Condiţii privind acceptarea tacită a unei succesiuni potrivit Noului Cod civil
| Comentarii |
|
Pentru a avea valoare de acceptare tacită a unei moşteniri, actul săvârşit de către succesibil trebuie să fie unul dintre acelea pe care nu le-ar putea îndeplini decât un moştenitor, lăsând astfel să se înţeleagă intenţia neîndoielnică de acceptare a succesiunii. Simpla referire la săvârşirea unor acte de administrare sau de folosinţă a bunurilor nu este suficientă pentru a se aprecia asupra semnificaţiei lor, respectiv asupra echivalenţei cu un act de acceptare a moştenirii, deoarece nu se poate aprecia asupra intenţiei clare a unei astfel de opţiuni.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2369 din 5 noiembrie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, reclamanta L.S. a chemat în judecată pe G.F., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate deschise succesiunile autorilor L.T.N., L.N.G. și L.Gh.G., urmând să se dispună partajarea averilor succesorale rămase de pe urma autorilor.
în motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 4.01.1972 a fost deschisă succesiunea autorului L.T.N., acceptată de descendentul de gradul I - L.N.G.
La data de 21.10.1994, a fost deschisă și succesiunea lui L.N.G. la care au avut vocație succesorală L.Gh.G. și G.F. în calitate de descendenți de gradul I.
în localitatea G., jud. Vâlcea, a fost deschisă succesiunea autorului L.Gh.G. acceptată de reclamantă în calitate de soție supraviețuitoare.
Cu privire la masa succesorală, în cererea de chemare în judecată s-a arătat că pentru autorul L.T.N. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,0031 ha, moștenitorilor L.N.G. și G.F., aceasta de pe urmă fiind trecută în mod eronat în titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, singurul moștenitor fiind L.N.G., căruia i-a mai fost reconstituit, în baza Legii fondului funciar, dreptul de proprietate asupra terenului de 0,2849 ha.
Masa succesorală rămasă de pe urma autorului L.Gh.G. se compune din imobilele descrise în cererea de chemare în judecată, ce se va culege în cotă de 1/1 de soția supraviețuitoare ca urmare a neacceptării moștenirii de pârâtă în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, având în vedere vocația acesteia de colateral privilegiat.
Prin întâmpinare pârâta s-a apărat în sensul că moștenirea autorului L.T.N. a fost acceptată de L.C., în calitate de soție supraviețuitoare, L.N.G. și L.A. descendenți de gradul I.
L.N.A. a decedat în anul 1985, lăsându-i ca moștenitori pe L.L., L.D. și L.S., reclamanta nefiind singura moștenitoare a autorului L.Gh.G., fiindcă moștenirea acestuia a fost acceptată și de către pârâtă, care a solicitat suplimentarea masei partajabile cu cota de ½ dintr-un apartament situat în Rm. Vâlcea, respectiv cota autorului în calitatea lui de codevălmaș.
Cu privire la suplimentarea masei partajabile, reclamanta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că apartamentul a fost cumpărat de fiul acesteia prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 459/20.02.2001.
în cursul cercetărilor judecătorești a decedat L.D., locul său fiind preluat de moștenitorii L.A.S. și L.A.
Prin sentința civilă nr. 10622, pronunțată la 18.12.2009, Judecătoria Rm. Vâlcea a constatat deschise succesiunile autorilor, precum și componența maselor succesorale, potrivit încheierii de admitere în principiu.
De asemenea, a fost respinsă cererea de suplimentare a masei succesorale formulată de pârâtă și s-a dispus partajarea bunurilor în varianta a II-a a raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
împotriva hotărârii au formulat apel părțile pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 108/18.05.2010, a admis apelurile, a desființat încheierea de admitere în principiu nr. 5338/10.10.2008 și sentința și a trimis cauza spre rejudecare, pentru a se cerceta și cu privire la cota soției supraviețuitoare L.C., decedată în anul 1975, componența masei succesorale rămase de pe urma lui L.T.N. stabilindu-se în raport de cota acesteia dinainte.
După casarea cu trimitere spre rejudecare a fost pronunțată sentința civilă nr. 510/17.01.2012, prin care a fost admisă cererea reclamantei, s-a respins cererea de suplimentare a masei succesorale, iar partajarea bunurilor s-a dispus în varianta a II-a a raportului de expertiză efectuată de către expertul C.L.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut că reclamanta nu a solicitat partajarea averii succesorale rămase de pe urma autoarei L.C., ci numai a averii rămase de la autorul L.T.N., bunurile ce o compun fiind bunuri proprii.
După stabilirea componenței masei succesorale, instanța de fond a apreciat că cea mai judicioasă modalitate de lotizare este aceea cuprinsă în varianta a II-a a raportului de expertiză tehnică.
împotriva hotărârii a formulat apel pârâta pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în dezvoltarea cărora s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de unic moștenitor a lui L.N.G. la succesiunea lui L.T.N., titlul de proprietate fiind emis și pentru apelantă.
La pronunțarea hotărârii au fost încălcate și dispozițiile art. 700 C.civ. 1864, în sensul că nu au fost apreciate actele apelantei-pârâte cu privire la patrimoniul autorului L.Gh.G. ca fiind unele de acceptare tacită a moștenirii.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 105/A/31.05.2012, a respins apelul ca nefondat și a confirmat soluția primei instanțe cu aceeași motivare.
Decizia a fost criticată de către pârâtă pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia a arătat, de asemenea, că instanța de apel a apreciat în mod eronat calitatea recurentei de moștenitoare a autorului L.T.N. pentru titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, emis în baza Legii fondului funciar, și a autorului L.Gh.G. pe care a acceptat-o în mod tacit.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul în limita motivului invocat, se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:
în temeiul Legii fondului funciar, pentru autorul L.T.N., a cărui succesiune a fost deschisă la 4.01.1972, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate descendentului său L.N.G. pentru suprafața de 2,0031 ha, fiindu-i emis titlul de proprietate nr. 2307/04.11.2003, în care alături de acest moștenitor a fost trecută și G.F.
L.N.G. la rândul său este autorul descendenților de gradul I: G.F. - pârâta-recurentă și L.Gh.G.
Cu privire la acest titlu de proprietate, recurenta a pretins că avea dreptul la cota de ½ din suprafața de teren, alături de tatăl său L.N.G., cotă pe care instanța trebuia să o aibă în vedere la partajarea suprafeței de teren.
La data reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la această suprafață de teren avea vocație succesorală L.N.G., care a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii autorului său L.T.N., pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul Legii fondului funciar.
Potrivit principiului proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă, descendentul de gradul I, respectiv L.N.G., avea dreptul succesoral asupra terenului ce face obiectul titlului de proprietate nr. 2307/04.11.2003, înscrierea în acest act și a pârâtei fiind contrară acestui principiu, astfel că instanța, apreciind asupra legalității actului, chiar dacă nu l-a desființat în lipsa unei cereri în acest sens, în mod corect la masa de împărțit a reținut terenul în cotă de 1/1 în patrimoniul primului autor.
Procedând altfel, respectiv în sensul reținerii din acest teren a cotei de ½ în favoarea recurentei și numai a cotei de ½ în favoarea autorului L.N.G., ar fi fost prejudiciat celălalt descendent al acestui autor, respectiv L.Gh.G., încălcându-se principiile evocate.
Cu privire la calitatea recurentei de moștenitoare și a autorului L.Gh.G., se reține că succesiunea acestuia a fost deschisă la data de 8.06.2004 în comuna G., jud. Vâlcea, la această dată având vocație succesorală soția supraviețuitoare L.S. și recurenta în calitate de colateral privilegiat.
Recurenta a invocat acceptarea succesiunii în mod tacit.
Pentru a avea valoare de acceptare a succesiunii, actele săvârșite de succesibili, potrivit art. 689 C.civ. 1864, trebuie să fie unele dintre acelea pe care nu le poate îndeplini decât un moștenitor, lăsându-se să se înțeleagă în mod neîndoielnic opțiunea sa succesorală.
Legiuitorul în vechea reglementare a dat exemple de categorii de acte pe care le poate face o persoană cu privire la patrimoniul autorului și care pot avea semnificație de acceptare tacită a succesiunii, dar și de acte care nu au această semnificație, precum acelea cu caracter conservatoriu sau de administrare provizorie.
Pentru a justifica calitatea de moștenitoare a autorului L.Gh.G., recurenta a invocat săvârșirea unor acte de administrare, în sensul folosirii unor suprafețe de teren rămase de pe urma autorului, a exercitării dreptului de „pază juridică și săvârșirii unor acte materiale cu privire la gospodărie”.
Recurenta nu a precizat în mod concret ce acte a săvârșit cu privire la patrimoniul autorului pentru a se putea aprecia asupra intenției sale neîndoielnice de a-i accepta succesiunea.
Simpla referire la săvârșirea unor acte de administrare sau de folosință a bunurilor nu este suficientă pentru a aprecia semnificația acceptării succesiunii, fiindcă nu rezultă intenția expresă a exercitării unei astfel de opțiuni, potrivit condiției impuse de legiuitor.
Pentru aceste considerente, în mod corect tribunalul a apreciat că recurenta nu are calitate de moștenitoare și a autorului L.Gh.G., considerată străină de această moștenire.
Față de toate aceste argumente, în baza art. 312 C.proc.civ., a fost respins recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 din același cod, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
(Judecător Ion Rebeca)
| ← Evicţiune rezultând din fapta unui terţ | Partaj. Imobil construit de soţi pe terenul proprietatea... → |
|---|
