Consimţământ. Jurisprudență Minori

Tribunalul BACĂU Decizie nr. 388 din data de 15.06.2015

Prin sent.civ.nr.2596/28.04.2015 Judecătoria Bacău, a admis acțiunea având ca obiect suplinire consimțământ formulată de reclamanta M.C.A.M., în contradictoriu cu pârâtul M.C.G. și a suplinit consimțământul pârâtului în scopul deplasării minorilor M.C.M., și M.C.M.I., în perioada 07.05.2015 -10.05.2015, la Londra și Paris.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

"Din căsătoria părților s-au născut minorii M.C.M. și M.C.M.I. Potrivit adeverinței nr. 163 din 23.04.2015 minorul M.C.M.I. frecventează cursurile Grădiniței la grupa mică iar minora M.C.M. frecventează cursurile Școlii la clasa 1. Din înscrisurile și certificatul de soluție depuse la dosar instanța reține faptul că reclamanta a introdus pe rolul Judecătoriei Bacău o acțiune având ca obiect divorț, exercitare autoritate părintească de către reclamantă și stabilire domiciliu minori la mamă, cauza fiind înregistrată sub nr. 5192/180/2015.

Reclamanta dorește să călătorească împreună cu minorii M.C.M. și M.C.M.I. în perioada 07.05.2015 -10.05.2015 la Londra și Paris. În acest sens reclamanta a făcut rezervări și a achiziționat bilete de avion cu plecare din Bacău spre Londra pentru data de 07.05.2015, ora 8,30 și întoarcere din Paris pentru Bacău la data de 10 mai 2015 ora 19,30 și a rezervat un apartament în Londra în vederea cazării. Achiziționarea biletelor a fost făcută încă de la data de 07.03.2015.

Instanța reține faptul că pârâtul și-a manifestat acordul cu privire la emiterea pașapoartelor pentru cei doi minori sens în care au fot eliberate pașapoarte.

Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 "deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească";, textul constituind o expresie a custodiei comune, ce presupune acordul ambilor părinți pentru toate măsurile care privesc minorii. De asemenea, potrivit art. 30 alin.1 lit. b din Legea nr.248/2005, "Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte";

Potrivit art. 992 cod proc civ al 1, 2 și 5 "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Din cuprinsul dispozițiilor sus menționate instanța reține că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: aparența dreptului; caracterul provizoriu al măsurilor; existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

Cum în speță atât reclamanta cât și pârâtul sunt părinți ai minorilor M.C.M. și M.C.M.I. , ambii sunt îndreptățiți a solicita luarea de măsuri cu privire la copil, deci în favoarea acestora există aparenta dreptului.

Instanța reține și că vremelnicia ține de esența și natura ordonanței președințiale, iar durata în timp depinde de cauzele care au generat măsurile și de poziția părților. Astfel, măsurile care se ordonă pe calea ordonanței președințiale sunt temporare din momentul nașterii lor, indiferent dacă ar dura câteva ore, zile sau luni, ori vor rămâne definitive, în cazul în care cel împotriva căruia s-au luat s-ar convinge de justețea lor. În speță instanța reține faptul că pe rolul Judecătoriei Bacău există un litigiu pe dreptul comun astfel încât problema modului în care se va exercita autoritatea părintească se va rezolva pe această cale. Din această cerință decurge și cea a neprejudecării fondului.

În ceea ce privește condiția existenței unui caz grabnic (urgența) instanța reține următoarele:

In raport de circumstanțele obiective ale cauzei, instanța trebuie să constate existența sau inexistența unei situații caracterizate prin urgență care să se încadreze în ipotezele enumerate de art. 996 Cod proc civ., respectiv: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada faptului că a planificat în interesul copiilor această excursie iar refuzul pârâtului de a consimți la plecarea acestora în străinătate în scopuri turistice este de natură a afecta drepturile copiilor de a vizita alte țări. Se reține faptul că tocmai refuzul de a-și exprima consimțământul plecării în excursie, datorat situației conflictuale dintre părți este de natură a aduce atingere dreptului minorilor la libera circulație. Instanța apreciază că deteriorarea relațiilor dintre soți nu trebuie să se răsfrângă asupra unor drepturi ale copiilor, cu atât mai mult cu cât unul din părinți își manifestă disponibilitatea și are resurse financiare pentru a le oferi posibilitatea de a călători în străinătate cu atât mai mult cu cât această excursie vine ca un cadou de ziua minorei M.. De altfel nici pârâtul nu a justificat într-un alt mod opoziția sa la plecarea minorilor decât prin situația tensionată care ar putea fi de durată având în vedere existența procesului de divorț.

Față de aceste considerente și câtă vreme nu există nicio dovadă că deplasarea minorilor în Londra și Paris împreună cu mama sa ar fi de natură să aducă atingere intereselor superioare ale copiilor, instanța va admite acțiunea.";

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M.C.G.O. care a susținut că nu este de acord cu plecarea minorilor din țară din motive de siguranță dar și față de situația familială, cu atât mai mult cu cât acești au mai fost în călătorii în străinătate la parcuri de distracții, această plecare nefiind una urgentă.

A mai arătat apelantul că rezervarea excursiei s-a făcut fără știrea acestuia, în perioada în care relațiile dintre soți erau normale, astfel că această călătorie apare ca fiind premeditată, în scopul limitării legăturilor dintre apelant și minori.

Analizând apelul, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 997 din NCPC care reglementează condițiile de admisibilitate ale acțiunii formulate pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, prevede că: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.";

Deci, pentru a fi admisă o acțiune pe calea acestei proceduri speciale, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să existe urgență, măsura care se cere să fie luată să fie vremelnică, să existe o aparență de drept, fără însă ca instanță să se poată pronunța cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, cu alte cuvinte să nu se prejudece fondul.

În speță, instanța constată că sunt întrunite aceste cerințe.

Astfel, ambii părinți au dreptul de călători împreună cu copii acestora, în caz de neînțelegere urmând a se pronunța instanța de judecată, astfel cum prevede Legea nr. 272/2004.

În jurisprudența creată ca urmare a aplicării art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articol care reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, Curtea Europeană consideră că legăturile personale dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți numai există, totodată fiind esențial să fie protejate interesele superioare ale copilului.

În speță, este dreptul reclamantei de a călători împreună cu minorii, drept ce face parte din sfera mai largă a drepturilor ce intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească, reglementată de art.483 și următ. Din Codul civil.

Exercitarea autorității părintești trebuie să se realizeze în concordanță cu interesul superior al minorului, fără ca situația tensionată existentă între părinți să limiteze exercitarea acesteia.

Măsura ce se solicită a fi luată prezintă caracter urgent, având în vedere că excursia a fost deja rezervată, iar lipsa consimțământului pârâtului ar fi de natură să împiedice călătoria minorilor în acest scop.

De asemenea, măsura este vremelnică, suplinirea consimțământului fiind pentru o perioadă determinată, respectiv perioada călătoriei.

Instanța mai constată că susținerile apelantului privind siguranța minorilor sau scopul ilicit urmărit de reclamantă, nu au fost dovedite.

În consecință, Tribunalul apreciază că sentința apelată este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins.

În temeiul art.453 din NCPC, îl va obliga pe apelant să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței de la dosar.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Consimţământ. Jurisprudență Minori