Consimţământul valabil al părţii care se obligă este una din condiţiile esenţiale pentru valabilitatea unei convenţii conform dispoziţiilor art. 948 alin. 1 pct. 2 din codul civil de la 1864.”
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 114/R din data de 01.06.2016
Prin sentința civilă nr. 1339 din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții M. M. și M. I. în contradictoriu cu pârâții: P. L. L., Ț. A. M., V.L., P. G., C.I., S.I.F., I.P.D., B.M., M.I., P.A., și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală a defuncților C. A. decedată la data de 19.10.1971 și P. Ș. decedat la data de 25.07.1958, se compune din terenul situat în satul Tisa din locul numit"; Arătură Csertesalja"; de natură arabil, cu suprafața măsurată de 4316 mp, materializat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de ing. Ș. O., prin conturul 1,2,3,4,1, hașuri de culoare albastră, având ca vecini, Z.G., drum, A.G., str. Principală, fiind înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d.
S-a constatat că moștenitorii defuncților sunt pârâții în calitate de descendenți de gradul 2.
S-a constatat masa succesorală a defunctului P. I.decedat la data de 08.01.2003, care este formată din suprafața de teren de 4316 mp, înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d.
S-a constatat că unica moștenitoare după defunct a fost I.F., decedată la data de 06.09.2010, iar moștenitorii acesteia sunt pârâții S.I.F. și I.P.D. în calitate de descendenți de gr.2.
S-a constatat că între defunctul P. I. și reclamanți s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din data de 02.06.2000, privind terenul situat în satul Tisa, nr.8, cu denumirea " Arătură Csertesalja"; în suprafață de 4316 mp, înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. Ș.O..
S-a constatat că antecontractul încheiat de P. I., decedat la data de 08.01.2000, este opozabil pârâților S.I.F. și I.P.D. în calitatea de avânzi- cauză.
Prezenta hotărâre ținând loc de contract notarial de vânzare cumpărare cu privire la terenul cu suprafața de 4316 mp situat în satul Tisa, cu denumirea " Arătură Csertesalja"; înscris în c.f. nr. 1948 Tisa, cu nr. top. 93/1/d și dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamanților pentru imobil, cu titlu de cumpărare.
Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-au respins ca nefondate excepțiile invocate prin întâmpinare, de pârâții S.I.F. și I.P. D., respectiv excepția de neachitare a prețului, excepția de nulitate absolută a antecontractului și excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material.
Au fost obligați în solidar pârâții, S.I.F. și I.P.D. să plătească în favoarea statului, suma totală de 3638,75 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, acordat reclamanților prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 02.02.2011 a Judecătoriei Sighetu Marmației ( suma de 2911,00 lei) și încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 14.05.2013 a Tribunalului Maramureș, ( suma de 727,75 lei).
În considerentele sentinței se reține că analizând antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.06.2000, între P. I. și reclamanți, se poate conchide că prin achitarea de către aceștia a prețului integral față de vânzătorul, defunct, au devenit creditorii unei obligații de a face din partea celui care s-a obligat a transmite dreptul de proprietate, respectiv defunctul P. I. obligație ce se impunea a fi realizată de acesta în timpul vieții, prin prezentarea la notarul public în vederea perfectării actului în forma autentică. Defunctul nu și-a îndeplinit obligația astfel că aceasta s-a transmis în patrimoniul moștenitorilor acestuia, la data decesului antecesorului lor.
Prin certificatul de moștenitor depus la fila 43, cu nr. 541/1978 din 15.01.1979, rezultă calitatea de moștenitor legal a lui P. I., după defuncții P. Ș. și P. A..Alături de P. I., sunt moștenitori și P.A, M.I, P.M., P.P. și C.I. și transmisiunea moștenirii de la defuncții C.A.și P. Ș..
P. Ș. având stăpânirea imobilului înscris în c.f. nr. 379 Tisa cu nr. top. 93/1/d, cu suprafața de 4316 mp, a încheiat cu reclamanții antecontractul de vânzare cumpărare la data de 02.06.2000.
Potrivit art.1073 din vechiul cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar art. 1077 din vechiul cod civil, prevede că nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Aceste texte stabilesc în favoarea reclamanților, care au calitatea de creditori ai obligației de a face asumată de către defunctul P. I., un drept la acțiune în justiție pentru îndeplinirea exactă a acestei obligații.
Obligația de a face estre opozabilă moștenitorilor legali sau testamentari ai defunctului, prin care este opozabilă pârâților, care au calitate procesuală pasivă, în procesul intentat de reclamanți, pentru ca instanța să valideze antecontractul încheiat cu antecesorul lor.
În acest sens practica judiciară și opinia jurisprudențială este constantă, atât în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, în calitate de cumpărători, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâților, în calitate de moștenitorii defunctului care a încheiat actul.
În ceea ce privește prescriptibilitatea acțiunii privind realizarea convenției pe cale judecătorească, s-a stabilit că este suspusă prescripției în termenul general de 3 ani, care poate fi întrerupt sau suspendat.
Transmiterea imobilului către cumpărători, la data încheierii antecontractului cu vânzătorul, echivalează cu preluarea posesiei și recunoașterea dreptului conform art.16, lit.";a"; din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, astfel că posesia exercitată de către cumpărătorii reclamanți constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive.
Faptul posesiei a fost dovedit de reclamanți prin proba testimonială administrată în cauză.
În ceea ce privește excepția de nulitate absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, aceasta nu poate fi reținută, nefiind nici un impediment legal în acest sens la data când a fost încheiat.
Apreciind probele administrate la fond și rejudecare, instanța a apreciat acțiunea reclamanților întemeiată pe fond, astfel că a fost admisă.
Instanța a constatat masa succesorală a defuncților C.A. și P.Ș., respectiv că în patrimoniul acestora, a fost cuprins terenul ce a făcut obiectul antecontratului de vânzare cumpărare din data de 02.06.2000, privind terenul de la locul numit"; Arătură în Csertesalja"; cu suprafața de 4316 mp.
A constatat calitatea de moștenitori după defuncți, pe P. I. și ceilalți pârâți.
A fost atribuit terenul către P. Ioan, care a preluat bunul succesoral al defuncților.
A constatat că după P.I., este I.F. decedată, iar moștenitorii acesteia sunt pârâții S.I.F. și I.P.D. Pentru aceste petite temeiul de drept sunt dispozițiile art. 651, 659, 669 din vechiul cod civil. Cu privire la cererea ce vizează validarea convenției de vânzare cumpărare, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract notarial de vânzare cumpărare, temeiul de drept este art.1073 și 1077 din vechiul cod civil, precum și dispozițiile Legii nr.247/2005.
În temeiul dispozițiilor Legii nr.7/1996, modificată, instanța a dispus ca dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 4316 mp, corespunzător extrasului de carte funciară nr.1948 Tisa, cu nr. top.93/1/d, să fie înscris în cartea funciară pe numele reclamanților.
Instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârâții S.I.F. și I.P.D., prin întâmpinare, excepția de neachitare a prețului, a prescripției extinctive și excepția de nulitate absolută a contractului pentru forma autentică.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 modificată, pârâții I.I.F. și I.P.D., au fost obligați să plătească statului suma de 3638,75 lei, reprezentând ajutorul public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, de care au beneficiat reclamanții.
Reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termenul legal recurs I.P.D. care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond urmând a fi administrate probe noi, modificarea hotărârii nefiind în alt mod posibilă.
În subsidiar, admiterea recursului, casarea cu trimitere a hotărârii atacate și rejudecarea în fond a cauzei de către instanța de control, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 4 și 6 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că cererea admisă a reclamanților a fost analizată de către instanța de fond doar în lumina declarației unui singur martor, D.P., care arată faptul că știe că la data cumpărării, în anul 2000, reclamanții au folosit terenul, teren despre care știe că îl folosesc și acum. Martorul audiat este rudă cu reclamanții, deci nu putea fi audiat.
Instanța nu a întrebat martorul în ce modalitate a fost folosit terenul de către reclamanți, aceștia fiind domiciliați în județul Arad.
Față de declarația martorei D.P. s-a formulat plângere penală. În realitate recurentul cu familia sa au folosit terenul de foarte mulți ani, îl au de la părinți, bunici și străbunici, iar de aproximativ 4 ani i-a permis lui G.N. să folosească terenul și să-l îngrijească.
Faptul că în contract s-a făcut mențiunea de intrare în posesie nu înseamnă că reclamanții au și început să folosească imobilul.
La data de 2.06.2000 tot vânzătorul P.I. lasă prin testament toată averea sa mobilă și imobilă fiicei sale, I.F. care este mama recurentului. I.F. la rândul ei a lăsat prin testament încheiat la data de 12.08.2010 recurentului terenul care face obiectul contractului validat ( pct. 4 din testament). Mama era înscrisă în registrul agricol. Ca atare, terenul nu a fost folosit niciodată de reclamanți, motiv pentru care cererea lor trebuie respinsă.
Pe de altă parte prețul nu a fost achitat în totalitate, iar P.I.nu a semnat nicăieri primirea restului de bani. La instanța de fond s-a contestat și semnătura lui P. Ioan, însă instanța nu a soluționat cererea, nu s-a procedat la verificarea de scripte sau la efectuarea unei expertize grafologice care să identifice semnătura bunicului recurentului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 229 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații M.M. și M.I. prin întâmpinarea depusă (f. 9) au solicitat respingerea recursului cu motivarea că, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă nu pot invoca nulitatea recursului însă se poate observa că motivele de recurs așa cum au fost prezentate, nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 ceea ce face ca recursul să fie inadmisibil. Invocarea testamentului autentic în calea de atac nu poate avea succes atâta vreme cât pârâtul nu a formulat cerere de constatare a eficienței acestui act. Terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul defunctului odată cu încheierea contractului, iar la data deschiderii succesiunii acesta nu era în patrimoniul său.Recurentul nu a folosit niciodată terenul. Posesia au exercitat-o intimații M. de la data cumpărării.
În legătură cu excepția neexecutării invocată de recurent aceasta nu este justificată pentru că neplata integrală a prețului nu este un motiv de respingere a cererii de chemare în judecată așa cum s-a statuat în practica judiciară. Nu există probă la dosar privind semnătura vânzătorului pentru ca recurentul a rămas la simple afirmații, fără a propune probe.
În probațiune s-au depus copie după plângeri penale, mai multe declarații olografe, copie după Ordonanța de clasare din 30.12.2014 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, copii după declarații de martor din dosarul penal, în original testamentul autentificat sub nr. 2482/2.06.2000 de BNP S.G., în original, actul intitulat contract de vânzare-cumpărare din 2.06.2000 încheiat de părți, acte de comparație cu scrisul vânzătorului.
Inițial Judecătoria Sighetu Marmației prin sentința civilă nr. 2233 din 27.09.2012 a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.M. și M.I. împotriva pârâților U.L.-L., Ț. A.-M., B.M, V.L., P. G., C.I., P.A., M.I., I.F., decedată pe parcursul procesului civil, acțiunea fiind continuată în raport de moștenitorii acesteia, S.I.F. și I.P.D.ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă nr. 533/R din 20.11.2013 a admis recursul declarat de M. M. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 2233/27.09.2012 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea că prima instanță admite excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu de către instanță și respinge acțiunea ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Cu toate acestea, în considerentele sentinței civile nr. 2233/27.09.2012, prima instanță, după ce conchide în sensul că excepția lipsei calității procesuale active își dovedește temeinicia, arată că acțiunea este nefondată și expune considerentele pe fondul cauzei, ce au determinat-o să constate că acțiunea este nefondată.
Prin urmare, așa cum s-a arătat în cele ce preced, considerentele sentinței atacate sunt contradictorii. Există de asemenea o contradicție între considerente și dispozitiv și nu numai o contradicție între considerente.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții M. M. și M.I. au solicitat, printre altele, și validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 2.06.2000 între P.I., în calitate de vânzător și reclamanți, în calitate de cumpărători cu privire la terenul situat în sat Tisa la locul numit "Arătură Csertesalja"; înscris în CF 379 nr. top. 93/1/d.
Pârâta I.F. care a fost fiica vânzătorului P. I. și mama recurentului, prin întâmpinarea depusă la fila 168 a contestat semnătura tatălui ei în contractul a cărui validare se solicită invocând falsul semnăturii. Pârâta I.F. a decedat în cursul procesului, iar moștenitorii acesteia S.I. F. și I.P.D. prin întâmpinarea depusă (f.284) au contestat și ei semnătura bunicului lor P. I. de la poziția vânzător. Aceștia în probațiune prin avocat au solicitat la termenul din 8.12.2011 efectuarea unei expertize grafice (f. 386).
Cu privire la această probă nu s-a pronunțat judecătoria nici înainte de soluționarea cauzei prin sentința civilă nr. 2233/2012 și nici după rejudecarea cauzei după casarea cu trimitere.
Consimțământul valabil al părții care se obligă este una din condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții conform dispozițiilor art. 948 alin. 1 pct. 2 din Codul civil de la 1864.
| ← Nulitate act. Jurisprudență Contracte | Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la... → |
|---|
