Inadmisibilitatea declarării recursului de către un terţ intervenient care nu a dobândit calitatea de parte la judecata în faţa instanţei de fond
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 793 din data de 14.03.2016
Prin încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 alin. 1 C.pc., întrucât reclamanta SC X SRL nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite prin încheierea de ședință din 04.11.2015, respectiv nu a depus la dosar actul contestat, precum și înscrisurile de care face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Împotriva încheierii din 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, a formulat recurs SC Y SRL.
În motivare recursului, a susținut că a fost declarată câștigătoare a procedurii, îndeplinind toate condițiile cerute de autoritatea contractantă prin documentația de atribuire, respectiv Fișa de date a achiziției și Caietul de sarcini.
La data de 31.08.2015 S.C. X S.R.L a formulat contestație împotriva rezultatului procedurii organizate de Primăria Slatina, fiind înregistrat dosarul civil nr. 2511/104/2015, iar la data de 06.11.2015 S.C. Y S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
La data de 11.09.2015 S.C. X S.R.L și S.C. Z S.R.L. au formulat contestație împotriva rezultatului procedurii organizate de Primăria Slatina, fiind înregistrat dosarul civil nr. 2577/104/2015, iar la data de 16.11.2015, S.C. Y S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Având în vedere că între cele două dosare există o strânsă legătură a invocat în dosarul nr. 2577/104/2015 excepția conexității, excepția care a fost admisă de către instanță la termenul din data de 17.11.2015, dispunându-se conexarea dosarului nr. 2577/104/2015 la dosarul nr. 2511/104/2015, completul care a dispus conexarea dispunând totodată ca cererea de intervenție să fie analizată de primul complet investit.
La termenul de judecată din data de 18.11.2015 instanța în mod greșit a dispus suspendarea judecării cauzei întrucât așa cum se arată în încheierea de la termenul din data de 04.11.2015 reclamanta S.C. X S.R.L a solicitat judecarea cauzei în lipsă înțelegând prin această solicitare că instanța urmează să se pronunțe asupra cererii sale pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și asumându-și astfel posibilitatea respingerii contestației sale ca neîntemeiată.
În ședința publică de azi, Curtea a pus în discuția părții prezente excepția inadmisibilității recursului formulat de SC Y SRL, aceasta nefiind parte la instanța de fond, excepție invocată de instanță din oficiu.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, aplicabil în recurs potrivit art. 494 din Noul Cod de procedură civilă, excepția inadmisibilității recursului declarat de către SC Y SRL, Curtea a constatat că excepția invocată este întemeiată pentru următoarele considerente:
Excepția invocată de către instanța de recurs din oficiu a pornit de la dispozițiile legale ce reglementează cererea de intervenție voluntară principală și de la actele de procedură efectuate în dosar, în raport de care va fi analizată.
Potrivit art. 62 alin. 2 N.C.proc.civ. cererea de intervenție voluntară principală poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
Intervenția voluntară principală este inadmisibilă în recurs, deoarece, pe de o parte, recursul nu are caracter devolutiv, adică nu antrenează o judecare a fondului în chiar soluționarea căii de atac, iar, pe de altă parte, art. 62 alin. 3 N.C.proc.civ., ca orice normă specială, este de strictă interpretare și aplicare.
Intervenția voluntară principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată, îndreptată împotriva părților inițiale, deci atât a reclamantului, cât și a pârâtului.
Intervenția voluntară principală constituie un incident procedural ce determină lărgirea cadrului procesual, de regulă, din punct de vedere al părților, însă, atunci când dreptul invocat de terț este diferit de cel pretins de reclamantul inițial, și sub aspectul obiectului litigiului.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 64 N.C.proc.civ., asupra admisibilității în principiu a intervenției voluntare principale, instanța de judecată se pronunță printr-o încheiere motivată, prin care va încuviința cererea terțului sau o va respinge ca inadmisibilă. Această încheiere are caracter interlocutoriu, întrucât admisibilitatea în principiu a intervenției voluntare principale constituie o chestiune litigioasă în sensul art. 235 teza finală C.proc.civ., astfel încât instanța care a pronunțat încheierea nu mai poate reveni asupra ei.
Curtea menționează că efectele introducerii cererii de intervenție voluntară principală se produc numai în cazul încuviințării în principiu a acesteia.
Din momentul încuviințării în principiu a cererii de intervenție voluntară principală, terțul devine parte în proces, având o poziție independentă față de reclamantul sau de pârâtul din cererea prin care s-a declanșat procesul respectiv. În calitate de parte, terțul intervenient are toate drepturile procedurale, dar și îndatoririle procesuale.
În speță, Curtea constată că prin încheierea nr. 97 de la 17 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2577/104/2015, în temeiul art. 139 alin. 2 C.proc.civ. s-a dispus conexarea dosarului nr. 2577/104/2015, la dosarul nr. 2511/104/2015, cu termen de judecată la 18.11.2015, completul CF8. S-a dispus ca primul complet investit să se pronunțe și pe cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC Y SRL.
În acest dosar instanța nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu, ba chiar a dispus ca primul complet investit să se pronunțe și pe cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză.
Prin încheierea de la 18 Noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Olt, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2511/104/2015, încheiere recurată în prezenta cauză, s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod proc. civilă, suspendarea judecării cauzei privind pe reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Slatina, având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta SC X SRL nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite potrivit încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 04.11.2015, respectiv nu a depus la dosar actul contestat, precum și înscrisurile de care se face vorbire în cererea de chemare în judecată.
Procedând la verificarea actelor dosarului, Curtea constată că, la instanța de fond, cererea de intervenție principală formulată de SC Y SRL nu a fost încuviințată în principiu, deci terțul nu a devenit parte în proces.
Doar părțile care au participat la judecată la instanța de fond au vocația de a apela la calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond.
Potrivit art. 494 raportat la art. 478 alin. 3 Noul Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Curtea menționează că Noul Cod de procedură civilă stabilește, în funcție de soluția pronunțată asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție voluntară, regimul aplicabil sub aspectul căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva încheierii.
Dispozițiile care fac obiectul art. 64 N.C.proc.civ., referitoare la procedura de soluționare în etapa admisibilității în principiu a cererii de intervenție, nu pot face obiect de analiză în acest cadru procesual ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecății pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stabilite de instanță, recurs declarat de un terț care nu a avut calitatea de parte la judecata în fața instanței de fond.
Având în vedere faptul că recursul a fost declarat de către SC Y SRL care nu a dobândit calitatea de parte la judecata în fața instanței de fond, în temeiul art. 496 alin. 1 N.C.proc.civ., Curtea va respinge recursul formulat de aceasta ca inadmisibil.
Prin declararea ca inadmisibil a recursului, nu mai pot fi analizate susținerile din recursul declarat.
| ← Stabilirea competenţei în litigii având ca obiect pretenţii... | Drept fiscal . Drept de deducere TVA aferent construcţiei ... → |
|---|
