Civil – Acţiune posesorie – Tulburare posesie
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC Sentinţă civilă nr. 611 din data de 27.05.2013
Prin Sentința civilă nr. 611/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea acțiunii civile având ca obiect "acțiune posesorie";, formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta P.M., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de punere în posesie nr. xx din 26.08.2009 C.E., B.C., F.C. și B.P., moștenitori după M.M., au fost puși în posesie cu suprafața de 4,34 ha teren cu vegetație forestieră, validat prin sentința judecătorească nr. 6 din 7 ianuarie 2008.
S-a susținut de către reclamantă că între ea și ceilalți moștenitori ai defunctei M. M. a intervenit o înțelegere conform căreia i-a revenit suprafața de 1,08 ha pădure pe care a preluat-o în posesie din anul 2010, situație care a fost confirmată de toți martorii audiați în cauză, chiar și de către cei audiați la propunerea pârâtei, prin urmare nu poate fi vorba de nici un viciu al precarității, de altfel art. 949 alin. 2 cod civil recunoaște exercițiul acțiunilor posesorii și detentorului precar, iar art. 643 Cod civil precizează că fiecare coproprietar poate exercita singur orice acțiune privitoare la coproprietate, deci inclusiv acțiunile posesorii.
Martorii audiați în cauză la propunerea ambelor părți au arătat că acest teren se învecinează cu terenul de pășune al pârâtei, atât în partea de jos spre pârâul Jidauca, cât și în partea stângă și că între cele două proprietăți există semne de hotar constând într-un gard vechi care este prins între copaci, chiar dacă pe unele porțiuni acesta s-a refăcut. De asemenea a rezultat că pe hotar sunt câțiva arbori mari care țin loc de stâlpi la gard în sensul că gardul vechi este prins între copaci, așa făcându-se gardul în acea zonă, aspect confirmat și din planșele foto existente la dosar.
Reclamanta a susținut că în toamna anului 2012 a formulat o cerere la Ocolul Silvic pentru a se efectua marcarea de arbori în terenul său și că la data de 15 octombrie 2012 pârâta ar fi pătruns pe teren fără voia sa, s-ar fi opus cu vehemență marcării arborilor de pe terenul său și că în aceste condiții nu i-a mai fost efectuată marcarea arborilor.
Martorul F.S.G. audiat în cauză la propunerea reclamantei a arătat că de trei ani de zile efectuează diverse lucrări pentru reclamantă de pe acest teren și că în toamna anului trecut s-a deplasat cu inginerul și cu pădurarul de la ocol pentru a-i marca reclamantei arborii și că după ce s-a făcut această operațiune, la scurt timp a venit pârâta care a făcut scandal că o parte din copaci îi aparțin, motiv pentru care el i-a chemat înapoi pe cei de la silvic care au demarcat o parte din fire. S-a susținut de către martor că inițial au fost marcați 12 arbori, pârâta a venit și s-a opus doar cu privire la 5 arbori despre care acesta a susținut că erau mai aproape de gard, însă în interiorul terenului reclamantei și că doar aceștia au fost demarcați, iar ceilalți 7 i-au exploatat.
Martorul N.I., pădurar la Ocolul Silvic și care s-a deplasat în teren la solicitarea reclamantei pentru a-i marca arborii a relatat că la data respectivă a făcut o marcare pentru mai mulți arbori și chiar în aceeași zi a venit pârâta P.M. care i-a spus că au fost marcați arborii limită de hotar, motiv pentru care pentru a evita litigiile dintre proprietari a revenit pe terenul reclamantei și a cioplit marcajele doar de la câțiva arbori, cei care erau pe limită și pe care i-a șters din carnetul de marcaj. S-a precizat de către acesta că a mai efectuat și în trecut marcări pe terenul reclamantei și nu au existat opoziții din partea numitei P. și că din punctul său de vedere arborii în discuție de pe care au șters marcajele erau arborii limită de hotar. Acesta a menționat că reclamanta a făcut o cerere pentru aprobarea de marcare a unor arbori accidentați, ocazie cu care ei au marcat mai mulți arbori care îndeplineau aceste condiții, după care au șters o parte din marcaje de pe arborii limită de hotar și nu au mai marcat alți arbori pentru că nu mai îndeplineau condițiile.
Conform relațiilor solicitate de la Ocolul Silvic Vama s-a comunicat că de pe suprafața de teren a reclamantei s-au făcut trei marcări de arbori, prima în anul 2011 și două marcări în anul 2012, cererile de marcare fiind făcute de către C.E. care are contract de pază și prestări servicii cu Ocolul Silvic Vama înregistrat sub nr. 24188/30 septembrie 2009, că limitele suprafeței nu s-au modificat de la punerea în posesie și din momentul preluării în pază, iar arborii demarcați se află pe limita dintre suprafața reclamantei și suprafața de teren a pârâtei.
A rezultat astfel potrivit probatoriului administrat în cauză că la solicitarea pârâtei P.M. reprezentanții Ocolului Silvic Vama, după ce au marcat mai mulți arbori la cererea reclamantei, au revenit și au demarcat 5 dintre arborii marcați inițial întrucât aceștia se aflau pe linia de hotar, situație care rezultă atât din declarația pădurarului N.I., cât și din relațiile primite de la Ocolul Silvic Vama.
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune posesorie prin care se solicită obligarea pârâtei de a-i preda liniștita posesie asupra suprafeței de 1,08 ha teren pădure situată pe raza comunei Vatra Moldoviței, întemeiată pe dispozițiile art. 949 Cod civil.
Conform art. 949 Cod civil cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sau după caz restituirea bunului, exercițiul acțiunilor posesorii fiind recunoscut și detentorului precar.
Acțiunile posesorii apără posesia împotriva încălcărilor care o afectează, reclamantul încercând să obțină încetarea încălcărilor. Încălcarea posesiei se poate prezenta sub două forme: tulburarea și deposedarea, prin tulburare înțelegându-se orice fapt sau act săvârșit de o persoană cu intenția de a contrazice posesia unei alte persoane.
Cu toate că reclamanta care a beneficiat de asistență juridică prin intermediul unui avocat, a solicitat predarea posesiei, din întreg probatoriu administrat în cauză și chiar motivarea în fapt a acțiunii, nu rezultă că aceasta ar fi fost deposedată de această suprafață de teren, în realitate ea considerând acțiunea pârâtei ca o tulburare a posesiei sale.
În literatura de specialitate și practica judecătorească se arată că tulburarea constă în acte materiale de încălcare a posesiei unei alte persoane, iar pentru ca tulburarea să justifice introducerea unei acțiuni posesorii trebuie să împiedice exercițiul liber și efectele juridice ale posesiei, să nu fie un act singular, trecător.
De asemenea rațiunea instituirii unei acțiuni care să protejeze posesia constă în faptul că într-un sistem juridic nimeni nu este îndreptățit să își facă singur dreptate, oricare ar fi argumentele sale, situație care însă nu este dată în cauză.
Faptul că pârâta a solicitat unor organe în drept a dispune, respectiv a solicitat organelor silvice să demarce o serie de arbori întrucât aceștia se aflau pe linia de hotar, iar în urma analizării acestei solicitări lucrătorii silvici, singurii în drept să dispună asupra acestor măsuri, au considerat solicitarea întemeiată și au dispus demarcarea câtorva arbori pe care într-adevăr i-au considerat pe linia de hotar, nu reprezintă o tulburare a posesiei în sensul legii.În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
| ← Civil – Partaj bunuri comune –Revizuire art. 322 pct.... | Civil – Anulare înscrisuri –Excepţia de inadmisibilitate.... → |
|---|
