CIVIL.Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Decizie nr. 9 din data de 12.03.2014
Contestație la executare. Tardivitate apel.
4.1. Împotriva sentințe civile nr. 11064/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria.........., intimatul .............S.A a declarat apel, înregistrat la data de 19.08.2013 (data poștei 14.08.2013), prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a nu restrânge executarea silită în dosarul de executare nr. 67/2013 al BEJ .........la poprirea asupra veniturilor pe care acesta le obține din pensie și la executarea asupra bunurilor mobile ale acestuia, a nu suspenda executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în .............și a respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
4.2. În motivarea apelului, s-a învederat, în esență, că, constatarea de către prima instanță a existenței unei valori vădit excesive a bunurilor urmărite prin raportare la cuantumul creanței este criticabilă având în vedere că actele întocmite de executorul judecătoresc au fost emise în aplicarea art. 666, 667 și 782 C.proc.civ., că, întrucât din actele dosarului de executare, nu rezultă că a fost înființată vreo poprire asupra veniturilor din pensie ale contestatorului, cuantumul pensiei și valoarea imobilului asupra căruia avea să fie efectuată urmărirea silită, nu este probată aprecierea instanței de fond asupra excesivității valorii bunurilor urmărite față de cuantumul creanței, că, prin măsura de restrângere luată, au fost ignorate prevederile art. 728 alin. 1 C.proc.civ., neglijându-se faptul că reținerea lunară până la o treime din venit presupune o perioadă foarte lungă de timp în care ar putea fi recuperată creanța intimatului-apelant, împrejurare în care evident creditorul respectiv ar fi prejudiciat, precum și că, în cauză, cuantumul creanței apelantului este la data de 14.08.2013 de 12.829,05 lei, fiind luate în calcul și dobânzile până la data achitării integrale a debitului principal.
5. Prin încheierea din data de 7.10.2013, au fost cerute BEJ ............relații cu privire la stadiul executării silite în dosarul de executare nr. 67/2013, relații comunicate la data de 12.11.2013 (filele 29-31-dosar apel).
La termenul din data de 06.01.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității apelului, excepție pe care a pus-o în discuția părților și a cărei soluționare cu prioritate se impune, în baza art. 248 alin. 1, coroborat cu art. 482 C.proc.civ.
Analizând excepția tardivității apelului, invocată din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
III) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
6. În primul rând, trebuie relevat că, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, respectiv ale Legii nr. 134/2010.
Într-adevăr, se observă că cererea de executare silită - actul prin care, sesizându-se organul de executare, se începe, în baza art. 622 alin. 2 C.proc.civ., executarea silită ce face obiectul contestației la executare promovate în pricina pendinte- a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 04.03.2013, conform mențiunii făcute pe cererea respectivă (filele 53-54-dosar judecătorie).
Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare";.
Rezultă, așadar, că, dacă - precum în cauză - cererea de executare silită este depusă la executorul judecătoresc după data de 15 februarie 2013- dată la care, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, intră în vigoare codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)-, contestația la executare este guvernată de prevederile acestui nou Cod de procedură civilă.
7. Apoi, în al doilea rând, trebuie reliefat și că, potrivit art. 650 alin. 2 C.proc.civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe";.
Totodată, conform art. 650 alin. 3 C.proc.civ., "Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel";.
8. Reiese, așadar, din coroborarea acestor prevederi legale incidente pricinii de față în raport cu considerentele ce preced (pct. 6):
- că, de regulă, hotărârile prin care instanța de executare soluționează contestațiile la executare pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare;
- și că este posibil ca, prin lege, să se prevadă altfel, respectiv un alt termen de apel;
Astfel de cazuri în care legea prevede un alt termen de apel cu privire la hotărâri ale instanței de executare sunt cele stabilite de art. 717 alin. 1 teza finală C.proc.civ., respectiv în cazul hotărârilor pronunțate cu privire la contestația la executare în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4, care pot fi atacate în condițiile dreptului comun și de art. 717 alin. 2 C.proc.civ., respectiv în situația hotărârii prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, care este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.
9. Este de remarcat, în continuare, că, potrivit art. 185 alin. 1 C.proc.civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate";.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că depunerea apelului cu nerespectarea termenului legal imperativ, de 10 zile de la comunicarea hotărârii în cazul hotărârii de primă instanță prin care se soluționează contestația la executare, atrage respingerea apelului ca tardiv formulat, având în vedere că, într-o asemenea ipoteză, intervine decăderea părții din dreptul de a formula calea de atac.
10. Or, în speță, se observă că, potrivit dovezii de comunicare a sentinței aflate la fila 162-dosar judecătorie, apelantul-intimat .........SA, la data de 31.07.2013, a primit sentința nr. 11064/2013 în condițiile art. 163 alin. 8, coroborat cu art. 165 pct. 1 C.proc.civ.
Se mai observă că aceeași parte a înțeles să depună prezenta cerere de apel la data de 14.08.2013, așa cum reiese din mențiunile făcute în recipisa de predare la curierul Cargus depusă la dosarul de apel (filele 7-8).
Rezultă, prin urmare, că, în prezenta pricină, apelantul-intimat a formulat apel la un interval de aproximativ 13 zile libere de la data când i s-a comunicat hotărârea.
11. Or, în speță, este esențial de evidențiat că termenul legal, imperativ stabilit de art. 650 alin. 3 C.proc.civ., pentru formularea apelului împotriva sentinței prin care s-a soluționat contestația la executare promovată în pricina pendinte expira la data de 12.08.2013, în temeiul art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.proc.civ.
Așa fiind, față de cele ce preced (pct. 10), este evident că apelul de față a fost promovat cu depășirea termenului de apel.
12. În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie constatat, pe de o parte, că apelantul nu a probat că ar fi fost împiedicat din motive temeinic justificate să declare apel în termenul legal.
Or, potrivit art. 186 alin. 1 C.proc.civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate";, reieșind, deci, că singura posibilitate ca partea să fie repusă în termenul de declarare a căii de atac este aceea ca respectiva parte să probeze că întâzierea în declararea apelului a fost datorată unor motive temeinic justificate.
13. Tribunalul apeciază că nu se poate circumscrie acestei noțiuni de "motive temeinic justificate"; eroarea de drept cu privire la durata termenului de apel, chiar dacă aceasta ar fi - ca în speță- întreținută (și) de mențiunea inexactă din dispozitivul sentinței apelate.
Este justificată o astfel de concluzie neechivocă, cu atât mai mult cu cât se prezumă cunoașterea legii de către profesioniștii dreptului, cum sunt cei care au semnat apelul promovat în cauză.
14. Apoi, pe de altă parte, în speță, se observă că apelantul nici nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, în condițiile și cu respectarea termenului defipt de prevederile art. 186 alin. 2 C.proc.civ., adică în cel mult 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat și cu indicarea, în acest termen, a motivelor împiedicării.
IV) Soluția Tribunalului
15. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1, coroborat cu art. 650 alin. 2 și 3 și cu art. 185 alin. 1 și art. 186 alin. 1 și 2 C.proc.civ., va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge apelul, ca tardiv formulat.
Prezenta decizie este definitivă, neputând fi atacată cu recurs în temeiul art. 483 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., care prevede că "De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului";, coroborat cu art. 650 alin. 3 C.proc.civ. sus-citat (pct. 7).
| ← CIVIL.Contestaţie în anulare. Noţiunea de greşeală materială | CIVIL.Contract de leasing. Reziliere. . Jurisprudență Contracte → |
|---|
