Pentru a se putea dispune rezoluţiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii prevăzute de art.1020-1021 cod civil: debitorul să fie în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiei
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 200/A din data de 14.04.2016
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 2027 din 18.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții R. V. și R. M. împotriva pârâtei B. M., cei dintâi fiind obligați să-i plătească acesteia, în solidar, 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții R. V. și R. M. au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 910/27.04.2009 pe care l-au încheiat cu pârâta B. M. și restabilirea situației anterioare, învederând că sunt părinții pârâtei, mai au 2 fiice pe care le-au înzestrat, însă au încheiat contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu pârâta în ideea ca aceasta să îi întrețină și înmormânteze, în schimbul a 2 case și a terenului aferent acestora.
După încheierea contractului, pârâta nu și-a mai onorat obligațiile stipulate în convenție, iar din vara anului 2012, după ce s-a întors din străinătate, aceasta a refuzat să mai presteze întreținere reclamanților.
Reclamanții au susținut că au încercat să o determine pe pârâtă să-și îndeplinească obligațiile asumate, dar aceasta refuză categoric.
Pârâta s-a opus admiterii acțiunii arătând că, urmare a încheierii contractului cu reclamanții, le-a achitat vânzătorilor suma de 10.000 lei și câte 10.000 lei surorilor sale, reprezentând partea părintească și întreținerea părinților. Din perioada 1995-1996, a locuit în județul Timiș , iar în anul 2009 s-a căsătorit și are un copil. Le-a propus reclamanților să se mute la ea sau să se întoarcă împreună în Maramureș pentru a le asigura întreținerea, însă aceștia au refuzat, sub influența surorilor sale.
Pârâta a susținut că reclamanții au refuzat orice colaborare cu ea, întreținuții fiind, eventual, culpabili de neîndeplinirea obligației contractuale. A menționat că a locuit o perioadă cu sora sa, B.D., și cu familia acesteia, împreună cu reclamanții, într-un apartament cu 3 camere, asigurând tot ce era necesar traiului zilnic pentru reclamanți, cu contribuție comună. În momentul în care s-a pus problema mutării din acest apartament, reclamanții au refuzat să se mute cu ea, astfel că în prezent aceștia locuiesc tot acolo, cu sora sa. Mai mult, din momentul în care reclamanții s-au apropiat de sora pârâtei, au început să se poarte total necuviincios față de pârâtă și soțul său. Pârâta a mai susținut că reclamanții sunt persoane sănătoase și nu au nevoie de îngrijiri speciale. Prin cererea reconvențională formulată cu aceeași ocazie pârâta a solicitat obligarea reclamanților la achitarea sumei de 30.000 lei (f. 17-20).
Constatând că întâmpinarea și cererea reconvențională nu au fost formulate în termenul prevăzut de lege și respingând cererea de repunere în termen, prima instanță, în ședința din 24 iunie 2015, a decăzut-o pe pârâtă din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică și din dreptul de a formula cerere reconvențională.
Din actele de la dosar prima instanță a reținut că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 910/27.04.2009, în baza căruia reclamanții au predat în proprietate pârâtei 2 case situate în Sighetu Marmației, str. V.H., nr. 70 și 70A, cu terenul aferent în suprafață de 1622 mp și 171 mp, înscrise în CF 23047 Sighetu Marmației, nr. cadastral 9472 și CF 23048 Sighetu Marmației, nr cadastral 9473.
Prețul imobilelor a fost stabilit la suma de 10.000 lei, pârâta obligându-se și la prestarea întreținerii viagere a vânzătorilor și a înmormântării acestora.
S-a menționat în cuprinsul contractului că reclamanții solicită pentru întreținerea lor ca pârâta să le asigure, până la data decesului, la domiciliul lor, mese zilnice, curățenia, și îngrijirea de fiecare zi, îngrijirea specială în caz de boală, să le asigure medicamente și asistență medicală, combustibilul, îmbrăcămintea, încălțămintea și să plătească taxele și impozitele pentru imobil.
Imobilele au fost grevate cu drept de uzufruct viager în favoarea reclamanților, valoarea întreținerii fiind apreciată la suma de 40.000 lei(f. 5-6).
Prima instanță a reținut, pe baza probelor testimoniale administrate în cauză, că neînțelegerile dintre părți au apărut ca urmare a unor afirmații făcute de pârâtă și a faptului că pârâta a fost căsătorită de 2 ori cu bărbați care nu au fost agreați de reclamanți, datorită comportamentului pe care aceștia l-au avut față de pârâtă. Înainte de apariția acestor neînțelegeri, părțile au locuit și s-au gospodărit împreună o perioadă de timp, în Timișoara, unde se află și celelalte surori ale pârâtei.
Prima instanță a reținut că reclamanții se descurcă singuri din pensie și efectuează tot felul de activități de comerț, ajutându-și în permanență copiii. Pârâta locuiește în aceeași curte cu reclamanții pe care îi vizitează. În perioada în care între părți apăruseră neînțelegerile, reclamantul a fost internat fiind operat la stomac, iar pârâta l-a vizitat la spital.
Martora N.I.a precizat că și celelalte surori ale pârâtei au fost înzestrate de părinți, cu bani proveniți de la pârâtă, cu condiția ca acesteia să-i rămână bunurile din contract.
Prima instanță a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate: acesta îi vizitează pe reclamanți, căutându-l pe tatăl său și cu ocazia internării în spital, martorii cunoscând doar de la reclamanți că pârâta nu ar presta întreținere. A reținut că există între părți neînțelegeri, aspect dovedit, însă nu au fost aduse probe directe care să confirme susținerile reclamanților în sensul că pârâta nu le acordă ajutor.
Pe de altă parte, martorii au arătat că reclamanții nu au nevoie de ajutor sau îngrijire specială deoarece sunt în putere și realizează venituri suficiente pentru a se întreține.
Simpla afirmație a reclamanților, fără a fi coroborate cu alte mijloace de probă, în sensul că pârâta nu respectă obligațiile asumate prin contract, nu poate duce la rezoluțiunea acestuia.
În consecință, prima instanță a apreciat acțiunea reclamanților ca neîntemeiată și a respins-o.
În temeiul dispozițiilor art. 453 al 1 și 455 cod pr. civ reclamanții au fost obligați să-i plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții R. V. și R. M. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și, rejudecând cauza, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanții au învederat că prima instanță nu a ținut seama de ceea ce s-a dovedit în cauză. Martorii audiați aveau cunoștință de faptul că între ei și pârâtă a intervenit convenția de întreținere, de faptul că până în urmă cu doi ani relațiile dintre ei au fost cele normale-pârâta fiind fiica lor și de faptul că, de doi ani, pârâta nu le mai prestează întreținere.
Instanța de judecata a respins acțiunea pe considerentul că nu ar fi în nevoie și nu necesită întreținere și pe considerentul că cei doi martori ar fi știut acest lucru de la reclamanți. În mod eronat a reținut instanța acest lucru, întrucât martora N.I. este o vecină de-a lor care îi vizitează mereu și care a luat cunoștința de faptul ca pârâta nu îi mai întreține în mod nemijlocit. Cealaltă martoră este o prietenă de-a lor căreia i s-au plâns că fiica lor nu-și mai onorează obligațiile stipulate prin contract.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, orice convenție are putere de lege între părțile care au încheiat-o, deci din moment ce ei i-am predat imobilele pârâtei aceasta avea obligația pe care și-a asumat-o prin act de a-i întreține. În acest act nu este stipulat faptul că dacă apelanții mai sunt în putere și mai au posibilitatea de a se îngriji, pârâta să nu-și mai onoreze cele asumate, așa cum în mod greșit a motivat instanța de fond.
Faptul că pârâta nu-și executa de 2 ani obligațiile asumate prin convenție se poate dovedi cu orice mijloc de probă și consideră că l-au dovedit cu martorii audiați în cauza. De altfel, raportat la poziția pârâtei care, în termenul de 25 zile nu și-a precizat în scris poziția și nu și-a propus probe cu care sa dovedească cum că apelanții ar fi refuzat întreținerea sau că nu corespunde adevărului cele învederate de către apelanți poate se însemne că aceasta a recunoscut cele solicitate de către ei. Oricum, pârâta a invocat doar faptul că ea a predat banii altor fiice ale apelanților și nicidecum că i-a îngrijit.
Intimata B. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului și în baza art. 480 alin. (1) din C.pc., păstrarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că pe data de 27 aprilie 2009 a încheiat cu părinții ei, reclamanții R. V. și R. M. un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, în baza căruia a primit patru imobile, în schimbul cărora a achitat prețul de 10.000 lei vânzătorilor-întreținuți, câte 10.000 euro surorilor sale, reprezentând "partea părintească și întreținerea părinților", asumându-și obligația de a asigura întreținere viageră reclamanților până la deces. La data de 02.05.2009 s-a căsătorit și din această relație are un copil. A propus părinților săi cu care locuia în Timiș încă din 1995-1996 să se mute la ea sau să întoarcă în Maramureș pentru a le putea asigura întreținerea viageră. Amândoi au refuzat cele două variante propuse, astfel că sub influența surorii sale și a soțului ei, B. D. și B. I., au refuzat fie să locuiască împreună, fie să se mute în Valea Hotarului. Influențați de sora ei, apelanții au refuzat orice colaborare, astfel că ei sunt, eventual, culpabili de neîndeplinirea obligației contractuale.
Intimata a precizat că atât înainte de căsătorie, cât și după aceea, inclusiv după încheierea contractului a locuit împreună cu părinții săi, sora sa B. D., soțul ei, B. I. copilul lor B. I.-D., soțul său (în total 7 persoane) într-un apartament de 3 camere mici, ocazie cu care a asigurat tot ce era necesar traiului zilnic pentru reclamanți, cu contribuție comună. În momentul în care s-a pus problema mutării din acel apartament, apelanții au refuzat să se mute cu ea și, mai ales, să fie întreținuți de ea, astfel că și în acest moment locuiesc în același apartament situat în Timișoara str. D. nr. 26 ap. 4.
Intimata a mai arătat că apelanții denaturează adevărul când spun că nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin act. În toamna anului 2012 tatăl său, R. V., a fost internat în Baia Mare, ocazie cu care a fost de 2-3 ori pe zi la spital și i-a dus mâncare zilnic, în timp ce era însărcinată. În același an, 2012, tot tata a fost internat la Spitalul Municipal Clinic Timișoara unde, la fel, l-a căutat, i-a făcut mâncare în fiecare zi, l-a îngrijit, 1-a respectat și a ajutat-o pe mama sa la lucrurile casnice.
Atât înainte de internare, cât și după aceea, tatăl său, dar și mama sa sunt sănătoși și nu au nevoie de îngrijiri speciale, fiind în stare să se îngrijească singuri, dar influențele altor persoane i-au determinat să aibă asemenea atitudine față de ea.
În legătură cu probațiunea, martorii audiați din partea reclamanților nu au confirmat temeinicia acțiunii. Astfel, atât martora N.I. cât și martora L.T. au relatat împrejurări știute doar de la reclamanți ("reclamanții mi-au spus că pârâta nu le acordă nici un ajutor..." "știu de la reclamanți că pârâta nu-i ajută..."). Pe baza acestor declarații subiective nu se poate desființa un contract de vânzare-cumpărare și de întreținere imobiliară încheiat în condiții legale, în formă autentică.
Pe de altă parte, motivul neînțelegerilor dintre părți se datorează unor cauze străine de natura unor relații contractuale. Reclamanții nu au nevoie de întreținere din partea sa, pentru că reclamanții se descurcă singuri, fiind în stare să-și asigure cele necesare traiului (martora N. I.), fiind în putere și nu au nevoie de ajutor (martora L.T.).
Cu toate acestea, cele două martore, în momente de sinceritate au confirmat că, în momentul în care reclamantul a fost bolnav și internat în spital, l-a căutat și l-a îngrijit.
Din declarațiile celor două martore reiese cu certitudine că a acordat întreținerea necesară în perioada în care a locuit împreună cu reclamanții în Timișoara, întrucât s-au gospodărit împreună.
Intimata a arătat că, în situația în care se va reține vreo culpă în sarcina sa și se va dispune rezoluțiunea contractului, urmează ca reclamanții să-i restituie sumele arătate mai sus, achitate lor și surorilor sale.
Apelul este întemeiat.
Părțile au încheiat un "contract de vânzare-cumpărare și de întreținere imobiliară";, însă natura juridică a contractului este aceea a unui contract de întreținere, fapt necontestat.
În cuprinsul contractului s-a stipulat expres că întreținătoarea intimată are obligația de a-i întreține pe apelanții întreținuți pe tot parcursul vieții, asigurându-le, la domiciliul lor, mese zilnice, curățenia și îngrijirea de fiecare zi, îngrijirea specială în caz de boală, medicamentele și asistența medicală, combustibilul, îmbrăcămintea, încălțămintea, să plătească taxele și impozitele pentru imobile, iar la deces să îi înmormânteze după credința lor și obiceiul locului.
Apelanții reclamanți au solicitat rezoluțiunea acestui contract de întreținere susținând că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.
Pentru a se putea dispune rezoluțiunea contractului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții prevăzute de art.1020-1021 Cod civil: debitorul să fie în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației, să aibă loc o neexecutare suficient de importantă a contractului și neexecutarea să fie imputabilă pârâtei.
Prima condiție este îndeplinită, întrucât în contractele de întreținere, datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie efectuată în mod succesiv, termene stipulate pentru executare au un caracter esențial, debitorul fiind de drept în întârziere (potrivit art.1079 pct. 3 Cod civil).
În ce privește cea de-a doua condiție-neîndeplinirea obligației de întreținere, coroborând probele testimoniale administrate cu apărările intimatei din întâmpinările formulate, că aceasta nu a respectat clauzele contractului de întreținere încheiat cu apelanții.
Astfel, deși susține că și-a îndeplinit obligația de întreținere stipulată în contract, intimata a fost în măsură a releva doar faptul că l-a îngrijit pe tatăl său când a fost internat în spital și că a plătit și plătește în continuare taxele și impozitele.
În privința meselor zilnice, a curățeniei și îngrijirii de fiecare zi, intimata a pretins că a fost refuzată de apelanți, în contextul în care aceștia nu au dorit să se mute cu ea, însă din cuprinsul contractului de întreținere nr.910/27.04.2009, rezultă că intimata și-a asumat întreținerea zilnică a apelanților la domiciliul lor, indiferent care ar fi fost acela.
Împrejurarea reținută de prima instanță că reclamanții apelanți nu au nevoie de ajutor sau îngrijire specială deoarece sunt în putere și realizează venituri suficiente pentru a se întreține singuri este nerelevantă în analiza executării obligației de întreținere, căci la încheierea convenției atacate părțile nu au înțeles ca prestația întreținerii să se realizez în funcție de nevoile apelanților- întreținuți. Așa cum rezultă din cuprinsul contractului, apelanții i-au transferat intimatei proprietatea asupra bunurilor imobile situate în Sighetu Marmației, str. Valea Hotarului, nr. 70 și 70A, case cu terenul aferent în suprafață de 1622 mp și 171 mp, înscrise în CF 23047 Sighetu Marmației, nr. cadastral 9472 și CF 23048 Sighetu Marmației, nr. cadastral 9473 în schimbul sumei de 10.000 lei, a întreținerii viagere și a înmormântării lor, fără a condiționa obligația de întreținere viageră de starea de nevoie.
Este evident-în raport de prețul de 10.000 lei achitat de intimată - că scopul principal urmărit de apelanți la data încheierii contractului a fost întreținerea, respectiv asigurarea că fiica lor intimată le va asigura cele necesare traiului decent. Ideea de scop trebuie privită dincolo de terenul formării contractului, adică și în faza de executare a obligațiilor, pentru că numai astfel se înțelege în ce sens neexecutarea de către o parte a obligațiilor sale lipsește de cauză obligația corelativa a celeilalte părți.
Intimata a susținut că reclamanții nu au dovedit, prin probațiunea administrată, neexecutarea obligația de întreținere, aspect reținut și de prima instanță, însă deși potrivit art. 249 Cod procedură civilă "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească";, odată ce reclamanții apelanți au dovedit că sunt îndreptățiți să pretindă întreținerea zilnică înfățișând contractul de vânzare cumpărare și întreținere nr. 910/27.04.2009, sarcina probei s-a transferat la pârâta intimată, obligată a proba că și-a îndeplinit corespunzător această obligație.
Or, în speță pârâta intimată nu făcut o asemenea dovadă, deși în etapa procesuală a apelului avea posibilitatea de a propune probe, chiar dacă în primă instanță a fost decăzută din acest drept.
În ceea ce privește a treia condiție, tribunalul reține că, potrivit sistemului instituit de dreptul civil, culpa debitorului pentru neîndeplinire obligațiilor asumate este prezumată în toate cazurile, el fiind ținut să dovedească, pentru a fi exonerat de răspundere, intervenția unei cauze străine care nu-i poate fi imputată, potrivit art.1082-1083 Cod civil.
Intimata debitoare nu a dovedit nicio asemenea cauză exoneratoare de răspundere și nici refuzul creditorilor apelanți de a primi întreținerea.
| ← Prin art. 12 din convenţia europeană a drepturilor omului este... | Onducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului. greșita... → |
|---|
