Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect anulare convenţie. Incidenţa dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 3 din data de 08.10.2015
Contencios administrativ și fiscal. Acțiune având ca obiect anulare convenție. Incidența dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău-Secția I Civilă la data de 15 februarie 2012 și înregistrată sub nr.Y/114/2012 reclamanta SIF "T."; SA, ,a chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA și SC A. Î. R. SA, solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța să se constate nulitatea Convențiilor-protocol încheiate între SC U.SA și SC A. Î. R. SA, respectiv: Convenția-protocol din 5 ianuarie 2007,în valoare de 900 000 lei;Convenția-protocol din 5 august 2007,în valoare de 900 000 lei și Convenția-protocol din 10 ianuarie 2008,în valoare de 1 000 000 lei, să se dispună repunerea părților în situația anterioară și să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale,reclamanta a arătat că,în fapt, este acționar al SC U. SA și deține un număr de 94 778 acțiuni,reprezentând 22,82 % din capitalul social. În această calitate,a formulat în instanță o acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților M.A. E.,M.D.l,L. B. A. și B.A.,în calitate de administratori ai SC U. SA, pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de art.272 alin.(1) pct.2,art.144³ și art.1444 din Legea nr.31/1990 și de art.241 alin.(1) din Legea nr.297/2004,solicitând să fie obligați pârâții la plata contravalorii prejudiciului cauzat SC U. SA, prin folosirea cu rea credință a disponibilităților bănești ale societății,prin acordarea de împrumuturi către SC A. Î.R. SA,concretizate ulterior în achiziția de active imobilizate,respectiv titluri de participare la această din urmă societate,în condițiile în care nu există nici o aprobare a adunării generale extraordinare a acționarilor. În considerentele Deciziei nr.102 din 17 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr.X/114/2010 Curtea de Apel Ploiești a constatat că cele trei convenții protocol nu au fost aprobate în prealabil de către adunarea generală extraordinară a acționarilor și a reținut că,atât timp cât prin aceste convenți protocol SC U.SA dobândea active imobilizate/acțiuni la SC A.Î. .R SA,iar valoarea fiecărei convenții era superioară limitei de 20 %,erau pe deplin aplicabile dispozițiile art.241 alin.(1) din Legea nr.297 /2004,în sensul că cele trei convenții protocol puteau fi încheiate doar cu aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acționarilor SC U.SA.
Reclamanta a arătat că,prin Adresa din 12 decembrie 2011,a înaintat către SC U. SA și SC A. Î. R. SA,în temeiul art.720¹ din Codul de procedură civilă,invitația de a se prezenta în data de 4 ianuarie 2012 la sediul său,în vederea identificării pe cale amiabilă a modalităților de revenire la situația anterioară încheierii celor trei convenții protocol prin readucerea în patrimoniul SC U. SA a sumelor ce au fost virate către SC A.Î.R. SA,însă întâlnirea nu s-a realizat.
Reclamanta a apreciat că în cauză lipsește consimțământul valabil al SC U. SA,având în vedere că încheierea convențiilor nu a avut la bază o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor în condițiile art.241 alin.(1) din Legea nr.297/2004,iar pe de altă parte lipsește cauza licită,deoarece încheierea convențiilor este contrară interesului societar.
Așa cum reiese din situațiile financiare ale SC U. SA la data de 31 decembrie 2007,aceasta avea:un total de 4 011 127 lei active imobilizate;un total de 2 135 801 lei creanțe;active imobilizate - creanțe = 4 011 127 - 2 135 801 = 1 875 326 lei;20 % din 1 875 326 lei = 375 065 lei,aceasta fiind limita maximă în care se puteau achiziționa acțiuni fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor. Ori,900 000 lei reprezintă 48 % din activele imobilizate,mai puțin creanțele,iar 1 000 000 lei reprezintă 53,32 % din activele imobilizate,mai puțin creanțele. Prin urmare,oricare din valoarea celor trei convenții depășește cu mult limita maximă arătată,ceea ce arată fără putință de tăgadă că actele juridice criticate nu au la bază consimțământul valabil exprimat al SC U. SA.
Reclamanta a arătat că,prin încheierea celor trei convenții protocol,se aduce atingere interesului societar,deoarece,pe de o parte,aceasta este lipsită de importante disponibilități bănești,iar pe de altă parte,contra acestor sume pârâta a achiziționat acțiun la o societate cu o situație economică precară.
Pentru dovedirea susținerilor sale,reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie,cele trei convenții protocol, Decizia nr.X din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, extrase ONRC vizând SC U. SA și SC A.Î.R.SA,situațiile financiare anuale ale SC A. Î. R. SA,raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în dosarul nr.X/114/2010 al Curții de Apel Ploiești,invitația la conciliere directă din 12 decembrie 2011.
Pârâta SC A.Î.R. SA a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a invocat,mai întâi,excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată,excepția inadmisibilității,pentru lipsa procedurii concilierii directe și excepția prescripției dreptului material la acțiune,iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,invocând următoarele motive :
În referire la excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată,pârâta a arătat că reclamanta a timbrat acțiunea doar cu taxa judiciară de timbru de 39 lei. Cum acțiunea promovată de aceasta are ca obiect constatarea nulității convențiilor-protocol încheiate între SC U. SA și SC A.Î.R. SA și repunerea părților în situația anterioare,aceasta are caracter patrimonial,astfel că reclamanta va trebui să achite taxa judiciară de timbru calculată la valoarea celor trei convenții a căror anulare se solicită.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii concilierii directe,pârâta a arătat că nu a primit Adresa din 12 decembrie 2011 și că pe confirmarea de primire a acesteia apare doar o semnătură,fără a se menționa clar numele persoanei care a semnat de primire și fără a fi aplicată ștampila societății. Chiar dacă pârâta ar fi primit această scrisoare,procedura nu este corect îndeplinită,întrucât data prezentării la conciliere a fost greșit stabilită.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că în speță nulitatea celor trei convenții este o nulitate relativă,care trebuia invocată în termenul de prescripție reglementat de art.9 din Decretul-Lege nr.167/1958,de cel mult 18 luni de la data încheierii fiecărui act.
Cu privire la fondul cauzei,pârâta a că sumele de bani care au făcut obiectul convențiilor nu sunt active imobilizate ale SC U. SA,nu sunt nici active corporale și nici nu este vorba de o asociere pe o perioadă mai mare de 1 an, astfel că nu se încadrează în dispozițiile art.241 din Legea nr.297/2004 pentru a fi nevoie ca încheierea celor trei convenții să fie supusă aprobării prealabile a adunării generale extraordinare a acționarilor,așa cum în mod greșit susține reclamanta. Nu au fost înstrăinate bunuri din patrimoniul societății peste limita legală,ci,dimpotrivă, în patrimoniul SC U. SA s-a înlocuit un bun cu un alt bun:sumele de bani care fac obiectul celor trei convenții au fost convertite în acțiuni la SC AÎ.R. SA. Reclamanta nu a făcut dovada existenței unui consimțământ alterat la încheierea celor trei convenții,în realitate consimțământul SC U. SA a fost exprimat prin participarea la semnarea și însușirea actelor juridice a directorului general al societății.
Și pârâta SC U. SA a formulat în scris întâmpinare,în cuprinsul căreia a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii,excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a concilierii și excepția prescripției dreptului material la acțiune,invocând aceleași motive ca și pârâta SC A.Î.R. SA,iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată,pentru următoarele motive :
Reclamanta a greșit în demersul său procedural,în sensul că ar fi trebuit mai întâi să investească instanța cu un dosar în anulare acte,dacă a considerat că acestea ar fi ilegale și să urmeze calea prevăzută de art.241 din Legea nr.297/2004. Procedând în modul în care a făcut-o reclamanta nu face altceva decât să-și exercite cu rea credință drepturile procedurale,întrucât în eventualitatea anulării convențiilor protocol,pârâta SC U. SA va trebui să înapoieze acțiunile deținute la SC A. Î. R. SA,dar și suma reprezentând diferența de conversie,lipsind astfel de eficacitate decizia Curții de Apel Ploiești.
Pârâta a precizat că,în opinia sa,cele trei convenții protocol nu intră sub incidența dispozițiilor art.241 din Legea nr.297/2004,întrucât obiectul convențiilor l-a constituit acordarea unui sprijin financiar către SC A.Î.R. SA,dar,ca și garanție pentru cazul în care sumele de bani nu s-ar fi înapoiat,s-a stipulat posibilitatea conversiei creanței în acțiuni,concomitent cu majorarea capitalului social.
Prin Sentința din 10 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr. X/ 114/2012 Tribunalul Buzău a respins ca fiind prescris capătul de cerere privind constatarea nulității Convențiilor-protocol,formulat de reclamanta SIF "T."; SA,în contradictoriu cu pârâtele SC U. SA și SC A. Î. R. SA,dar și capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară și a obligat reclamanta la plata sumei de 3 000 lei,cu titlul de cheltuieli de judecată,către pârâta SC A.Î.R. SA.
Pentru a hotărî astfel,instanța a constatat că excepția prescripției dreptului material la acțiune,invocată de pârâte,a fost soluționată prin Încheierea din 6 martie 2013,în sensul admiterii acesteia,astfel că se impune respingerea cererii privind repunerea părților în situația anterioară.
Apelul declarat de reclamanta SIF "T."; SA împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.Y/114/2012, sentința apelată a fost anulată,iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond,urmând ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cererilor cu care a fost investită.
Curtea a reținut că reclamanta-apelantă a investit instanța de fond cu o cerere prin care a solicitat constatarea nulității a trei convenții-protocol încheiate între SC U.SA,al cărei acționar este în procent de 22,82 % din capitalul social și SC A.Î.R. SA,motivată,pe de o parte, de împrejurarea că lipsește consimțământul valabil al primei societăți,întrucât încheierea convențiilor-protocol nu a avut la bază o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor,adoptată în condițiile art.241 alin.(1) din Legea nr.297/ 2004,iar,pe de altă parte,lipsește cauza licită,deoarece încheierea convențiilor este contrară interesului societar.
Curtea a apreciat că este greșită susținerea intimatelor-pârâte în sensul că regimul juridic aplicabil nulității celor trei convenții-protocol ar fi unul specific nulității relative și nu celei absolute,cât timp există un interes public ca aceste convenții să nu-și producă efectele. Prin urmare,neputând fi vorba de o nulitate relativă,nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.(1) din decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând,ca atare,dreptul la acțiune al reclamantei neputând fi apreciat ca prescris.
Recursul declarat de pârâtele SC U. SA și SC A.Î.R. SA împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin Decizia din 26 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. Y/114/2012.
Instanța supremă a subliniat că,independent de motivele invocate în susținerea fiecărei cauze de nulitate,lipsa consimțământului și cauza ilicită constituie cauze de nulitate absolută a actului juridic. Sub aspectul prescripției,regula care diferențiază regimul juridic al nulității absolute de cel al nulității relative este expres prevăzută de art.2 din Decretul nr.167/1958,conform căruia "Nulitatea unui act poate fi invocată oricând,fie pe cale de acțiune,fie pe cale de excepție";. Altfel spus,acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă,putând fi intentată oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului.
Prin urmare,în mod corect a reținut instanța de apel că,în speță,nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.(1) din Decretul nr.167/1958,nulitatea absolută putând fi invocată oricând,iar cum judecătorul fondului s-a pronunțat pe excepție, justificat a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ca urmare a anulării sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare, aceasta a fost introdusă la Tribunalul Buzău-Secția I Civilă la data de 8 decembrie 2014 și a fost înregistrată sub nr.Q/114/2014.
Prin Încheierea din 5 februarie 2015,Secția I Civilă a Tribunalului Buzău a admis excepția de necompetență funcțională,invocată din oficiu,și a dispus transpunerea cauzei la Secția a II-a Civilă,de contencios administrativ și fiscal,la această secție fiind înregistrată sub nr.Q/114/2014*.
Examinând întregul material probator administrat în cauză,în contextul dispozițiilor legale incidente,tribunalul constată și reține că acțiunea formulată de reclamanta SIF T. SA este întemeiată,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
În calitate de acționar al SC U. SA,reclamanta SIF T. SA a solicitat instanței constatarea nulității absolute a convențiilor-protocol încheiate între SC U. SA și SC A.Î. R. SA, respectiv:Convenția-protocol din 5 ianuarie 2007 în valoare de 900 000 lei;Convenția-protocol din 5 august 2007 în valoare de 900 000 lei și Convenția-protocol din 10 ianuarie 2008 în valoare de 1 000 000 lei,apreciind că,în speță,pe de o parte,lipsește consimțământul valabil al SC U.SA,având în vedere că încheierea acestor convenții nu a avut la bază o hotărâre a adunării generale extraordinare a acționarilor adoptată în condițiile art.241 alin.(1) din Legea nr.297/2004,iar pe de altă parte,lipsește cauza licită,deoarece încheierea acestor convenții este contrară interesului societar.
Tribunalul reține că,potrivit dispozițiilor art.241 alin.(1) și (3) din Legea nr.297/2004 privind piața de capital,
"(1)Actele de dobândire,înstrăinare,schimb sau constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății,a căror valoare depășește,individual sau cumulat,pe durata unui exercițiu financiar,20% din totalul activelor imobilizate,mai puțin creanțele,vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.
...(3)În cazul nerespectării prevederilor alin.(1) și (2),oricare dintre acționari poate solicita instanței judecătorești anularea actului juridic încheiat și urmărirea administratorilor pentru prejudiciul cauzat societății";.
Din situațiile financiare ale SC U.SA la 31 decembrie 2007, depuse la dosar,rezultă că aceasta avea un total de 4 011 127 lei active imobilizate și un total de 2 135 801 lei creanțe,diferența dintre acestea fiind de 1 875 326 lei. Prin urmare,limita maximă în care se puteau achiziționa acțiuni fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor era de 375 065 lei,adică 20 % din 1 875 326 lei.
Oricare dintre cele trei convenții-protocol depășește cu mult limita mai sus arătată,situație necontestată de pârâte,ceea ce confirmă faptul că actele juridice încheiate nu au la bază consimțământul valabil exprimat al SC U. SA.
Susținerile celor două pârâte,în sensul că cele trei convenții-protocol nu ar fi supuse prevederilor art.241 alin.(1) din Legea nr.297/2004,întrucât ele ar avea caracterul unui ajutor acordat de către SC U.M SA către SC A.Î. R.SA nu pot fi reținute. Aceste susțineri ar fi fost adevărate doar în situația în care SC U. SA nu ar fi recepționat acțiuni în schimbul sumelor achitate.
Instanța apreciază că prin încheierea celor trei convenții-protocol s-au încălcat și dispozițiile imperative ale art.136¹ din Legea societăților nr.31/1990,care consacră principiul priorității interesului societar,dar și principiul aplicării unui tratament egal pentru toți acționarii :";Acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună-credință,cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari";.
Astfel,prin încheierea celor trei convenții-protocol se aduce atingere interesului societar,întrucât,pe de o parte,pârâta SC U. SA este lipsită de importante disponibilități,iar pe de altă parte,contra sumelor de 900 000 lei,900 000 lei și,respectiv,de 1 000 000 lei,aceasta a achiziționat acțiuni la o societate cu o situație economică precară.
Prin întâmpinările formulate,cele două pârâte,SC U.SA și SC A. Î. R. SA,au susținut că nu se impune constatarea nulității absolute a celor trei convenții-protocol,întrucât la data de 29 mai 2009 a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor SC U. SA, care a ratificat cele trei convenții. Tribunalul apreciază însă că ratificarea celor trei convenții-protocol prin hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC U. SA din 29 mai 2009 nu este de natură a înlătura nulitatea absolută a acestora,întrucât una dintre trăsăturile esențiale ale nulității absolute este aceea că nu poate fi acoperită prin confirmare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse,tribunalul a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanta SIF T SA,în contradictoriu cu pârâtele SC U. SA și SC A. Î. R. SA. În consecință,instanța va constata nulitatea absolută a Convențiilor-protocol încheiate între pârâtele SC U. SA și SC A.Î.R. SA,respectiv: Convenția-protocol din 5 ianuarie 2007,în valoare de 900 000 lei;Convenția-protocol din 5 august 2007,în valoare de 900 000 lei și Convenția-protocol din 10 ianuarie 2008,în valoare de 1 000 000 lei și a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Având în vedere cererea reclamantei,dar și dispozițiile art.274 alin.(1) din Codul de procedură civilă,tribunalul a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 155 794,50 lei,cu titlul de cheltuieli de judecată,formate din:95 280 lei onorariu avocat (89 280 lei aferent primului ciclu procesual și 6 000 lei aferent prezentului ciclu procesual) și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în sumă de 60 514,50 lei (40 333 lei taxa judiciară de timbru în primul ciclu procesual;20 166,50 lei taxa judiciară de timbru apel aferent primului ciclu procesual și 15 lei timbru judiciar),potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
| ← Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... | Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... → |
|---|
