09.2013 (filele 270-271 vol. II). Nici prin acesta însă, expertul nu a indicat, așa cum a solicitat pârâta, criteriile tehnice avute în vedere pentru calcularea valorilor indicate. Simpla invocare în cuprinsul primei lucrări a faptului că ar fi avut în vedere coeficienții de actualizare recomandați de către Corpul Experților Tehnici, fără a indica în concret la care buletin CET s-a raportat, în mod just nu a putut fi considerat de către prima instanță a îndeplini exigențele impuse de art. 21 din O.G nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.
În consecință, la termenul din 15.10.2013, ambele părți au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere obiectivele inițiale ale lucrării, precum și obiecțiunile formulate până la acel moment, fiind desemnat expertul V. Ș.. Acesta a depus lucrarea de specialitate la data de 5.12.2013, pentru termenul din 10.12.2013 (filele 288-302), raportul de expertiză fiind însoțit de fișe de evaluare construcții, în care se face referire la H.G 2139/2004 (pentru estimarea duratei de viață și pentru calculul deprecierii fizice), la Decretul Consiliului de Stat nr. 256/1984 pentru calculul valorii de înlocuire, la buletinul CET nr. 124/2013 pentru stabilirea coeficientului de actualizare în vederea calculării valorii actuale a imobilelor. Astfel, față de rigurozitatea tehnică a acestei de-a doua lucrări, în comparație cu prima, în privința căreia tocmai pe considerentul neprezentării criteriilor tehnice avute în vedere și-a întemeiat pârâta obiecțiunea legată de valoarea mică stabilită pentru construcții, precum și față de împrejurarea că de la data primei lucrări și până la cea de a doua a trecut un interval de timp considerabil (1 an și jumătate) - timp în care gradul de uzură crește, în mod corect s-au luat în calcul valorile stabilite prin această a doua expertiză.
De altfel, expertul V. menționează că imobilul casă prezintă unele deprecieri fizice și funcționale severe, motivând că, încă de la proiectare soluția constructivă aleasă a fost una necorespunzătoare (fila 2 a lucrării - fila 289 vol. II dosar). Mai arată expertul că și beciul din piatră este realizat necorespunzător, fosa septică este realizată fără respectarea normelor de mediu, neavând camere de decantare a suspensiilor și soluție de evacuare a dejecțiilor.
Față de toate cele arătate, valorile reținute la masa de partaj sunt cele corespunzătoare unei valori reale, stabilite printr-o lucrare tehnică de specialitate riguroasă, astfel că nu poate fi avută în vedere, în acest context, valoarea din expertiza inițială, considerată nemulțumitoare de către pârâtă chiar pe motivul nerigurozității tehnice, doar pentru simplul fapt că reclamantul nu a formulat obiecțiuni cu privire la valoarea stabilită prin aceasta, considerând, la termenul la care s-au discutat obiecțiunile pârâtei (26.09.2012) că valoarea imobilului este corect stabilită.
II. Asupra recursului reclamantului, Tribunalul reține că acesta este în parte întemeiat. Singura critică adusă prin calea de atac este cea referitoare la modul de ieșire din indiviziune cu privire la bunurile mobile dobândite de foștii soți P. în timpul căsătoriei.
Din perspectiva art. 6735 al. 2 Cod de procedură civilă, instanța trebuia să facă împărțeala bunurilor în natură. Instanța de fond a dispus, însă, atribuirea lor în totalitate către reclamantul-pârât P. V., cu excepția autoturismului marca "Daewoo Matiz"; MF484 cu nr. de înmatriculare ……, pe care l-a atribuit pârâtei-reclamante A. M., având în vedere că părțile nu au propus variante de împărțire a acestora în natură și că echitabil ar fi a-i fi atribuite bunurile reclamantului, întrucât s-au aflat în detenția acestuia, iar pârâta nu ar trebui să suporte costul devalorizării lor pentru perioada procesului.
Tribunalul a reținut, însă, că față de natura bunurilor - mobile reprezentând: obiecte de mobilier, obiecte de decor, aparatură electronică și electrocasnică și bunuri casnice destinate utilizării zilnice - acestea pot fi cu ușurință împărțite în două loturi care să le fie atribuite celor doi copartajanți.
Faptul că recurentul-reclamant a rămas în posesia imobilului casă în care se află aceste bunuri mobile nu se constituie într-un motiv suficient pentru ca acestuia să-i fie atribuite în totalitate bunurile, câtă vreme posesia exclusivă nu s-a fundamentat pe vreun act abuziv din partea acestuia, care să o împiedice pe pârâtă să le folosească. Mai mult decât atât, acesta susține că nu a folosit respectivele bunuri pe parcursul procesului, ci le-a împachetat și depozitat într-o încăpere nefolosită a imobilului, oferindu-se să le atribuie, de bună voie, pârâtei, anterior solicitării introducerii acestora la masa de partaj, pe calea cererii reconvenționale formulată de pârâtă, pentru a evita cheltuieli judiciare suplimentare. Oricum ar fi, echitabil este ca uzura bunurilor să fie suportată de ambii copartajanți, pentru motivul indicat în prima parte a prezentului paragraf.
Nici împrejurarea că părțile nu au propus variante de împărțire a acestor bunuri în natură, ci doar variante în care toate bunurile mobile, cu excepția unui autoturism, sunt atribuite către reclamant (variantele 1 și 3 din raportul de lotizare) sau în care toate bunurile mobile, cu excepția unui autoturism, sunt atribuite către pârâtă (varianta 2 din raportul de lotizare), nu poate conduce la soluția adoptată de prima instanță.
La partaj regula este cea a împărțirii în natură a bunurilor între copartajanți, iar atribuirea lor doar către una din părți este excepția reglementată pentru cazul în care împărțeala în natură nu este posibilă sau pentru situația în care ambele părți agreează o astfel de împărțeală (situație neincidentă în speță). Faptul că, în realitate, niciuna din părți nu dorește aceste bunuri, nu poate conduce nici la aplicarea în cauză a art. 67311 Cod de procedură civilă, (vânzarea bunurilor), dată fiind natura bunurilor, multitudinea acestora și valoarea redusă a fiecărui bun în parte.
În consecință, recursul reclamantului va fi admis sub acest aspect și, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, sentința recurată va fi modificată în parte, cu privire la modul de ieșire din indiviziune a foștilor soți P. asupra bunurilor mobile comune dobândite în timpul căsătoriei.
Tribunalul a solicitat ambelor părți să prezinte opțiuni de lotizare, părțile conformându-se, însă dintre variantele prezentate, nu poate fi reținută în totalitate niciuna. Recurentul-reclamant a solicitat atribuirea în lotul său, pe lângă autoturismul Dacia Logan, având nr. de înmatriculare …. și nr. de identificare …., bun ce deja i-a fost atribuit de către prima instanță și nu s-a contestat atribuirea acestuia, doar a următoarelor bunuri: patru plăpumi cu mătase roșie și mov, 3 lenjerii pat, o cuvertură plușată maro, o pătură sintetică bej cu crem. Recurenta-pârâtă a solicitat atribuirea în lotul său a următoarelor bunuri: un TV, aragaz Samus, o butelie, combină frigorifică Arctic, mașină de cusut 2 buc. marca Singer și Ileana, o canapea, 2 fotolii, o masă, o comodă, o vitrină, o mobilă cireș pentru tineret cu comodă TV tip Marius, 3 covoare.
Bunurile indicate de reclamant vor fi atribuite în lotul acestuia, iar bunurile indicate de pârâtă vor fi atribuite parțial, ținând cont de faptul că parte din ele nu au fost reținute la masa de partaj (mașina de cusut Singer), parte din ele nu au putut fi identificate între bunurile reținute, dat fiind că au fost identificate diferit de modul cum au fost identificate de expert (mobilă cireș pentru tineret cu comodă TV tip Marius), iar aragazul și butelia vor fi atribuite în lotul reclamantului, în considerarea faptului că îi vor fi atribuite și toate bunurile reprezentând obiecte indispensabile într-o bucătărie.
Restul bunurilor, nesolicitate de niciuna din părți, urmează a fi împărțite pe criterii de echitate, încercându-se o atribuire echilibrată, care să includă în fiecare lot atât obiecte de mobilier, cât și aparatură electrocasnică și bunuri casnice destinate utilizării zilnice, cu reținerea cotei majorate cuvenită reclamantului.
Împărțirea bunurilor între cei doi foști soți nu poate fi considerată a reprezenta, așa cum a arătat recurenta-pârâtă, o încălcare a principiului disponibilității părții, în sensul în care recurentul-reclamant a solicitat prin cererea de recurs partajarea bunurilor potrivit variantei a 2-a, în care toate bunurile mobile (cu excepția autoturismului Logan) sunt atribuite pârâtei. Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că reclamantul consideră inechitabil ca dânsul să suporte integral costul devalorizării bunurilor mobile. Or, din acest punct de vedere, recursul s-a arătat că este fondat doar în parte, nimic neîmpiedicând instanța de recurs a încuviința doar în parte solicitările recurentului-reclamant.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, Tribunalul a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond și a modificta modul de împărțire a bunurilor mobile comune dobândite de părți.
În temeiul art. 6735 al. 2 teza a doua Cod de procedură civilă, inegalitatea loturilor astfel create, a fost întregită prin sulta în sumă de 20.716,313 lei, pe care reclamantul P. V. va fi obligat a o plăti pârâtei A. M..
Ca efect direct al modificării cotelor de contribuție reținute în privința celor doi foști soți, urmează a se modifica și cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond, pe care părțile trebuie să le suporte, în temeiul art. 277 Cod de procedură civilă, potrivit cotei valorice culese din masa de împărțit. Astfel, cheltuielile de judecată efectuate cu taxe judiciare de timbru, onorarii avocați, onorarii expertize, suportate în cuantum de 5.449,10 lei - reclamantul-pârât și 2.497,80 lei - pârâta-reclamantă, vor fi compensate până la concurența sumei mai mici, de 2.497,80 lei, iar pârâta-reclamantă, care trebuie să suporte, potrivit cotei sale, cheltuieli în sumă de 2.781,41 lei, va fi obligată a plăti reclamantului-pârât suma de 283,61 lei cu acest titlu.
Celelalte dispoziții ale sentinței și ale încheierii de admitere în principiu, recurate în cauză, care nu au făcut obiect al criticilor aduse prin căile de atac promovate sau în privința cărora motivele de recurs au fost găsite nefondate, au fost menținute ca legale și temeinice.
Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 Cod de procedură civilă, dat fiind că ambele părți titulare ale cererilor de recurs sunt, fiecare dintre ele, părți căzute în pretenții în cererea părții adverse, s-au compensat cheltuielile de judecată suportate de acestea, până la concurența sumei de 495 și va fi obligat intimatul P. V. să plătească recurentei A.M. suma de 290 lei - cheltuieli de judecată din recurs, neacoperite prin compensare. Pentru fiecare dintre părți s-a avut în vedere cuantumul taxelor judiciare de timbru proporțional motivelor de recurs găsite fondate - 90 lei recurentul-reclamant și 5 lei timbru judiciar; 281,68 lei recurenta-pârâtă pentru motivul vizând cota de contribuție și 3 lei timbru judiciar - precum și jumătate din cuantumurile onorariilor avocaților - 400 lei recurentul-reclamant și 500 lei recurenta-pârâtă.
| ← Minori şi familie - exequator(recunoasterea înscrisurilor si... | Partaj. Jurisprudență Partaj → |
|---|
