Civil – Fond funciar – Cerere de intervenţie respinsă
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC Sentinţă civilă nr. 658 din data de 10.06.2013
Prin Sentința civilă nr. 658/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea plângerii având ca obiect "fond funciar";, formulată de M.D., jud. Suceava, în contradictoriu cu Comisia Județeană SV pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală de Fond Funciar Vama și Direcția Silvică SV, ca nefondată.
S-a constatat că prin încheierea din 28 mai 2012 s-a respins încuviințarea în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de I.N. (în prezent decedat, moștenitori fiind I.G.O și I.D.D) și I.GL, , I.M, și N.G.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că procedura privind reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, chiar și după apariția Legii 247/2005, este o procedură în trepte care presupune întâi o cerere adresată în termenul legal Primăriei localității pe raza teritorială a căreia se află terenul, după care cererea împreună cu documentația se depune la comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, iar conform art. 53 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare.
În cauză instanța a fost investită cu o plângere împotriva Hotărârii nr. 541/21.07.2010 a Comisiei Județene Suceava prin care s-a respins contestația formulată doar de către reclamanta M.D., prin urmare, cât timp intervenienții nu au urmat întreaga procedură prealabilă administrativ-jurisdicțională reglementată de legile de fond funciar, nu pot solicita direct în instanță reconstituirea dreptului de proprietate și implicit anularea Hotărârii nr. 541/2010 a Comisiei Județene Suceava.
Acesta a fost motivul pentru care instanța a respins încuviințarea în principiu a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de I.N. (în prezent decedat, moștenitori fiind I.G.O. și I.D.D.); I.GL, I.Mi și N.G. - prin mandatar I.Mi, prin încheierea din 28 mai 2012.
Referitor la plângerea formulată de numita M.D., aceasta a solicitat anularea Hotărârii nr. …/21 iulie 2010 emisă de Comisia județeană Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,4115 hectare teren cu vegetație forestieră, situat în com. Vama, în trupul de obște de la locul numit "Miclăușa C. Brazilor";, în calitate de moștenitoare după I. N. și P.
Referitor la susținerile petentei M.D., instanța reține că deși aceasta în plângerea formulată a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defuncții I. N. și P., în motivare și pe parcursul soluționării dosarului, aceasta a susținut că deși dosarul s-a făcut pe numele lui I.Ni, terenul în cauză a aparținut de fapt lui I.P a fiind primit ca moștenire de la părinții ei și că de la aceasta a fost trecută în mod abuziv pădurea la stat, invocând în dovedirea dreptului său de proprietate, extrasul eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale.
Cu privire la aceste aspecte, instanța reține pe de o parte că potrivit adresei emisă de Primăria Vama, numita I.P. a decedat la data de 07.05.1919.
De asemenea, potrivit actelor de stare civilă și a arborelui genealogic existente la dosar, I.Pa și I.Ni au avut doi copii, I.D. și I.N., căsătorit cu I.A. care la rândul lor au avut mai mulți copii, acesta din urmă fiind bunicul patern, respectiv autorul petentei M.D. (fiica lui I.E.), care însă a decedat în anul 1942.
Prin urmare, I.Pa după care petenta M.D. solicită reconstituirea dreptului de proprietate, fiind decedată în anul 1919, aceasta nu poate avea calitatea de autor deposedat, în înțelesul legii, art. 3 alin. 5 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare, stabilind că prin proprietar deposedat, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării, străbunica petentei fiind decedată cu mult înainte și chiar bunicul acesteia era deja decedat în anul 1942, anterior deposedării.
Pe de altă parte, instanța reține că potrivit extrasului eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale, de care se prevalează petenta, rezultă că în tabloul Obștei de pădure Vama din anul 1928 întocmit de Judecătoria Mixtă Vama, la trupul de pădure Miclăușa C. Brazilor, figurează P. N. I. cu ½ din 14 ha 8230 mp.
Raportat la mențiunile din decizia de casare, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiective identificarea și măsurarea vechiului amplasament al suprafeței de teren solicitate; stabilirea categoriei de folosință a acestuia anterior deposedării și în momentul actual și dacă această suprafață de teren face parte din suprafața de ½ din 14 ha 8230 mp la nr. crt. 9 din trupul de pădure Miclăușa Brazilor, înscrisă în extrasul din tabloul Obștii de pădure Vama și dacă vechiul amplasament este liber sau a fost atribuit altor persoane.
Potrivit raportului de expertiză, a rezultat faptul că la nivelul anilor 1928-1929 cetățeni ai comunei Vama dețineau în comun suprafețe de "pădure"; în diverse amplasamente, suprafețe constituite în "Obștea de pădure a locuitorilor comunei Vama";. Aceste suprafețe erau conduse după un amenajament silvic specific, fiind puse la dispoziție o hartă silvică, conținând suprafața de teren ce făcea parte din acea obște de pădure, cât și un document întocmit în anul 1926 prin care se consemnează un proces-verbal încheiat de către un expert silvic și un expert agricol, în urma hotărârii Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc din 28.09.1926 la nr. ….. din care se desprinde că în baza acestei hotărâri, experții au întocmit o lucrare de evaluare și de partaj în vederea ieșirii din indiviziunii a membrilor Composesoratului de pădure Vama.
S-a arătat în cadrul expertizei, că partea ce i se cuvine fiecărui membru al obștei de pădure, în conformitate cu drepturile/suprafețele cu care erau înscriși în tabloul membrilor, sens în care suprafața obștei a fost lotizată în parcelă cu valoare unitară, în scopul repartizării echitabile către membrii, în această lucrare fiind înscrisă și I. N. P., căreia îi revine jumătate din suprafața de 14 ha și 8230 mp amplasată la Miclăușa - Coasta Brazilor localizată în parcelele 11,12, 13 amplasate în Pârâul Pușca, adică u.a. 32 și parcela nr. 24 amplasată în Miclăușa, adică în u.a. 35.
Expertul a menționat că din compararea hărților silvice ale obștii de pădure Vama și a Ocolului Silvic Vama (proprietatea statului) la nivelul anului 1990 - 1991 (înaintea retrocedărilor) rezultă că la acea dată numai o parte din terenurile fostei obști se aflau în proprietatea statului, restul suprafețelor constituind terenuri agricole, probabil pășuni și fânețe în posesia persoanelor fizice, cetățeni localnici. Această situație este explicabilă prin prisma faptului că o parte din terenurile din fosta obște au fost despădurite pentru a fi transformate în pășuni pentru animale.
Expertul a mai arătat faptul că situația prezentată mai sus este valabilă la nivelul anilor 1926-1929 și că hotărârea de ieșire din indiviziune nu a fost finalizată și pusă în aplicare prin documente de proprietate și înscrieri de carte funciară, acesta fiind motivul pentru care revendicările făcute după anul 1989 de membrii ai obștii, sunt făcute de cetățeni în calitate de proprietari deplin, individuali și nu de ,,Obștea de pădure a locuitorilor comunei Vama";, care nici nu s-a mai reconstituit.
Referitor la fosta parcelă silvică de obște nr. 32 din Pârâul Pășcă în care ar trebui să fie amplasată cea mai mare parte din suprafețele atribuite prin actul de partaj din anul 1926 - 1929 lui I. P., aceasta este numai parțial inclusă în fondul forestier de stat, restul este teren agricol în posesia diverșilor cetățeni.
La fel, în amplasamentul Miclăușa din fosta parcelă silvică de obște 35, la nivelul anului 1990-1991 nu se afla în proprietatea statului nici o suprafață, rezultând că suprafața în cauză s-a aflat înainte de 1990-1991 în posesia unor persoane fizice sub formă de teren agricol, probabil pășune sau fâneață.
Expertul a arătat că această analiză conduce la concluzia că din suprafețele ce făceau parte din fosta Obște de pădure Vama la nivelul anului 1926-1929, o parte au rămas în posesia foștilor proprietari și numai o parte au ajuns în proprietatea statului, fără să existe informații concrete privind suprafețele în cauză.
Asupra suprafeței de 4600 mp din amplasamentul Miclăușa, fosta u.a. 35, opinia expertului este că aceasta nu se afla în proprietatea statului la nivelul anilor 1990 - 1991 și ca urmare, nu poate face obiectul revendicării.
În final, expertul a concluzionat că suprafața de 4600 mp a intrat în posesia foștilor proprietari după divizarea obștii ca teren agricol și nu a fost expropriată de stat. De asemenea, nu se poate stabili categoria de folosință a restului terenului revendicat în baza informațiilor din dosarul cauzei sau celor obținute pe parcursul efectuării expertizei și nici nu s-a putut determina dacă și cât din aceasta a făcut obiectul naționalizării în anul 1948, respectiv cât din acest teren se afla în posesia statului în anii 1990-1991.
Potrivit art. 6 din Legea 1/2000 la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se va verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prev. la art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte.
De asemenea art.24 din Legea l/2000 cu modificările și completările ulterioare precizează că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.
Instanța analizând întreaga documentație existentă la dosarul cauzei, pornind de la faptul că petenta solicită reconstituirea dreptului de proprietate după străbunica sa I.Pa care a decedat în anul 1919, neputând avea calitatea de autor deposedat, al cărui fiu respectiv bunicul petentei era și el decedat în anul 1942, astfel că la data naționalizării, averea acestora era deja transmisă, iar potrivit mențiunilor din rolul agricol existente la nivelul anilor 1948-1955 pentru bunica petentei I.A., aceasta figura înscrisă doar cu o suprafață de 2 ha teren pădure și 1 ha pășune bornată în 1952, (reconstituite anterior) coroborate cu concluziile raportului de expertiză potrivit cărora situația din tabloul obștei de pădure era valabilă la nivelul anilor 1926-1929 și că numai o parte din terenul fostei obști se afla în pădurea statului, restul suprafețelor constituind terenuri agricole, astfel că nu au făcut obiectul naționalizării în anul 1948 și nu se aflau în posesia statului în anii 1990-1991, consideră că într-adevăr, petenta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate, respectiv dovada preluării terenului solicitat de către stat de la I. N. și P.În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța a respins plângerea formulată de M.D., ca nefondată
| ← Civil – Partaj bunuri comune. –Contract credit | Civil –Prestaţie tabulară. Radiere tabulară - Anulare titlu → |
|---|
