Creanţă neperformantă. Executare silită în condiţiile dreptului comun. Contestaţie la executare formulată de A.V.AJS. Instanţa competentă
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 373 alin. (1) şi (2), art. 400 alin. (1)
O.U.G. nr. 51/1998, art. 39, art. 41 alin. (2), art. 45
Potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A. V.A.S. sunt de competenţa curţii de apel în primă instanţă, numai că, în speţă, A. V.A.S. Bucureşti îşi dispută privilegiul său în legătură cu o creanţă neperformantă într-o executare silită deja începută de o creditoare împotriva unei debitoare, potrivit dreptului comun. Prin urmare, pentru a anula această executare silită, competentă este instanţa de executare - judecătoria -, nefiind de conceput ca împotriva aceluiaşi debitor să se desfăşoare două proceduri de executare la două instanţe diferite.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 700 din 4 februarie 2005
Notă: O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare a fost aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi a fost republicată în M. Of. nr. 948 din 24.12.2002, ultima modificare fiind făcută prin O.U.G. nr. 23/2004 (M. Of. nr. 359/23.04.2004), aprobată prin Legea nr. 360/2004 (M. Of. nr. 838 din 10 septembrie 2004), modificată prin O.U.G. nr. 43/2005 (M. Of. nr. 69 din 2 iunie 2005) şi O.U.G. nr. 207/2005 (M. Of. nr. 1193 din 30 decembrie 2005).
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în Bucureşti a formulat contestaţie la executarea silită începută de SC O. SRL Călăraşi împotriva debitoarei SC S. SA Călăraşi, în dosarul de executare al Biroului de executori din Călăraşi, solicitând anularea celor patru somaţii din 7 octombrie 2004, a executării silite şi repunerea în situaţia anterioară, cât şi suspendarea executării până la soluţionarea acestei cereri.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 141 din 3 noiembrie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de A.V.A.S. Bucureşti în favoarea Judecătoriei Călăraşi. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că instanţa de executare, potrivit art. 373 alin. (1) şi (2) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Călăraşi, întrucât obiectul cererii reclamantei îl formează executarea silită începută de intimată împotriva debitoarei SC S. SRL Călăraşi în dosarul de executare al Judecătoriei Călăraşi. Curtea a constatat că A.V.A.S. are calitatea de terţ interesat într-o executare silită de drept comun şi, prin urmare, nu putea să formuleze contestaţia la executare decât în acest dosar, şi nu în cel pe care creditoarea-contestatoare l-a întocmit, în baza Legii speciale nr. 51/1998, împotriva aceleiaşi debitoare.
Judecătoria Călăraşi, primind dosarul, la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care este o reglementare de excepţie, de strictă interpretare, întrucât priveşte cererile de orice natură în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. Instanţa a mai reţinut că textul nu distinge între diversele cauze ce pot genera litigii în recuperarea creanţelor neperformante. Ca urmare, Judecătoria a constatat conflictul negativ de competenţă şi, potrivit art. 22 C. proc. civ., a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea a reţinut că cererea formulată de A.V.A.S. reprezintă o contestaţie la executare, prin care creditoarea privilegiată A.V.A.S. a solicitat anularea unor acte de executare săvârşite la cererea altui creditor, calitatea procesuală a contestatoarei fiind dată de creanţa neperformantă pe care o deţine. Aceeaşi creanţă justifică şi interesul cerut de art. 395 C. proc. civ. pentru promovarea unei astfel de cereri, într-o procedură de executare declanşată de un alt creditor.
Articolul 45 din O.U.G. nr. 51/1998 stipulează, în adevăr, că cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel în primă instanţă, numai că, în cazul de faţă, A.V.A.S. Bucureşti îşi dispută privilegiul său în legătură cu creanţa neperformantă într-o executare silită deja începută de creditoarea SC O. SRL Călăraşi împotriva debitoarei SC S. SA Călăraşi, potrivit dreptului comun. Prin urmare, pentru a anula executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare începută în condiţiile dreptului comun, instanţa competentă este instanţa de executare - judecătoria -, nefiind de conceput ca împotriva aceluiaşi debitor să se desfăşoare două proceduri de executare la două instanţe diferite.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în speţă această instanţă fiind Judecătoria Călăraşi. Mai trebuie reţinut şi faptul că în cauză nu a fost atacat un titlu executoriu al
A.V.A.B., în condiţiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, pentru a se aplica strict dispoziţiile reglementării speciale. Că este aşa rezultă şi din dispoziţiile art. 41 alin. (2), prin care se stabileşte că titlurile executorii emise în condiţiile acestui act normativ se execută potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998. Potrivit aceluiaşi act normativ, debitorii pot contesta în justiţie măsurile dispuse de A.V.A.B. potrivit acestei ordonanţe. Aşadar, textul art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 nu poate fi interpretat extensiv, în sensul acoperirii tuturor situaţiilor ivite în cazul executării, pentru că, în caz contrar, excepţia nu ar mai fi de strictă aplicare şi interpretare.
în consecinţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, formulată de A.V.A.S. Bucureşti, a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Călăraşi.
| ← Contestaţie Ia executare. Termen în care se poate formula.... | Poprire. Cerere de suspendare provizorie a executării silite.... → |
|---|
