Contestaţie la executare silită. Cerere de continuare a executării silite. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Consecinţe
| Comentarii |
|
Legea nr. 64/1995, art. 42
In conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Aşadar este inadmisibilă cererea de continuare a executării silite prin executorii proprii ai contestatorului creditor, deoarece textul legal arătat mai sus prevede suspendarea tuturor acţiunilor pentru realizarea creanţelor, de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, chiar dacă acestea au un temei legal special,
I.C.C.J., decizia civilă nr. 2738 din 11 mai 2005
Notă: Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 şi Legea nr. 289/2001 şi O.U.G. nr. 38/2002, modificată prin Legea nr. 82/2003 şi Legea nr. 149/2004, fiind republicată în M. Of. 1066/17.11.2004, abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (M. Of. nr. 359/21.04.2006). Dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 s-au menţinut prin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. 8161/2003 la Curtea de Apel Ploieşti, A.V.A.B. Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC D.B. SRL Sibiu, SC C.C. SA şi SC A.P. SRL Buftea, anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 78/2003 al executorului judecătoresc M.F., inclusiv procesul-verbal de licitaţie din 5 septembrie 2003
şi actul de adjudecare din 3 octombrie 2003 şi să dispună continuarea executării silite prin executorii A.V.A.B.
De asemenea, a solicitat suspendarea distribuirii sumei obţinute din vânzarea fermei C., aparţinând debitoarei.
Printr-o altă contestaţie înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, A.V.A.B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC A.P. SRL Buftea şi SC C.C. SA, modificarea procesului-verbal de distribuire a preţului din 10 noiembrie 2003, încheiat de executorul judecătoresc M.F., în dosarul nr. 78/2003, în sensul ca distribuirea sumei de 1.305.000.000 lei obţinută din vânzarea fermei C. să se facă între cei doi creditori bugetari, în raport de cuantumul creanţei fiecăruia şi să se suspende plata sumei către creditorul SC A.P. SRL Buftea.
La termenul de judecată din 6 ianuarie 2004, la cererea contestatoarei, s-a dispus conexarea dosarului nr. 8949/2003 la dosarul nr. 8161/2003, fiind îndeplinite condiţiile art. 164 C. proc. civ.
Prin încheierea din 6 ianuarie 2004, s-a respins excepţia de necompetenţă materială a curţii, invocată de intimata SC D.B. SRL Sibiu, faţă de prevederile O.U.G. nr. 51/1998, republicată, lege specială şi care cuprinde norme imperative cu caracter absolut privind competenţa materială.
La acelaşi termen, contestatoarea a arătat că renunţă la cererile de suspendare privind distribuirea preţului, având în vedere că la data de 6 ianuarie 2004 se judecă fondul cauzei.
Prin sentinţa nr. 12 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, a admis în parte contestaţiile conexe formulate de contestatoarea A.V.A.B. Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii SC D.B. SRL Sibiu, SC C.C. SA şi SC A.P. SRL Buftea şi, în consecinţă, a anulat formele de executare încheiate de executorul judecătoresc M.F., în dosarul nr. 78/2003, procesul-verbal de licitaţie din 5 septembrie 2003, actul de adjudecare din 3 octombrie 2003 referitor la vânzarea fermei C., aparţinând debitoarei SC C.C. SA, şi procesul-verbal de distribuire a preţului din 10 noiembrie 2003.
A respins cererea contestatoarei privind continuarea executării silite prin executori proprii, ca nefondată.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.B., actualmente A.V.A.S. Bucureşti, cât şi pârâta SC D.B. SRL Sibiu.
în recursul său, recurenta A.V.A.S. Bucureşti solicită admiterea acestuia şi modificarea în parte a sentinţei pronunţate de curtea de apel, în sensul de a admite cererea sa prin care a solicitat continuarea executării silite a fermei C., aparţinând debitorului SC C.C. SA, de către executorii săi, conform dispoziţiilor legii speciale de executare O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active bancare, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Recurenta-reclamantă invocă astfel dispoziţiile legii speciale mai sus menţionate, precum şi pe cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţine, în
esenţă, că executarea silită începută de A.V.A.B. împotriva debitorilor cedaţi nu se suspendă atât în situaţia în care împotriva debitorului s-a deschis procedura reorganizării judiciare sau a falimentului şi nici pe timpul judecării contestaţiilor împotriva executării efectuate de A.V.A.B., împrejurare în care în mod greşit curtea de apel i-a respins, ca nefondat, acest capăt de cerere ce priveşte continuarea executării prin executorii proprii ai A.V.A.B. Bucureşti.
Recursul nu este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare:
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată şi publicată în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Aşa fiind, în mod corect curtea de apel a respins capătul de cerere prin care A.V.A.B. - actualmente A.V.A.S. - a solicitat continuarea executării silite prin executorii proprii, deoarece textul legal arătat mai sus prevede suspendarea tuturor acţiunilor pentru realizarea creanţelor, de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, chiar dacă acestea au un temei legal special, dispoziţiile Legii nr. 64/1995, republicată, fiind de imediată aplicare, iar creditorii, toţi, fără excepţie, putându-şi depune declaraţiile de creanţă şi a-şi recupera creanţele în cadrul acestei proceduri, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, în sentinţa pronunţată.
Referitor la recursul pârâtei, se constată că, potrivit cererii depuse la dosarul cauzei la data de 13 ianuarie 2005, aceasta a renunţat la judecată şi, în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea la judecarea recursului pe care l-a declarat.
| ← Executarea creanţelor bugetare preluate de A.V.A.S.... | Creanţă bugetară. Titlu executoriu. Prescripţia dreptului de... → |
|---|
