Concediere colectivă. Decizie ce nu prevede individualizarea criteriului ce a constituit temeiul concedierii. Anulare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 469/R din 18 februarie 2013
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus reclamanta K.E. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.C. S.A.. Sucursala de T.F.C. Cluj solicitând anularea deciziei de concediere nr. 402/a/337 ca fiind nelegală; reintegrarea reclamantei în funcţia vânzător bilete deţinută anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate şi actualizate începând cu data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă. cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1919/F/05.11.2012, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud s-a admis acţiunea reclamantei şi a fost anulată decizia de concediere nr. 402/a/337/22 martie 2012 emisă de pârâtă. ca fiind nelegală şi s-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul ocupat anterior concedierii.
De asemenea. a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate. majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta. începând cu data concedierii - 23 martie 2012 - şi până la reintegrarea efectivă.
Au fost obligate pârâtele S.N.T.F.C.S.A.. Sucursala T.F.C. Cluj să plătească reclamantei K.E. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa soluţia menţionată, Tribunalul a avut în vedere că reclamanta a fost angajata pârâtei pe postul de vânzător bilete la staţia CF Bistriţa. conform menţiunilor din carnetul de muncă începând cu 1.07.2008 şi până la data de 22 martie 2012. când s-a dispus concedierea sa în baza deciziei de concediere nr. 402/a/337 din 22.03.2012.
Concedierea a fost una colectivă. aşa cum rezultă din decizia de concediere şi din documentele depuse la dosar. din care rezultă că au fost concediaţi în aceeaşi perioadă un număr de 1050 salariaţi din totalul de 13.903 salariaţi. astfel încât concedierea întruneşte cerinţele art. 68 alin. 1 lit. c din Codul muncii. republicat. aspect necontestat de reclamantă.
În vederea eficientizării activităţii s-a întocmit programul de eficientizare a activităţii nr. 20/24/21/120/23.11.2011. aprobat prin hotărârea Adunării generale ordinare a acţionarilor.
Intenţia de concediere colectivă a fost notificată federaţiilor sindicale. Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti şi Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti la datele de 13 ianuarie 2012. 18 ianuarie 2012. aspect de altfel necontestat de reclamantă.
În raport de prevederile art. 69 - 71 din Codul muncii republicat s-a reţinut că întreaga procedură anterioară emiterii deciziei de concediere colectivă a fost respectată.
Referitor la decizia de concediere a reclamantei. Tribunalul a constatat că aceasta nu respectă toate cerinţele de formă prevăzute de art. 76 din Codul muncii. republicat. cătă vreme aceasta nu indică în concret criteriul avut în vedere la concedierea reclamantei. ci cuprinde la art. 4 al. 1 doar o enumerare a acestora.
S-a mai reţinut că din cuprinsul deciziei de concediere contestate nu rezultă faptul că la concedierea reclamantei s-a avut în vedere rezultatul evaluării sale profesionale.
În situaţia în care însă angajatorul avea în vedere rezultatul performanţelor profesionale ale reclamantei comparativ cu ale altor salariaţi ai altor staţii din cadrul sucursalei pârâte, angajaţi pe acelaşi post cu cel ocupat de reclamantă, în decizia de concediere trebuia menţionat expres că la baza concedierii reclamantei a stat rezultatul evaluării sale profesionale, indicându-se cu cine sau între cine s-a realizat comparaţia.
Aceasta pentru a da posibilitate reclamantei să conteste în cunoştinţă de cauză eventuala comparaţie, iar instanţei să poată verifica legalitatea şi temeinicia măsurii luate, urmare a comparării rezultatelor profesionale.
În lipsa precizării de către angajator a faptului că evaluarea profesională a constituit criteriul care a stat la baza concedierii, a modalităţii în care s-a efectuat evaluarea profesională, a persoanelor între care s-a realizat comparaţia, concedierea reclamantei apare ca arbitrară, neexistând elemente în baza cărora instanţa să procedeze la verificarea corectitudinii procedurii de evaluare, răspunsul pârâtei la interogatoriul formulat de reclamantă administrat pe parcursul judecării cauzei nefiind în măsură să completeze lipsa menţiunilor din decizia atacată cu privire individualizarea criteriului avut în vedere la concedierea reclamantei.
Întrucât concedierea nu s-a realizat exclusiv pe criteriul profesional, trebuia să se analizeze în concret celelalte criterii de concediere, analiza realizându-se prin raportare la toate persoanele angajate ale pârâtei, indiferent la care staţie, care ocupă post de vânzător bilete.
În cazul concedierilor colective, această menţiune trebuie privită în strânsă legătură cu motivele care au determinat concedierea, respectiv cu art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, republicat, iar conform art. 79 Codul muncii, republicat, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Având în vedere că angajatorul nu a indicat în concret ce criteriu s-a avut în vedere efectiv la concedierea reclamantei pentru a se putea verifica legalitatea şi temeinicia deciziei prin prisma respectării criteriilor de departajare a salariaţilor, în condiţiile în care pârâta a fost oscilantă pe parcursul judecăţii în privinţa criteriilor efectiv aplicate reclamantei (iniţial indicând competenţa profesională şi starea disciplinară, apoi prin răspunsul la interogatoriul formulat de reclamantă indicând aspectul că la concedierea acesteia au fost avute în vedere competenţele profesionale scăzute dovedite prin fişele şi rapoartele de evaluare depuse la dosarul cauzei, în condiţiile în care testările profesionale au fost efectuate în condiţii de formalism extrem şi numai pentru o parte din angajaţii pârâtelor care ocupau un post similar cu acela al reclamantei-vânzător bilete), tribunalul a reţinut că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate absolută, conform dispoziţiilor art. 76 şi 78 din Codul muncii, republicată.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, a dispus anularea ei şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Totodată, la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
În baza considerentelor reţinute şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76, 78, 80 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis acţiunea, potrivit dispozitivului.
Totodată, instanţa a obligat pârâtele să plătească contestatoarei în temeiul art. 274 din C.P.C. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei de la f.122 din dosarul cauzei.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele S.N. T.F.C.S.A. Bucureşti - Sucursala de T.F.C. Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si respingerea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.
În susţinere, arată că desfiinţarea locului de munca ocupat de către reclamanta intimată este consecinţa aplicării Programul de eficientizare a activităţii a SNTFC S.A. nr. 20/24/21/120/23.11.2011", adoptarea acestuia fiind determinată de dificultăţile economice.
Desfiinţarea a fost una efectivă aspect confirmat de statele de funcţii depuse la dosar care sunt anterioare, respectiv ulterioare finalizării restructurării - 29.02.2012 si 31.03.2012.
Aceste state de funcţii atesta ca la data de 29.02.2012 la Halta Comerciala Caila erau prevăzute doua posturi de vânzători de bilete, iar in urma aplicării programului de restructurare si eficientizare, respectiv la data de 31.03.2012, a rămas un singur post de vânzător de bilete.
Precizează că nu au existat si nu exista in unitate posturi vacante pentru ca reclamanta sa poată fi reîncadrata.
Decizia de concediere întruneşte cerinţele impuse de legiuitor prin prevederile art. 76 din Codul muncii republicat, în condiţiile în care în cuprinsul acesteia se arata considerentele de drept avute in vedere de unitate la luarea măsurii, respectiv dispoziţiile art. 55 lit. c, art. 65, art. 66, art. 69 si urm. din Codul muncii republicat si de fapt, dificultăţile economice, reorganizarea si restructurarea societăţii, astfel cum rezulta din Programul de eficientizare a activităţii SNTFC si Notificarea nr. 1/907/2012, a căror aplicare are drept consecinţa desfiinţarea unui număr de posturi la nivel de societate printre care si postul reclamantei.
De asemenea, prin art. 4 se enumera criteriile avute in vedere potrivit legii si contractului colectiv de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere si anume:
a. salariaţii care sunt asociaţi la alte societăţi comerciale cu capital privat sau mixt;
b. salariaţii care au un alt loc de munca sau care cumulează pensia cu salariul;
c. salariaţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare la limita de vârsta;
d. persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.
Contrar celor reţinute de către prima instanţă, în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de munca pe anul 2011-2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s-a avut in vedere atât competenta profesionala cat si disciplina in munca a salariaţilor din cadrul formaţiilor de lucru care urmau sa-si reducă activitatea.
Procesele verbale încheiate cu ocazia verificării profesionale periodice a personalului din cadrul punctelor de lucru din cadrul Staţiei Bistriţa Nord care au îndeplinit funcţia de vânzător de bilete pe anii 2009, 2010 si 2011 si din fisele de evaluare a salariaţilor încadraţi pe aceeaşi funcţie, atestă că petenta a dovedit competentele cele mai scăzute.
Şeful Staţiei Bistriţa Nord, in răspunsul la interogatoriul depus la instanţa de fond, a precizat ca reclamanta a fost sancţionata de mai multe ori pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu in cursul anului 2011.
Consideră că din probele administrate în cauză rezultă realitatea motivului concedierii -desfiinţarea locului de munca ocupat de contestatoare determinata de dificultăţile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, faptul că măsura are un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa, respectiv a fost dispusă cu respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta intimată s-a opus admiterii recursului.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat pentru cele ce succed:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 402/a/337 din 22.03.2012, ce formează obiectul contestaţiei deduse judecăţii, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispoziţiilor art. 65
C.muncii, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menţionează în conţinutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea constând în dificultăţile economice, reorganizarea şi restructurarea societăţii, astfel cum rezultă din Programul de eficientizare a activităţii SNTFC, aprobat prin Hotărârea AGEA nr. 1/907/2012, precum şi faptul că în urma aplicării programului de eficientizare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeaşi unitate.
Totodată, s-a menţionat în cuprinsul actului de concediere şi faptul că salariaţilor concediaţi ca urmare a măsurilor de concediere colectivă li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al CFR Marfă şi dispoziţiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea, la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii şi/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menţionate următoarele criterii:
a) competenţa profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanţă;
b) salariaţii care sunt asociaţi la alte societăţi comerciale cu capital privat sau mixt;
c) salariaţii care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul;
d) salariaţii care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă;
e) personale care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor;
Potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. a şi c din Codul Muncii decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar. în cazul concedierilor colective. şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi. conform art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii.
De asemenea. prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că „criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă”.
Dispoziţii în acest sens se regăsesc şi la punctul 4 al. 1 lit. a din decizia contestată.
Prin urmare. în sarcina unităţii angajatoare subzista obligaţia de a face aplicarea. cu prioritate a unui criteriu obiectiv. ce ţine de evaluarea competenţelor profesionale ale fiecărui salariat. dintre cei care ocupă funcţii similare vizate de măsura desfiinţării postului şi. doar în subsidiar. de a proceda la departajarea salariaţilor în funcţie de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este şi firesc să fie aşa. în condiţiile în care primul criteriu este unul obiectiv. presupunând departajarea salariaţilor în funcţie de competenţele profesionale. urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariaţi care sunt cei mai bine pregătiţi din punct de vedere profesional şi. doar în subsidiar. în situaţia în care rezultatele evaluării ar fi egale. s-ar da eficacitate celorlalte criterii de la lit. b-e menţionate în conţinutul deciziei de concediere. criterii subiective având caracter social.
Aceasta. cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat măsura dispusă arătând punctual că la nivelul Haltei Călia mai exista un angajat pe postul de vânzător bilete.
Atât la fondul cauzei. cât şi în recurs pârâtele au susţinut în mod constant că măsura concedierii reclamantei a avut la bază rezultatul slab al acesteia obţinut la evaluarea performanţelor profesionale individuale. apărare care însă nu poate fi primită în contextul în care în decizia de concediere nu se face nici o menţiune în acest sens.
Deşi la art. 4 din decizia contestată. primul criteriu individualizat la lit. a se referă tocmai la „competenţa profesională rezultată în urma evaluării criteriilor de performanţă”, în cuprinsul acesteia nu se regăseşte nici o menţiune prin care să fie indicat punctual criteriul avut în vedere la luarea măsurii deciziei de concediere.
Or. prin prisma prevederilor art.79 din Codul Muncii care statuează expres că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”. apărările privitoare la evaluarea profesională. formulate în timpul procesului. vor fi înlăturate.
Pentru acelaşi raţionament nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora concedierea reclamantei ar fi fost determinată de atitudinea necorespunzătoare a reclamantei care a fost sancţionată disciplinar în mod repetat.
În raport de cele mai sus expuse. Curtea reţine că în lipsa individualizării criteriului ce a constituit temeiul concedierii reclamantei nu se poate realiza o cenzură a legalităţii măsurii dispuse. astfel că din perspectiva art. 78 din Codul muncii decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Constatând că Tribunalul a tranşat corect cauza dedusă judecăţii. în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă. va respinge ca nefondat recursul pârâtelor.
| ← Decizie de concediere prin acordul părţilor. Acţiune în... | Cadre didactice. Ajutor financiar pentru achiziţionarea de... → |
|---|
