Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi

Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 121/R din data de 08.06.2016

Prin sentința civilă nr. 43/14.01.2016 dată în dosarul civil nr. 2279/336/2014 s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de către reclamantul H.G..

S-a avut în vedere faptul că la termenul de judecată din data de 14.01.2016 reclamantul a învederat instanței de judecată că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, pârâții fiind de acord tacit cu această renunțare.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs la data de 25.03.2016 de către H.M., Ș.M., C.C. și H.P. prin care s-a solicitat anularea sentinței atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii inițiale.

S-a arătat că în mod eronat instanța de judecată a luat act de renunțarea la judecată fără a pune în discuție acest aspect cu recurenții.

La data de 25.03.2016 se depune recurs de către Hapca Grigore, prin care se solicită anularea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii inițiale.

Se relevă că recurentul nu ar fi renunțat la judecată, iar instanța trebuia să pună în discuția părților orice cerere.

Analizând actele și înscrisurile de la dosar s-a reținutcă la termenul de judecată din data de 14.01.2016 reclamantul H.G., personal arată că renunță la judecarea cererii, curatorul special numit pentru pârâții cu domiciliul necunoscut precizând că dorește ca instanța să i-a act de renunțarea la judecată formulată.

Conform art.406 CPC reclamantul poate oricând să renunțe la judecată, în tot sau în parte, fie verbal fie în ședință publică, fie prin cerere scrisă. Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să-și exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit.

Față de cele relatate anterior, instanța de control judiciar constată că prima instanță nu a procedat legal luând act de cererea de renunțare la judecată, fiind obligată a o pune în discuția tuturor părților, pentru a vedea poziția procesuală a acestora, potrivit și principiului contradictorialității. Or, în prezentul dosar, instanța nu a avut decât poziția pârâților cu domiciliul necunoscut, prin curator special.

Pârâții ceilalți, respectiv recurenții din primul recurs nu și-au exprimat poziția procesuală, poziția din întâmpinare (prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii) nu poate fi echivalată cu un acord tacit cu privire la cererea de renunțare la judecată. Pe de o parte, întâmpinarea exprimă apărările și motivele legate de acțiunea introductivă, iar pe de altă parte, acordul tacit cu privire la o cerere nu poate exista anterior formulării acelei cereri.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi