Contestaţie Ia executare. Cerere de suspendare a executării silite. Drept de retenţie
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399 -405 C. civ., art. 1144
Întrucât contestatorul nu a justificat nici un motiv de nulitate a actelor de executare, reţinând că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu este definitivă, fiind îndeplinită cerinţa procedurii de constituire a titlului executoriu şi reţinând că între părţi a operat compensaţiune legală prevăzută de art. 1144 C. civ., instanţa în mod corect a respins contestaţia la executare şi pretinsul drept de retenţie invocat de contestator.
Jud. sect. 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 6922 din 18 noiembrie 2005, nepublicată
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 la data de 7.11.2005, sub nr. 14739/2005, contestatorul P.S. a chemat în judecată pe intimata M.E., solicitând instanţei suspendarea executării titlului executoriu, şi anume sentinţa civilă nr. 877/16.02.2005 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, până la judecarea prezentei contestaţii.
în motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a locuit împreună cu mama sa (intimata care a solicitat executarea silită) la adresa situată în Bucureşti, str. Echinocţiului, nr. 50, sector 5, imobil în raport de care se solicită executarea prin evacuare. Mai arată că în această casă s-a născut şi a crescut, iar pe parcursul perioadei de timp cât a locuit în această casă, proprietatea exclusivă a mamei sale, a adus o serie de îmbunătăţiri imobilului, care au fost evidenţiate în hotărârea a cărei executare se solicită. Arată că, deşi hotărârea a cărei suspendare provizorie este solicitată este definitivă , a atacat-o cu recurs, având termen de judecată la Curtea de Apel Bucureşti. Un alt motiv pentru care a formulat prezenta contestaţie este determinat de faptul că nu are altă locuinţă şi nici posibilităţi de închiria o altă locuinţă sau a cumpăra un alt imobil, în drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399-401 C. proc. civ. în dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei, în copie, următoarele acte: somaţia nr. 524/13427 din 2 noiembrie 2005, emisă de B.E.J. S.D., şi sentinţa civilă nr. 877 din 16 februarie 2005, a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
La şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2005 a fost ataşat dosarul de executare silită 13427/2005.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri, probă admisă de instanţă ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă cauzei, conform art. 167 alin. (1) C. proc. civ., iar contestatorul a solicitat proba testimonială, probă respinsă de instanţă ca neutilă cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele: în baza sentinţei civile nr. 877 din 16 februarie 2005, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. 4166/2004, definitivă prin decizia civilă nr. 447A/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din cererea reconvenţională formulată de contestator privind constatarea unui drept de creanţă al acestuia în raport de intimată, în sumă de 46.700.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului situat în Bucureşti, str. Echinocţiului nr. 50, sector 5, s-a admis cererea formulată de intimată şi în parte cererea reconvenţională formulată de contestator şi s-a dispus evacuarea contestatorului din imobilul în litigiu pentru lipsa titlului său locativ, obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 46.700.00 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse de acesta imobilului în litigiu şi s-a instituit în favoarea
contestatorului un drept de retenţie asupra imobilului până la plata de către intimată a contravalorii îmbunătăţirilor, s-au compensat cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 447A/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000.000 de lei către intimată.
Ca urmare a dispozitivului sentinţei civile menţionat anterior, intimata-re-clamantă a formulat o cerere adresată executorului judecătoresc, prin care a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti menţionate şi evacuarea contestatorului-pârât din imobilul în litigiu, pentru lipsa titlului său locativ, formându-se dosarul nr. 524/2005 pe rolul B.E.J. S.D. în baza somaţiei întocmite de executorul judecătoresc la data de 2 noiembrie 2005, se solicită contestatorului a se conforma titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 877 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti -, în sensul de a părăsi imobilul în litigiu faţă de dispoziţiile art. 578 C. proc. civ. Prin procesul-verbal întocmit la data de 11 octombrie 2005 de către executorul judecătoresc, se reţine că pârâtul-contestator, fiind notificat, a refuzat să ridice recipisa de consemnare nr. 1185/02 din 5 octombrie 2005 în cuantum de 3670 RON reprezentând contravaloarea dreptului de retenţie, arătând că a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 447A/2004 a Curţii de Apel Bucureşti. Se mai reţine că, în baza încheierii nr. 15522 din 20 octombrie 2005 pronunţată în Camera de Consiliu de către Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. 13427/2005, s-a încuviinţat executarea silită constând în evacuarea contestatorului din imobilul situat în Bucureşti, str. E. sector 5.
Din conţinutul motivării contestaţiei la executare promovate de contestator instanţa reţine că acesta nu invocă practic nici un motiv specific în raport de un anumit act de executare care să determine o nulitate a actelor respective, arătând doar că în opinia sa hotărârea în baza căreia s-a format dosarul de executare silită nu este definitivă, deoarece a declarat recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 399-405 C. proc. civ., contestaţia la executare poate să fie definită ca un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, art. 399 prevăzând că: „împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”, în alin. (2) prevăzându-se că: „nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal”. în principiu însă, faţă de obiectul contestaţiei la executare astfel cum acesta rezultă din cele două alineate ale art. 399 C. proc. civ., pe cale de contestaţie la executare nu se poate cere anularea însăşi a titlului executoriu. Indiferent de felul contestaţiei, în mod constant s-a decis că pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare.
în prezenta cauză, contestatorul nu a invocat vreun motiv referitor la nulitatea actelor de executare, spre exemplu referitor la somaţia ce i-a fost
comunicată prin intermediul executorului judecătoresc la data de 2 noiembrie 2005. Instanţa retine că, faţă de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., somaţia a fost comunicată debitorului care a luat astfel cunoştinţă despre începerea executării silite. Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că, până în acest moment, actele de executare au fost emise în cauză cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate anterior.
în ceea ce priveşte susţinerea contestatorului, care a mai fost menţionată anterior de către instanţă, potrivit cu care acesta arată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nr. 7A/2004 nu este definitivă, deoarece a declarat recurs, instanţa reţine că, pentru a fi pusă în executare, o hotărâre trebuie să îndeplinească anumite cerinţe prevăzute de lege, şi anume: cerinţa ca hotărârea să fi rămas definitivă ori să fi devenit irevocabilă şi cerinţa ca hotărârea să fi format obiectul procedurii de constituire a titlului executoriu. Cu privire la prima cerinţă (aceasta va fi analizată faţă de poziţia procesuală a contestatorului), instanţa reţine că hotărârea definitivă şi hotărârea irevocabilă sunt definite de art. 377 C. proc. civ. şi că sentinţa civilă nr. 877/2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 477A/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, aşadar sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea fi pusă în executarea hotărârea judecătorească pronunţată în raport de cele două părţi.
Pe de altă parte, chiar dacă acest motiv nu a fost clar exprimat de contestator, instanţa a decis că în prezenta cauză dreptul de retenţie instituit în favoarea acestuia până la plata de către intimată a contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului nu poate fi opus intimatei, deoarece a operat compensaţiune legală prevăzută de art. 1144 C. civ.
Faţă de considerentele de fapt reţinute mai sus şi în raport de dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., instanţa a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.
| ← Poprire asigurătorie. Contestaţie ia executare. Instanţa... | Sumă datorată bugetului asigurărilor sociale de stat.... → |
|---|
