CIVIL.Contestaţie în anulare. Noţiunea de greşeală materială
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 8 din data de 12.03.2014
Contestație în anulare. Noțiunea de greșeală materială ca temei al
contestației
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr. ......./200/2011, reclamantul ........a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul ............., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 25.428,83 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în urma producerii unui accident auto din culpa exclusivă a pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr.........., a convenit cu numita .............vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, că i-a fost achitat o parte din prețul convenit, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa se încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret, că din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare și că, în dimineața zilei de 25 decembrie 2009, numita......., in timp ce se afla in club Tessence aflat in mun. Buzau, i-a incredintat paratului cheile de la autovehiculul înmatriculat sub nr............., pentru ca acesta din urma sa meargă in mașina pentru a discuta, in liniște, cu o alta persoana iar el, fara știința si fara acordul numitei ........ a plecat cu autovehiculul menționat iar in scurt timp, datorita neatenției si neadaptarii vitezei la condițiile de drum, a intrat in impact cu un semn de circulație din rondul aflat in fata Episcopiei Buzău, rasturnandu-se si avariind complet autoturismul.
A mai menționat reclamantul că, așa cum s-a și constatat de către organele de Poliție Rutieră, acest accident s-a produs din culpa exclusivă a pârâtului, autovehiculul fiind grav avariat, prejudiciul produs în urma acestui accident fiind, astfel cum a și reieșit din evaluarea făcută de service-ul auto autorizat pentru aceste operațiuni, din devizul întocmit de aceștia, de 25428.831ei
Având în vedere cele menționate mai sus, înțelege să se îndrepte împotriva pârâtului, pe cale civilă, pentru a recupera prejudiciul, anume suma de 25428.83 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 NC.C, 1357 si urm NC.C.
Prin sentința civilă nr .........2013, Judecatoria Buzau a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut că orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care se află și aceea ca partea, în cazul de față reclamantul, să aibă calitate procesuală activă (legitimatio ad causam), că prin definiție, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, fixează cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți, trebuind să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului și că instanța are posibilitatea să verifice dacă la data sesizării părțile aveau calitate procesuală.
Obiectul prezentei cauze îl constituie acțiunea în răspundere civilă delictuală intentată de acela care se pretinde a fi proprietarul bunului împotriva celui pe care îl consideră vinovat de avarierea respectivului autoturism.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, instanța de fond a observat că, în temeiul prevederilor art. 6 alin.2 din Noul cod civil (Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.) și art. 103 din Legea nr.71/2011 (Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.), raportat la data producerii faptei ilicite 25.12.2009, sunt incidente dispozițiile din Vechiul Cod civil.
Pentru a stabili cine are calitate procesuală activă în cauză, instanța a apreciat că trebuie să se identifice cine era proprietarul autovehiculului la momentul producerii faptei ilicite, analiză ce se va realiza tot prin prisma prevederilor din Vechiul Cod civil, în temeiul art. art. 6 alin.2 din Noul Cod civil.
În acesr sens s-a observat că în cererea introductivă, reclamantul a arătat că în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr......., a convenit cu numita ..........vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, cumpărătoarea achitandu-i o parte din prețul convenit, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa se încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret. Din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare.
Fiind audiat în calitate de martor, ...........a declarat că, în toamna anului 2009, a intenționat să cumpere acest autoturism, reclamantul solicitându-i suma de 5000 de Euro, din care a plătit cu titlu de arvună suma de 1500 Euro, astfel cum a răspuns reclamantul la întrebarea nr.1 din interogatoriu (fila nr.62 dosar), arvună ce nu a fost restituită cumpărătoarei până în prezent.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 1295 din Vechiul Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
În cazul vânzării unui autovehicul, Judecătoria a reținut că vânzarea este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Radierea și înmatricularea în circulație a autovehiculelor de către organele de poliție și financiare se realizează ( în condițiile prevăzute de HG nr.610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului și Instrucțiunile ministerului de interne, finanțelor și transporturilor nr.290/2802/1189 de aplicare a HG nr.610/1992) pe baza contractului tip de vânzare-cumpărare încheiat la organele de poliție, formalități ce nu afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți printr-un înscris sub semnătură privată.
În lumina prevederilor legale anterior redate, având în vedere că părțile au stabilit prețul - 5000 Euro, autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare.........., plătindu-se o arvună de 1500 Euro și predându-se bunul către cumpărătoare, instanța a reținut că între reclamant și ..........s-a încheiat în mod valabil un contract de vânzare-cumpărare în octombrie 2009. Prin urmare, la data de 25.12.2009, reclamantul ...........nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului înmatriculat sub nr........., dreptul de proprietate fiind transferat către martora..........., chiar dacă prețul nu fusese plătit în întregime și chiar dacă părțile contractante nu efectuaseră formalitățile de radiere-înmatriculare.
Neavând calitatea de proprietar al autoturismului la data producerii faptei ilicite și, prin urmare, în patrimoniul său neproducându-se nicio pagubă, reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauza prezentă.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, care a criticat solutia primei instante, pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca, în baza art. în baza art. 312, al. 5, C.P.C. raportat la art. 312, al. 3, teza a Il-a, C.P.C., art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 indice 1 C.P.C., sa se admita recursul, să se dispuna casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei primei instanțe, spre a se pronunța pe fond.
Prin decizia civilă nr. 1524/04.09.2013 Tribunalul Buzău a respins recursul ca nefondat.
Tribunalul a apreciat ca sunt neintemeiate criticile aduse de recurent hotararii primei instante, motivat de faptul ca, asa cum rezultă din prevederile art. 1295 din Vechiul Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
În speta, în luna octombrie 2009, in calitate de proprietar al autovehiculului înmatriculat sub nr......., a convenit cu numita ........vânzarea către aceasta a bunului menționat mai sus, aceasta achitandu-i o parte din prețul convenit, respectiv suma de 1500 euro, urmând ca in termen de 6 luni de zile sa încheie, in mod legal, contractul de vânzare cumpărare, dupa achitarea întregului pret de 5000 euro. Din acel moment, posesia bunului a fost transferata către cumpărătoare.
A apreciat instanța de recurs că vanzarea cumpararea unui autovehicul, asa cum s-a retinut in mod corect si de catre instanta de fond, este un contract consensual, care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului. Radierea și înmatricularea în circulație a autovehiculelor de către organele de poliție și financiare se realizează ( în condițiile prevăzute de HG nr.610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului și Instrucțiunile ministerului de interne, finanțelor și transporturilor nr.290/2802/1189 de aplicare a HG nr.610/1992) pe baza contractului tip de vânzare-cumpărare încheiat la organele de poliție, formalități ce nu afectează validitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți printr-un înscris sub semnătură privată.
În speta, tribunalul a observat ca partile s-au inteles cu privire la pretul vanzarii - 5000 euro, cu privire la bunul vandut - autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare........, plătindu-se o arvună de 1500 Euro și predându-se bunul către cumpărătoare.
In aceasta situatie, vinderea este perfecta, iar proprietatea bunului a fost in mod legal transmisa cumparatoarei ..........în luna octombrie 2009.
Prin urmare, la data de 25.12.2009, reclamantul recurent .........nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului înmatriculat sub nr.........., dreptul de proprietate fiind transferat către martora............., chiar dacă prețul nu fusese plătit în întregime și chiar dacă părțile contractante nu efectuaseră formalitățile de radiere-înmatriculare.
Așa fiind, față de considerentele reținute mai sus, întrucât în speță nu subzistă motive de casare ori modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în contextul analizării sentinței recurate inclusiv sub aspectul temeiniciei, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul a concluzionat în sensul caracterului nefondat al recursului pe care, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, l-a respins.
Împotriva deciziei civile nr. ..../2013 pronunțată de Tribunalul Buzău a formulat contestație în anulare reclamantul recurent ..........invocând prev. art.318 al.1 teza I considerând că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
A solicitat admiterea contestației, anularea deciziei , urmând a fi fixat termen pentru judecarea recursului.
A susținut că la judecarea recursului instanța nu a observat actele de proprietate, toate pe numele său, depuse la dosarul cauzei din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că acesta este proprietarul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare............
Nu pot fi ignorate actele sale de proprietate și nu i se putea încălca dreptul de proprietate asupra acestui autovehicul cu toate atributele sale , iar în calitatea acestuia de proprietar avea dreptul să formuleze cereri pentru protejarea acestui drept , așa cum este și cerea prin care a solicitat despăgubiri de la cel care a produs un prejudiciu asupra bunului său.
Motivarea instanței de recurs conform căreia există un contract de vânzare cumpărare concretizat printr-un înscris sub semnătură privată așa cum se poate oberva la alin.9 din fila 5 a hotărârii atacate nu are corespondent real fiind rezultatul unei erori a instanței, la dosar neexistând nici un astfel de înscris.
Consideră contestatorul că indiferent de discuțiile pe care le-ar fi purtat pentru o eventuală vânzare a autovehiculului , vânzare care nu s-a realizat, nu poate conduce instanța la concluzia că nu ar fi proprietarul bunului. În caz contrar, în urma unei erori a instanței, ar fi privat de exercitarea în mod liber a dreptului de proprietate aceasta însemnând inclusiv dreptul de a cere despăgubiri pentru prejudiciile care au fost aduse bunului său.
A mai arătat faptul că,prin sentința civilă nr. ...../2012 pronunțată în dosarul nr. ......../114/2011 al Tribunalului Buzău a fost admisă cererea pe care a formulat-o în calitate de proprietar al autovehiculului și s-a dispus restituirea taxei de poluare situație în care prin această hotărâre judecătorească i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra autovehiculului.
Astfel, este în fața a doua hotărâri judecătorești prin care prima dintre acestea îi recunoaște dreptul de proprietate cu toate atributele sale, iar cea de-a doua, respectiv cea atacată în prezenta contestație, apreciază că nu este proprietar, fiind evident că soluția pronunțată este consecința unei erori materiale.
În drept , a invocat dispoz. art.318 al.1 Cod proc.civ.
Analizând prezenta contestație în anulare prin prisma motivelor invocate, a probelor aflate la dosar și a prevederilor legale incidente tribunalul reține următoarele:
Contestatorul indică drept temei în drept al prezentei cereri art.318 al.1 teza I Cod procedură civilă , susținând că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța neobservând actele sale de proprietate depuse la dosarul cauzei și nici faptul că prin sentința civilă nr. ..../2012, pronunțată în dosarul nr. ......../114/2011 al Tribunalului Buzău, a fost admisă cererea pe care a formulat-o în calitate de proprietar al autovehiculului și s-a dispus restituirea taxei de poluare, situație în care, prin această hotărâre judecătorească, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra autovehiculului.
În soluționarea contestației în anulare tribunalul pornește de la împrejurarea că această cale de atac este una extraordinară, prin intermediul căreia se tinde la repunerea în discuție, într-o nouă procedură judiciară, a unor raporturi juridice deja soluționate printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel că ea nu poate fi primită decât pentru cazurile și în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege. Altfel s-ar ajunge la menținerea, pe termen nelimitat, a unui conflict între părți sau între aceștia și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar.
De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil, garantat de art 6 al 1 din Convenție, trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare , principiu enunțat în preambulul Convenției, iar unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi, în principiu, rediscutate ( cauza Brumărescu contra României )-
În aceste condiții, în speța de față nu se poate reține că hotărârea la a cărei anulare se tinde în actuala procedură judiciară este rezultatul unei greșeli materiale, așa cum pretinde contestatorul întrucât, îndreptarea acestei greșeli, dacă ea ar exista, nu s-ar putea face decât procedându-se la reevaluarea materialului probator și la o nouă judecată, fapt ce ar excede dispozițiilor art.318 alin.1 teza I C.pr.civ.
De aceea, tribunalul apreciază că cele invocate de contestator, adevărate de ar fi, ar putea constitui greșeli de judecată și nicidecum simple greșeli materiale.
Motivul de contestație în anulare înscris la art. 318 teza l cod procedură civilă și anume "dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale"; are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Textul se referă la acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Nu se circumscriu acestei noțiuni, așa cum este ea avută în vedere de norma legală menționată, greșelile de judecată cum ar fi erori în aprecierea probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În raport de argumentele instanței de recurs nu se poate afirma că nu au fost observate actele de proprietate ale contestatorului prin care acesta dovedea că a avut în proprietate mașina în discuție. Tribunalul, pornind tocmai de la calitatea acestuia de proprietar, a observat că dreptul său a fost ulterior transmis numitei............, în patrimoniul căreia se afla la data avarierii mașinii.
De asemenea, faptul că, prin sentința civilă nr. ..../2012 pronunțată în dosarul nr. ......../114/2011 al Tribunalului Buzău a fost admisă cererea pe care a formulat-o contestatorul recurent, în calitate de proprietar al autovehiculului și s-a dispus restituirea taxei de poluare, nu înseamnă că această hotărâre este în contradicție cu cea care face obiectul contestației de față. Sentința civilă nr....../2012 a fost pronunțată prin raportare la momentul plății taxei de poluare când, evident, mașina se afla în proprietatea contestatorului, în timp ce decizia a cărei anulare se solicită astăzi se raportează la un moment ulterior, când dreptul a fost transferat către o altă persoană.
Față de aceste considerente și constatând că, ..............nu are deschisă calea de atac a contestației în anulare pentru a-și valorifica motivele de nemulțumire legate de aprecierea materialului probator și aplicarea legii de către instanța de recurs, tribunalul găsește că prezenta contestație în anulare este nefondată, motiv pentru care o va respinge.
| ← CIVIL.Asigurări sociale. Recalculare pensie . Jurisprudență... | CIVIL.Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la... → |
|---|
