Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 503 din data de 18.06.2015
Prin sentința civilă nr. 7060/10.12.2014 Judecătoria B. a admis actiunea având ca obiect "uzucapiune" formulată de reclamanții B.L. și B.R.M. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. A MUNICIPIULUI B. PRIN PRIMAR.
A constatat ca reclamanții au dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra imobilului teren in suprafața de 164 mp situat in B. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
In data de 13.11.1997 reclamantul B.L. a cumpărat de la numita H.D. o casa cu o camera situata in Bacau , jud. Bacau ,după cum rezulta din actul sub semnatura privata aflat la fila 7 dosar.
Aceasta casa a fost demolata de reclamanti ,iar in anul 1997 acestia au edificat ,fara autorizatie de construire ,o casa in suprafată de 55 mp ,imprejmuita cu gard mixt din tabla și scindura ,dupa cum rezulta din raportul de expertiza tehnica -expert M.M.-fila 129-130 dosar.
Aceasta casa este edificata pe o suprafata de teren de 148 mp situata in Bacau , iar pe suprafata de 16 mp de la aceeasi adresa reclamantii au edificat o pompa de apa. Acest teren in suprafata totala de 164 mp a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica -expert M.M.-fila 129-130 dosar.
Pârâta sustine ca acest teren face parte din domeniul privat al unitătii administrativ teritoriale ,insa nu face nici o dovada in acest sens. Mai sustine pârâta faptul ca numita H.D. ,este fiica numitei H.E. care este chiriasa a unei case de locuit situata in Bacau , conform contract de inchiriere nr. 220029/27.02.2008. aflat la filele 28-31 dosar.
Aceasta sustinere nu poate fi retinuta ca fiind fondata intrucit in cuprinsul raportului de expertiza expert M.M. se mentioneaza faptul ca acest contract de inchiriere nr. 220029/27.02.2008. aflat la filele 28-31 dosar nu are ca obiect terenul in litigiu ,ci se refera la o locuinta in suprafata de 10,23 mp.
Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamanților rezulta faptul ca. numita H.D. a locuit timp de 40 de ani in casa pe care a vindut- o reclamantilor (si care ulterior a fost demolata de acestia) ,stăpânind și terenul în litigiu din anii 1949-1950 ,teren care este îngrădit .Reclamantii au stăpânit în mod continuu suprafața de teren și nu au fost tulburați de nimeni în stăpânirea terenului din anul 1997 , iar H.D. din anul 1950.
În privința dreptului material aplicabil în cauză, instanța reține că potrivit art.82 din Legea nr.71/2011, "dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864";.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se cere, pe lângă întrunirea celor două elemente ale posesiei - elementul material (adică stăpânirea în fapt a bunului) și elementul intențional (adică voința ca această stăpânire să se facă pentru sine, sub nume de proprietar) - ca posesia să aibă anumite calități.
Potrivit art. 1847 C.civ., "pentru a se prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar";. Absența acestor calități reprezintă tot atâtea vicii ale posesiei care împiedică producerea efectelor sale juridice.
Regularitatea posesiei se prezumă până la proba contrară, iar dovada faptului că posesia este viciată revine celui care invocă existența viciilor.
În prezenta cauză, reclamanții au probat faptul că au posedat suprafața de teren în litigiu din anul 1997 până în prezent,iar autorul lor H.D. din anul 1950, și nu au fost tulburați de nimeni în stăpânirea terenului.
Pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, legea cere ca asupra imobilului să fie exercitată o posesie utilă timp de 30 ani, durată împlinită în cauza de față, prin jonctiunea posesiilor, cea a reclamantilor cu cea a autoarei acestora.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, și va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 164 m.p., situat în Bacau.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta U.A.T. A MUNICIPIULUI B. prin PRIMAR pentru următoarele considerente:
- nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru a uzucapa având în vedere situația juridică a terenului, respectiv faptul că reclamanții au construit pe un teren ce face parte din proprietatea municipiului B. și, mai mult, din verificările efectuate la Direcția Economică, Serviciul Persoane Fizice a rezultat că aceștia nici măcar nu apar înregistrați în evidențe ca fiind plătitori de taxe și impozite pentru acest imobil.
- actele ce se exercită asupra unui lucru al altuia în calitate de locator nu constituie o posesie sub nume de proprietar iar constructorul care a obținut dreptul real de folosință asupra terenului aparținând statului nu este îndreptățit să obțină constatarea și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcției pe care a edificat-o pe un teren, cu încălcarea legii.
- pentru ca joncțiunea posesiei să aibă loc trebuie ca cel care invocă uzuapiunea să dețină bunul de la autorul său pe baza unui raport juridic iar în cazul neîndeplinrii acestei condiții începe să curgă o nouă posesie.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății operează numai în cazul bunurilor imobile aflate în circuitul civil. Dacă bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile achizitiv, imobilele din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, adică pot face obiectul uzucapiunii, indiferent de titularul dreptului de proprietate. Recurenta-pârâtă a susținut că terenul în litigiu este proprietatea municipiului B. dar nu a depus dovezi care să ateste că acest bun face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale. În consecință urmează a repinge critica privind incidența regimului juridic al proprietății publice.
Situația de fapt în raport de care prima instanță a respins susținerile pârâtei, privind posesia exercitată asupra imobilului situat în B., în baza contractului de închiriere nr. 220029/27.02.2008, se întemeiază pe corecta apreciere a probei cu expertiza tehnică topocadastrală (filele 129-131 din dosarul judecătoriei) din care rezultă că terenul în litigiu nu face obiectul contractului de închiriere invocat de pârâtă, acesta referindu-se la o locuință cu suprafața de 10,23 mp.
Nefondate sunt și susținerile privind dreptul de folosință obținut asupra terenului proprietatea statului, ocupat de construcțiile edificate de intimații-reclamanți și sub acest aspect urmează a avea în vedere că demersurile acestora în vederea concesionării terenului în litigiu nu s-au finalizat prin încheierea unui contract având acest obiect.
Argumentele referitoare la construcție nu se circumscriu obiectului litigiului soluționat prin sentința recurată, care nu s-a purtat în privința dreptului asupra imobilului construcție, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului.
Plata taxelor și impozitelor reprezintă doar una din manifestările elementului intențional al posesiei iar neefectuarea acestei operațiuni nu este de natură a conduce la concluzia că stăpânirea bunului imobil s-a realizat cu titlu precar, atâta timp cât din declarațiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă fără dubii că terenul a fost stăpânit de intimații-reclamanți și de autoarea acestora ca adevărați proprietari.
Cel ce invocă joncțiunea posesiilor, conform art. 1860 Cod civil, trebuie să fie succesor în drepturi al autorului său, adică să dețină posesia de la acesta în baza unui raport juridic. În speță această cerință este îndeplinită întrucât posesia asupra terenului a fost transmisă intimaților-reclamanți în baza actului sub semnătură privată încheiat de aceștia cu H.D., privind vânzarea-cumpărarea unei case în B., iar posesia autoarei asupra terenului pe care era situată construcția nu a fost exercitată în calitate de titulară a dreptului de proprietate, asupra terenului pe care era situată construcția, fiind continuată în aceleași condiții de către cei ce invocă uzucapiunea.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Va lua act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Proprietate privată. Jurisprudență Proprietate privată | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
