Clauze abuzive în contractul de leasing. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 847 din data de 29.11.2013
Contestatorul TPM a solicitat în contradictoriu cu intimatul SC I L R SA anularea tuturor formelor de executare emise în temeiul contractului încheiat între părți privind autoturismul achiziționat în sistem de leasing financiar de contestator.
A invocat contestatorul lipsa dovezilor privind exigibilitatea sumelor pretinse și a modului de calcul, susținând necesitatea lămuririi titlului executoriu sub aspectul sumei datorate.
Prin întâmpinare, intimatul a cerut respingerea contestației, apărându-se în sensul că, în ceea ce privește contractul dintre părți, acesta este titlu executoriu în baza art. 8 din OGR nr. 51/1997 privind leasing-ul și a fost pus în executare întrucât utilizatorul nu a achitat la timp ratele scadente, motiv pentru care contractul a fost reziliat. În aceste condiții, consideră intimatul că sunt incidente disp. art. 13 din contractul încheiat, conform cu care, finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din leasing, inclusiv valoarea însumată a tuturor ratelor neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele finanțatorului, a valorii reziduale a bunului, a tuturor cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului.
Prin sentința civilă nr. 1494/31.05.2013, Judecătoria Zimnicea a admis contestația și a dispus anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare întocmit de BEJ ZS.
A reținut că din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de un expert autorizat, rezultă că debitorul contestator datorează finanțatorului-intimat suma de 17.573,62 lei a ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale iar executarea s-a început pentru recuperarea unui debit al cărui cuantum nu a fost stabilit conform legii, nefiind respectate condiția impusă de disp. art. 379 alin. 1 Cod Procedură Civilă privind caracterul cert al creanței pentru a se putea începe executarea silită.
Sentința a fost criticată de intimatul SCI L pe motivul că deși a reținut un debit de 17.573,62 lei în sarcina contestatorului, instanța a anulat toate formele de executare, fără a le menține măcar pentru a ceastă sumă.
Prin decizia civilă sus citată, tribunalul a admis recursul și a modificat, în tot, sentința atacată în sensul că a admis în parte contestația la executare, menținând formele de executare exclusiv pentru suma de 17.573,62 lei reprezentând debit principal și pentru penalitățile de întârziere la acest debit, calculate de la rezilierea contractului dintre părți și până la data cererii de executare silită, conform contractului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în raport de disp. art. 15 din OGR 51/1997, nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele precizate de dispozițiile legale citate și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală, plata ratelor ce ar fi datorate în continuare după reziliere, precum și a valorii reziduale reprezentând în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul decât să fie executat, întrucât ar obține pe lângă bunurile contractate și ratele de leasing și valoarea reziduală.
S-a mai reținut că, din raportul de expertiză întocmit, rezultă un debit cert, astfel că în mod legal formele de executare au fost anulate
| ← Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență | Revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... → |
|---|
