Contestaţie Ia executare. Competenţa instanţei în raport cu motivul contestaţiei
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 400
Contestaţia prin care un terţ se plânge că i se cere prin executare remiterea unei sume de bani, în baza unei hotărâri judecătoreşti la care nu a fost parte, constituie o contestaţie la executare propriu-zisă, iar nu o contestaţie la titlu, fiind de competenţa instanţei de executare, iar nu de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea.
C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1361 din 2 aprilie 2003
C.N.R. SA, filiala SC U.M.S. SA, a formulat, în contradictoriu cu creditorul P.D., contestaţie la executarea deciziei civile nr. 3094 din 16 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, prin poprirea contului de disponibilizaţi al SC U.M.S. SA, deschis la B.C.R., filiala Târgu-Jiu. în motivarea contestaţiei, se susţine că debitoare este SC A. SA Bucureşti, iar nu contestatoarea, căreia, conform dispozitivului şi considerentelor deciziei, nu-I revine nici o obligaţie de plată.
învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, Judecătoria Târgu-Jiu şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că, din cuprinsul titlului executoriu, rezultă că litigiul s-a purtat între creditorul P.D. şi SC A. SA şi că, prin dispozitivul deciziei, această din urmă societate a fost obligată la plata sumei de 22.286.642 lei, reprezentând diferenţă de drepturi băneşti. La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, prin decizia nr. 2850 din 17 decembrie 2002, şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu şi, constatând conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea Supremă de Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, se constată următoarele: Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare. în privinţa competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare, legea face distincţie între contestaţiile la executare propriu-zise şi contestaţiile la titlu. Astfel, potrivit primului alineat al textului citat, contestaţiile se introduc la instanţa de executare. Deşi acest prim alineat nu face nici o altă precizare, este evident că legea are în vedere un principiu în materie şi care este aplicabil tuturor contestaţiilor la executare propriu-zise.
Examinând contestaţia la executare formulată în cauză, se constată că ea are ca obiect urmărirea propriu-zisă, întrucât, pe această cale procedurală, societatea contestatoare se plânge că i se cere, prin executare, remiterea unei sume de bani stabilite într-un litigiu în care ea nu a avut calitatea de parte, cu alte cuvinte, contestatoarea susţine că este terţ, o persoană străină de raportul obligaţional şi execuţional dintre creditor şi adevăratul debitor, stabilit prin titlul executoriu.
Cum contestaţia nu vizează lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, competenţa de soluţionare revine instanţei de executare, adică Judecătoriei Târgu-Jiu, căreia i s-a trimis dosarul.
| ← Prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Invocare.... | Contestaţie la executare. Motivare. Necitarea contestatorului... → |
|---|
