Respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în cursul urmăririi penale
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 45 din data de 22.11.2013
Prin încheierea nr. 22/19.11.2013 Judecătoria Turnu Măgurele în baza art.1491 alin.9 Cod procedură penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele privind arestarea preventivă a inculpaților M.A.I și P.C.
În baza art.146 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal și distrugere, faptă prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în dauna părții vătămate S.C. A.C. S.R.L pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19.11.2013 până la data de 17.12.2013.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare pe durata fixată.
În baza art.192 alin.3 Cpp., a dispus ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 19 noiembrie 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a solicitat instanței arestarea preventivă a inculpaților M.A.I și P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal și distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 17.11.2013 în jurul orei 22:30, inculpații, în timp ce se aflau pe raza com. S. Jud. Teleorman, la barul S.C. A.C. S.R.L, au săvârșit acte, gesturi și manifestări prin care au fost aduse atingere bunelor moravuri, au produs scandal public și au tulburat liniștea publică, prin aceea că dorind să se răzbune pe anumite persoane care se aflau în barul mai sus menționat, înarmați cu bâte și o furcă au distrus ușa de acces în local, spărgând geamul de la aceasta și înțepând cu furca materialul de PVC din care era confecționată, pentru a pătrunde în interiorul localului unde administratorul localului, partea vătămată O.C. se refugiase împreună cu mai mulți clienți aflați în local.
Prin distrugerea ușii de acces în local și spargerea sticlelor de bere, inculpații au creat un prejudiciu părții vătămate S.C. A.C. S.R.L, de 2000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în timpul urmăririi penale și anume: declarații de inculpați, declarații de învinuiți, declarații de parte vătămată, declarații de martori și înscrisuri, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cpp.
Astfel, sunt întrunite exigențele prevăzute de art.143 Cpp în sensul că există indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.681 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă cu scopul instituit de art.5 din CEDO.
De asemenea, în raport de probele de la dosar, existând și "suspiciunea rezonabilă că (…) s-a comis o infracțiune";, măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Prima instanță a reținut că există cazul prevăzut de art.148 lit.f Cpp., inculpații săvârșind o infracțiune (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice), pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Totodată, s-a apreciat că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit. f Cpp., respectiv că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul de săvârșire a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, respectiv într-un loc public și în prezența mai multor persoane. Cei doi inculpați au fost înarmați cu o furcă și respectiv cu o bâtă și, împreună și cu ceilalți doi făptuitori, au distrus ușa de acces în local, spărgând geamul de la aceasta și înțepând cu furca materialul de PVC din care era confecționată, pentru a pătrunde în interiorul localului, astfel încât clienții din local, de frică să nu fie loviți, s-au refugiat în magazia din spatele localului sau după tejgheaua barului.
Trebuie avut în vedere și impactul social produs asupra colectivității din care inculpații fac parte, prin săvârșirea acestor tipuri de infracțiune și de lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea așa cum rezultă din referatul Parchetului, inculpații nu sunt la primele fapte de acest gen, împotriva acestora fiind începută urmărirea penală în alt dosar penal, nr. 1204/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, tot pentru același gen de fapte, săvârșite împreună și cu alți făptuitori.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații.
Au motivat că lăsarea lor în libertate nu reprezintă un pericol social concret, nu sunt recidiviști și pot fi cercetați în stare de libertate, solicitând chiar aplicarea unei măsuri preventive, dar mai puțin severe, prevăzute la art. 145 sau 145/1 Cpp.
Examinând recursurile potrivit motivelor invocate cât și potrivit art. 140/3 Cpp., tribunalul a constatat că sunt întemeiate.
Astfel, din probele administrate până la acest moment, reiese că sunt întrunite cerințele impuse de art. 143 Cpp. și împotriva inculpaților există indicii temeinice în sensul art. 68/1 Cpp., care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că sunt autorii infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin.1 Cod penal și distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, prima fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Raportat la modul de comitere a faptelor - pe fondul unei discuții contradictorii cu fiul administratorului localului, care le-a închis ușa de acces, inculpații, aflați în stare de ebrietate, au spart ușa încercând să pătrundă în local, fără însă a premedita fapta - tribunalul reține că nu sunt întrunite dispozițiile art.148 lit.f Cpp., în sensul că lipsește cerința pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, astfel că arestarea preventivă este o măsură mult prea drastică.
Sub acest aspect, în spiritul jurisprudenței CEDO, tribunalul apreciază că urmărirea penală poate fi continuată cu impunerea unei măsuri preventive mai puțin severe, prevăzute de art. 136 Cpp.
Astfel, aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara impunându-se inculpaților restricțiile prevăzute de art. 145/1 cu referire la art. 145 Cpp., poate asigura cadrul necesar continuării urmăririi penale. Lăsarea în libertate a inculpaților sub un permanent control din partea organelor abilitate și cu atenționarea că în cazul nerespectării obligațiilor impuse se va dispune împotriva lor arestarea preventivă, creează premisele continuării în bune condiții a actului de justiție.
Pentru motivele expuse, în baza art. 149/1 Cpp., art. 146 alin. 11/1 Cpp., tribunalul a admis recursurile, a casat încheierea recurată respingând propunerea de arestare preventivă a inculpaților și impunându-le măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art. 145/1 Cpp.
| ← ACTIUNE IN CONSTATARE. Jurisprudență | Lipsă capacitate de folosinţă pârât. Nelegala citare a... → |
|---|
