CIVIL.Contract de leasing. Reziliere. . Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 10 din data de 12.03.2014
Contract de leasing. Reziliere. Prescripția dreptului de a cere
executarea silită
Prin sentința civilă nr. .......din......2013 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ...../200/2013 s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul........, în contradictoriu cu intimata SC .....LEASING .....SRL, s-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului nr. ....../2012 al BEJ .......și a fost obligată intimata la plata sumei de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
.........................................................................................................
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea SC ......Leasing .....SRL , care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub două motive.
În motivarea apelului creditoarea arată că la data de 10.02.2010 a fost reziliat contractul de leasing, iar mașina a fost recuperată la data de 22.03.2010, în timp ce cererea de executare silită a fost formulată la 22.03.2013, respectiv la 3 ani de la data la care a reintrat în posesia bunului.
În concluzie, a susținut apelanta că cererea de executare silită formulată la 22.03.2013 nu este prescrisă.
De asemenea a mai învederat că din tabelul "încasări client"; rezultă că la 30.08.2010 au fost încasate sume de bani în baza contractului de leasing operațional , fapt ce duce la întreruperea termenului de prescripție.
Ultimul motiv de critică se referă la faptul că s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 2480 lei cu titlul de onorar avocat, care este excesiv de mare în raport de munca depusă în fața instanței de fond.
Apelul este nefondat.
Contractul de leasing a fost reziliat de către părțile contractante la data de 10.02.2010.
Potrivit art.9 pct.1 din condițiile generale de leasing operațional, reprezentând anexa nr.1 la contract, în cazul încetării înainte de termen as contractului, toate obligațiile prevăzute în sarcina locatarului , altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la data încetării contractului.
Așadar, în mod convențional, părțile au stabilit că dacă contractul încetează înainte de termen, toate obligațiile locatarului, altele decât cele care s-au născut anterior, devin scadente la data încetării contractului.
Ca atare de la data încetării contractului s-a născut dreptul la acțiune al locatorului pentru valorificarea obligațiilor care s-au născut și au devenit scadente din acest moment.
De asemenea de la aceeași dată s-a născut dreptul de a cere executarea silită a obligațiilor devenite scadente în baza contractului de leasing.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă , dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în conformitate u art. 7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În mod nefondat susține apelanta că dreptul de a cere executarea silită a început să curgă la data de 22.03.2010, care reprezintă momentul în care a reintrat în posesia autoturismului, întrucât convenția a fost reziliată la 10.02.2010 și potrivit clauzei contractuale de la această dată au devenit scadente toate obligațiile locatarului. Obligația de a preda autoturismul a devenit ea însăși scadentă începând cu data de 10.02.2010, iar faptul că acest bun a fost restituit la 22.03.2010 nu are semnificația momentului de la care s-a născut dreptul locatorului de a cere executarea silită.
De asemenea este nefondată și critica referitoare la întreruperea cursului prescripției printr-o plată efectuată de către debitor la data de 30.08.2010.
Din înscrisul aflat la dosarul instanței de fond, intitulat Anexa nr. 2 Penalități la facturi neachitate, rezultă că factura nr. 8018543 emisă la 30.08.2010, în sumă de 31838,77 lei cu scadența 13.09.2010 nu a fost plătită de către debitor, astfel încât nu se poate susține că a avut loc întreruperea cursului prescripției.
Potrivit art. 16 alin.1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 , prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Plata parțială efectuată de către debitor înainte de împlinirea termenului poate avea semnificația unei recunoașteri a dreptului a cărui acțiune se prescrie, dar în cauza de față se constată că la 30.08.2010 debitorul nu a efectuat o plată care ar fi putut întrerupe cursul prescripției.
Este nefondată și critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat întrucât Tribunalul apreciază că față de natura cauzei, de efortul apărătorului privind studiul dosarului și formularea apărărilor, aceste cheltuieli nu sunt excesive.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 451 Cod procedură civilă va obliga apelanta la 1860 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat.
| ← CIVIL.Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la... | CIVIL.Litigiu de muncă. Cadre didactice. Cheltuieli de transport → |
|---|
