ACTIUNE IN CONSTATARE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 832 din data de 22.11.2013
Prin decizia civilă nr. 832/22.11.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul-pârât DM, în contradictoriu cu intimatul-reclamant NR, intimații-pârâți PFM și PM și intimata-revizuientă NL, a modificat, în parte, sentința atacată în sensul că a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul NR.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant DM. A constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 13.10.2007 între reclamantul NR și defunctul promitent - vânzător PM și a menținut celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 987/R din 03.12.2010, pronunțată în dosarul nr. 952/335/2010, Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de recurentul-reclamant NR împotriva sentinței civile nr. 643/27.07.2010 a Judecătoriei Videle, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 29.06.2010 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle sub nr. 952/335/2010, reclamantul NR a chemat în judecată pe pârâții PFM, PM și DM, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a convenției încheiate între defunctul PM și pârâtul DM constatată prin înscrisul sub semnătură privată denumit chitanță vânzare - cumpărare datat 07.10.2007 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru imobilul casa de locuit ce ocupă o suprafață construită de 47 mp compusă din 3 camere construită din paiantă, acoperită cu carton și pentru imobilul teren aferent în suprafață de 2274 mp valoare rezultată din măsurători iar din acte autentice 2230 mp, având următoarele vecinătăți la N- PC, latura 103-107, distanța 64.40 m, la S- PA, latura 101-104, distanța 37.30 m, la Est -DS, latura 107-104 distanța 40.31 m, la V- TI latura 103-102, 102-101, distanța 49.84, 9,07 m, situate în comuna TJ, sat S, județul T.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că între acesta, în calitate de promitent cumpărător și numitul PM în calitate de promitent vânzător( în prezent decedat, moștenitorii săi fiind PFM și PM) s-a încheiat o convenție de vânzare cumpărare, constatată printr-un înscris sub semnătură privată datat 13 iulie 2007, înscris redactat la Primăria comunei TJ, județul T și semnat de părțile din proces. Mai arată reclamantul că, ulterior între acesta, în calitate de cumpărător și PM, în calitate de vânzător s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 619/24.03.2008 la BNP Todireanu Magdalena a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 1685/02.11.2009 irevocabilă prin decizia civilă nr. 155 A/26.02.2010, având ca obiect vânzarea bunurilor în litigiu. Antecontractul de vânzare cumpărare încheiat anterior și datat 13.07.2007 rămâne perfect valabil, de la data încheierii reclamantul considerându-se adevărat proprietar al imobilelor cumpărate.
Mai arată reclamantul că PM a mai încheiat alte contracte de vânzare cumpărare, a mai încasat încă o dată prețul vânzării pentru aceleași imobile.
De aceea solicită nulitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată între vânzătorul defunct PM și pârâtul DM.
La dosarul cauzei s-au atașat dosarele nr. 2055/335/2008, 952/335/2010; 952/335/2010*/a1 ale Judecătoriei Videle și dosarul nr. 1280/87/2010 al Tribunalului Teleorman.
Pârâtul DM a depus la dosarul cauzei, prin intermediul compartimentului arhivă-registratură, la data de 25.04.2012, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii principale și a invocat excepția puterii lucrului judecat, în raport cu sentințele civile nr. 576/21.04.2008 și nr. 1685/02.11.2009, pronunțate de Judecătoria Videle, sentințe rămase irevocabile. Prin aceste două sentințe s-a constatat nulitatea actului de vânzare-cumpărare nr. 619/2008 autentificat de BNP Todireanu Magdalena, încheiat de reclamantul NR, cu defunctul PM și s-a respins cererea formulată de reclamantul NR și NLM, de constatare a dreptului lor de proprietate asupra imobilului. Consideră că există identitate de obiect (obiectul celor două procese anterioare și cel de față este dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu), părți ( în dosarul nr. 2055/335/2008, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1685/2009 au fost părți, reclamantul NR și pârâtul DM) și cauză (există, în speță, comparativ cu soluțiile anterioare). A atașat o serie de înscrisuri.
La data de 01.11.2012, prin intermediul compartimentului arhivă-registratură, pârâtul DM, a depus completare la întâmpinarea, depusă la data de 25.04.2012, prin care a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului NR, excepția lipsei obiectului aceleiași acțiuni și excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la al doilea capăt de cerere, referitor la constatarea vânzării-cumpărării imobilului în litigiu, între reclamant și moștenitorii defunctului PM, precum și cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat între reclamantul NR și defunctul PM, la data de 13.10.2007, pentru fraudă (cauză ilicită și imorală, rea-credință).
La data de 18.12.2012, reclamantul NR a depus la dosarul cauzei, concluzii scrise, față de excepțiile invocate de pârâtul DM, prin completarea la întâmpinare, și solicită respingerea acestora.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013, s-a procedat la administrarea interogatoriilor luate reclamantului și pârâtului DM, răspunsurile fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (aflate la filele 130-133) și s-au audiat martori, ale căror declarații sunt consemnate în scris și atașate la dosar ( aflate la filele (134-140).
La termenul de judecată din data de 25.04.2013, s-a depus la dosar, adresa nr. 1275/24.04.2013 emisă de Primăria TJ, privind relațiile solicitate de instanță, la care s-a atașat copia cererii formulate de NR către primar înregistrată sub nr. 2499/13.07.2007 și copia chitanței nr. 0002816/2007 privind taxele și impozitele către bugetul local achitate de NR pentru PM.
Prin sentința civilă nr. 942/28.05. 2013 Judecătoria Videle a respins, ca nefondate, excepția puterii lucrului judecat, excepția lipsei de interes,excepția lipsei obiectului cererii, excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis acțiunea principală, având ca obiect anulare act formulată de reclamantul NR, împotriva pârâților PFM, PM și DM.
A respins , ca nefondată cererea reconvențională.
A constatat nulitatea absolută a convenției încheiată între defunctul PM și pârâtul DM, denumită "chitanță de vânzare-cumpărare, încheiată la data de 07.10.2007.
A constatat că la data de 13.07.2007 reclamantul NR a cumpărat de la numitul PM (în prezent decedat), imobilul compus din casă de locuit, în suprafață de 47 m.p formată din 3 camere, construită din paiantă, acoperită cu carton și terenul intravilan, în suprafață de 2230 m.p (din măsurători 2274 m.p), având ca vecini: la N- PC, la E-DS, la S-PA, la V- TI, situat în sat S, comuna TJ, județul T, intabulat în Cartea funciară nr. 271 N, număr cadastral 368.
Prezenta sentință va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a analizat mai întâi excepțiile invocate față de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod Civil, întrucât față de sentințele civile nr. 576/21.04.2008 și 1685/2.XI.2008, raportat la prezenta cauză, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, câtă vreme motivele de fapt sunt diferite, astfel că este nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Referitor la lipsa de interes invocată de pârât, instanța a apreciat că, față de principiul disponibilității procesului civil, cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța nu îl poate schimba așa încât a constatat că acesta din urmă are un interes legitim, personal, actual, în sensul că, dacă reclamantul nu ar recurge la acțiune, ar putea fi expus unui prejudiciu.
Instanța a mai constatat că este nefondată și excepția lipsei de obiect a acțiunii, pretenția concretă a reclamantului fiind constatarea nulității absolute a convenției din 7.07.2007 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
S-a mai reținut că susținerile pârâtului, în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa obiectului material din înscrisul sub semnătură privată sunt nefondate, întrucât nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care să ateste nevalabilitatea antecontractului încheiat la data de 13.07.2007. Motivarea excepției se prezintă drept o apărare de fond și nu o chestiune prealabilă care ar împiedica sau amâna judecarea fondului, astfel că instanța va respinge ca nefondată și această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, între defunctul PM și pârâtul DM s -a încheiat o convenție pe o cauză ilicită, motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 966 - 968 Cod Civil, fapt juridic dovedit prin probatoriul administrat.
În acest sens s -a constatat că defunctul vânzător PM a mai încasat încă odată prețul imobilului vândut reclamantului, fapt de netăgăduit și recunoscut de pârâtul DM, ceea ce denotă cauza ilicită ce lovește convenția de la 7.X. 2007 încheiată între cei doi, convenție ulterioară celei încheiate între reclamantul NR și PM la 13.07.2007.
În același sens instanța a mai reținut ca probatoriu doveditor, relațiile comunicate de Primăria TJ din care rezultă că reclamantul NR a cerut înscrierea în registrul agricol la 13.07. 2007 iar la 25.X. 2007 a achitat c/val impozit pentru imobil, așa încât rezultă, a mai reținut prima instanță că, singurul care s -a comportat ca un adevărat proprietar a fost reclamantul NR și nicidecum pârâtul DM.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul DM, în termen și legal motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal casarea cu rejudecare pentru neregularități de ordin procedural, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului NR fie pe excepții, fie pe fond și admiterea cererii reconvenționale.
În esență s -a arătat că instanța a făcut exces de drept de apărare pentru reclamant, lipsindu-l pe recurentul - pârât de acest drept, întrucât deși amânase cauza la cererea sa pentru lipsa de apărare, a strigat cauza a doua oară pentru a se putea prezenta apărătorul reclamantului și a se pune în discuție excepția puterii de lucru judecat.
De asemenea s -a invocat nemotivarea Încheierii din 20.09. 2012.
S-a mai susținut că și excepțiile lipsei de interes, lipsa obiectului și inadmisibilitatea acțiunii au fost soluționate cu încălcarea dispozițiilor legale procedurale.
Astfel, după ce, la 20. XII. 2012 aceste excepții au fost respinse fără motivare, la termenele din 13.03. 2013 și 14.04 2013, instanța a menținut prorogarea discutării lor pentru următorul termen de judecată, pentru ca apoi, la 25.04. 2013 să uite de ele până la judecata fondului, când le -a soluționat încă o dată respingându-le, fără a acorda cuvântul părților.
Pe fond, sentința s -a criticat pentru următoarele motive:
Respingerea excepțiilor, pe fondul lor, a fost greșită, a susținut recurentul DM, în prezent pe același imobil fiind doi proprietari, el, recurentul prin sentința civilă nr. 567 /2008 și 1685/2009 și respectiv intimatul - reclamant NR și soția lui, în baza sentinței ce fac obiectul prezentului recurs.
S-a susținut că instanța a constatat în mod nelegal și netemeinic cauza ilicită a antecontractului său pe motivul încasării de către vânzător de două ori a prețului însă aceasta nu este o cauză ilicită în sensul art. 969 Cod civil.
Greșit s -a reținut prioritatea în timp a antecontractului intimatului - reclamant NR încheiat la 13.X. 2007 întrucât acesta este ulterior celui al recurentului care a fost încheiat la 7.X. 2007, situație care rezultă din răspunsurile la interogatoriu ale intimatului în dosarul atașat nr.2055/335/2008, precum și din mențiunea de pe antet privind încheierea lui la 13.07.2007. Ulterior a arătat reclamantul, antecontractul a fost modificat fără drept de secretarul Primăriei comunei TJ în timpul procesului, la 5.06. 2012.
În același sens este și întrebarea adresată de intimatul - reclamant NR recurentului pârât DM, întrebare care se referă la data din octombrie 2007 și nu iulie 2007 de când primul figurează la rol cu imobilul.
De asemenea, a mai susținut recurentul, faptul că impozitul pe imobil a fost plătit de intimatul reclamant din 25.X. 2007 și nu din iulie2007, denotă încheierea antecontractului în octombrie și nu în iulie 2007
Recurentul a mai adus în sprijinul susținerii sale și răspunsurile la interogatoriu ale intimaților N din care rezultă că nu au avut imobilul în posesie, cel care s -a ocupat de imobil, așa cum rezultă din declarațiile martorilor IT, SF și PȘ, fiind recurentul - pârât DM, acesta având un comportament de adevărat proprietar.
Cât privește cererea sa reconvențională, recurentul a criticat faptul că respingerea ei nu a fost motivată, iar probele propuse de el nu au fost analizate.
Recursul nu a fost întemeiat în drept însă motivele invocate pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În susținere recurentul nu a depus înscrisuri noi ci copii ale celor existente în dosarul cauzei (f. 7 - 54).
Prin întâmpinare (f.73) intimatul NR a cerut respingerea recursului, răspunzând punctual motivelor invocate.
Recurentul a depus și el răspuns la întâmpinarea formulată de intimat (f. 76).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este întemeiat în ceea ce privește criticile aduse soluției pronunțate pe fondul cauzei.
Astfel, sub aspectul excepțiilor invocate de recurentul pârât DM, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, nefiind necesară o reluare a considerentelor avute în vedere.
Însă, pe fond, sentința este nelegală și netemeinică pentru considerentele ce vor urma.
Instanța a reținut că în speță, cauza pe care s -a întemeiat convenția încheiată între PM și DM la 7.X. 2007, este o cauză ilicită având în vedere că promitentul vânzător PM a încasat prețul de două ori și că această convenție este ulterioară celei pe care acesta a încheiat-o cu intimatul reclamant NM.
Ori, motivele arătate de instanță nu constituie motive de nulitate absolută a convenției în sensul dispozițiilor art. 966 și 968 cod civil .
În primul rând convenția încheiată între recurentul pârât DM și PM la 7 X. 2007 este anterioară acestui antecontract dintre același vânzător și NR încheiat la 13.X. 2013. Nu se poate reține data de 13.07.2007 întrucât întregul ansamblu probator, direct și indirect în dosarul 2055/335/2008, dovedește că intimații NR și PM au încheiat convenția la data de 13. X. 2007.
Răspunsurile la interogatoriu ale intimatului reclamant NR în cauza respectivă confirmă lipsa posesiei sale asupra imobilului și respectiv posesia exercitată de recurentul DM încă din 7.X. 2007, iar faptul că intimatul reclamant NR a achitat impozit pe imobil în cursul lunii octombrie 2007 și nu în iulie 2007 de când se pretinde proprietar, este un motiv în plus pentru a considera că antecontractul încheiat de recurent pentru imobilul în litigiu este anterior celuilalt.
De asemenea, nu în ultimul rând se impune a da eficiență datei înscrise de părți la finele antecontractului și nu celei din partea introductivă care dată este de 13.07.2007, întrucât așa cum s -a arătat, coroborate probele denotă această dată.
Însă un aspect relevant în cauza de față o constituie faptul că, în ceea ce privește actul autentificat sub nr. 619/24.03.2008 prin care PM le-a vândut soților N imobilul în litigiu, s -a constatat a fi lovit de nulitate absolută prin sentința civilă nr.1685/2.XI.2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 155/26 .II. 2010 a Tribunalului Teleorman.
Iar nulitatea s -a constatat a fi intervenit tocmai ca urmare a faptului că în patrimoniul vânzătorului, imobilul nu mai exista, el fiind proprietatea recurentului pârât DM.
Instanța de fond a interpretat în mod netemeinic probatoriul administrat, reținând o situație de fapt contrazisă de aceste probe și ignorând faptul constatării nulității absolute a contractului nr. 619/24.03. 2008 și reținerea în mod irevocabil ca dată a convenției ce a stat la baza acestui contract ca fiind 13.X.2007 și nu 13.07.2007.
A ignorat de asemenea existența sentinței civile nr. 576/21.04.2008 prin care s -a constatat existența încă din 7.X.2007 a dreptului de proprietate al recurentului pârât DM asupra imobilului în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, pronunțând o sentință nelegală sub aspectul fondului cauzei, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, în sensul considerentelor de mai sus
| ← Revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... | Respingerea propunerii de arestare preventivă şi luarea... → |
|---|
