Revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)
Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 848 din data de 29.11.2013
Prin cererea adresată Judecătoriei Zimnicea, reclamantul NG a cerut să se constate nulitatea absolută a contractului de arendare în care este parte, pentru lipsa consimțământului său iar societatea arendașă să fie obligată să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul care face obiectul contractului.
Prin sentința civilă nr. 286/07.02.2013, instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
A reținut că persoana care a semnat pentru reclamant contractul de arendă, a avut mandatul tacit al acestuia, un mandat scris, deși obligatoriu, neputând fi dat ca urmare a imposibilității morale de preconstituire a dovezii acestuia.
Recursul declarat de reclamant a fost admis iar sentința a fost modificată în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a contractului de arendare în litigiu, cu consecința restituirii de către pârâtă a terenului care a făcut obiectul acestui contract.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 și 6 din Legea arendei nr.16/1994 , contractele de arendare se încheie în formă scrisă și se înregistrează într-un registru special ținut la Consiliul local.
Mandatul este, de regulă, un contract consensual, care ia naștere prin singurul acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale, în practică mandatul fiind constatat de obicei printr-un înscris numit " procură";.
Aceasta este un act juridic unilateral, care enumeră actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele mandantului.
Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă scrisă raportat la dispozițiile art. 1536 alin. 2 cod civil 1864, tot în această formă trebuie să fie și procura.
În speță, forma scrisă a contractului de arendare, atrage și necesitatea încheierii în formă scrisă a mandatului pe care recurentul - reclamant NG l - ar fi dat fiului său NG să semneze pentru el contractul de arendare nr. 658/15.XII.2009. Acest mandat însă nu a fost dat, contractul fiind astfel semnat de o persoană neîmputernicită, fără calitate în acest sens.
Se constată astfel că în mod greșit prima instanță a stabilit existența consimțământului reclamantului NG la încheierea contractului de arendare supus judecății și astfel, existența unei condiții esențiale pentru încheierea acestui contract prev. de art. 948 Cod civil, situație care atrage nulitatea contractului astfel încheiat și în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod civil, obligarea recurentului pârât la restituirea terenului care a făcut obiectul înscrisului nul
← Clauze abuzive în contractul de leasing. Jurisprudență... | ACTIUNE IN CONSTATARE. Jurisprudență → |
---|