Creanţă bugetară. Titlu executoriu. Prescripţia dreptului de a cere executarea creanţelor bugetare
| Comentarii |
|
C. proc. fisc., art. 128
întrucât, în materia creanţelor fiscale, prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea se împlineşte în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, în mod corect instanţa a apreciat că noua executare silită a intervenit după ce s-a prescris extinctiv dreptul de a obţine executarea silită a titlului de creanţă.
Jud. sect. 5 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 6921 din 18 noiembrie 2005,
nepublicată
Notă: Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) a fost republicat în M. Of. nr. 863 din 26 septembrie 2005, fiind modificat prin Legea nr. 210/2005 (M. Of. nr. 580 din 5 iulie 2005), Legea nr. 15/2006 (M. Of. nr. 56 din 20 ianuarie 2006) şi completat prin O.U.G. nr. 22/2005 (M. Of. nr. 251 din 25 martie 2005).
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 12181 din 19 septembrie 2005, contestatoarea C Termoelectrica SA a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, să se dispună anularea titlului executoriu şi a somaţiei emise în dosarul de executare nr. 1965/2005, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
In motivare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că este continuatoarea personalităţii juridice a RA Renel SA, la care D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti a efectuat în anul 1995 un control în baza căruia a fost întocmit procesul-verbal nr. 170529 din 27 iulie 1995; acest act nu i-a fost însă comunicat autoarei sale. Ulterior, instituţia amintită a emis titlul executoriu nr. 552 din 14 iulie 1997 şi somaţia în dosarul de executare nr. 97E/1997. Contestatoarea a mai învederat că fostei RA Renel SA i-a fost admisă contestaţia la executare formulată împotriva respectivelor acte, hotărârea judecătorească rămânând irevocabilă. Cu toate acestea, în data de 1 septembrie 2005 intimata a pornit o nouă executare silită a creanţei fiscale mai sus arătate, deşi între timp, pe lângă condiţiile de nelegalitate identice cu cele existente în prima executare declanşată, a intervenit şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
Prin întâmpinarea depusă în şedinţa publică din 6 octombrie 2005, intimata a învederat, în esenţă, că partea adversă nu a formulat în termenul legal contestaţie la executare împotriva somaţiei emise sub nr. 170529/2001, astfel încât acest act de executare a avut drept efect întreruperea cursului prescripţiei extinctive a dreptului de a cere executarea silită, conform art. 130 lit. c) (fost art. 129) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In ceea ce priveşte fondul litigiului, s-a învederat netemeinicia cererii, dat fiind faptul că hotărârile judecătoreşti la care s-a referit contestatoarea au anulat doar formele de executare, iar nu şi titlul de creanţă al statului.
In cauză, instanţa a administrat, la solicitarea pârâţilor, proba cu înscrisuri, în cadrul cărora intimatul a ataşat copia dosarului de executare.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarea situaţiei de fapt:
Din coroborarea actelor aflate în dosar reiese că, în cursul anului 1995,
D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti a efectuat un control de specialitate la autoarea contestatoarei (fosta RENEL SA), în scopul verificării modului de respectare a prevederilor legislaţiei fiscale cu privire la impozitul pe profit, respectiv modul de constituire şi utilizare a fondului de rezervă pe seama diferenţelor rezultate din reevaluarea stocurilor materiale ale regiei.
Verificarea a cuprins perioada 6-18 aprilie 1995, iar actul de control a fost încheiat sub nr. 170529/1995, când a luat naştere obligaţia de plată a impozitului datorat şi nevirat la bugetul statului.
în baza acestui proces-verbal de constatare, ce reprezintă titlul de creanţă împotriva contestatoarei, s-a emis titlul executoriu nr. 552 din 14 iulie 1997 şi s-a declanşat executarea silită, prin emiterea somaţiei nr. 170529 din 18 iulie 1997.
Formele de executare silită însă au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 322/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă (rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 124/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă).
în consecinţă, cu privire la aceste prime acte de executare, nu se poate reţine efectul întreruptiv al cursului prescripţiei dreptului de a cere şi obţine executarea silită, prevăzut de art. 99 lit. c) din O.G. nr. 11/1996, în vigoare la acea dată.
Ulterior, tot în baza titlului de creanţă menţionat - care nu fusese anulat prin hotărârile judecătoreşti mai sus arătate - s-a emis apoi somaţia nr. 170529/2001, numai că aceasta a intervenit la mai mult de 5 ani de la naşterea dreptului de a cere executarea silită a respectivei creanţe fiscale, astfel încât nu se mai putea pune problema efectului întreruptiv mai sus arătat.
Pe cale de consecinţă, instanţa - apreciind că noua executare silită declanşată în dosarul în litigiu cu nr. 1965/2005, în baza aceluiaşi titlu de creanţă al statului (reprezentat de procesul-verbal de constatare nr. 170529/1995) a intervenit după ce s-a prescris extinctiv dreptul de a obţine executarea silită, conform art. 128 alin. (1) C. proc. fisc., republicat - admite contestaţia la executare formulată.
| ← Contestaţie la executare silită. Cerere de continuare a... | Hotărâre de restituire în natură a terenurilor preluate în... → |
|---|
