Contestaţie în anulare. Termen de depunere în cazul hotărârilor irevocabile care nu au fost comunicate părţilor. Inadmisibilitate/netemeinicie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 791 din data de 11.06.2013
La data de 16 mai 2013, contestatoarea HH a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2634 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 6575/40/2010*.
În motivare a arătat că soluția de respingere a recursului său este rezultatul erorii în care s-a aflat instanța de control judiciar atunci când a statuat ca nu s-ar fi adresat justiției cu privire la măsurile reparatorii cerute pentru moara, casa și terenul aferent din comuna Pomârla. Curtea nu a observat nici faptul că instanța de fond a respins ca tardive demersurile sale pentru acordarea masurilor reparatorii, atât cu privire la moara din Dorohoi, str. Plevnei nr.7, moara si terenul aferent din Broscăuti, cât si pentru moara, casa și terenul din Pomârla. Deși primarul comunei Pomârla a emis dispoziția nr.43/2008, aceasta nu a fost pusă în aplicare, Comisia Centrală restituind dosarul Prefecturii Botoșani, iar această entitate l-a blocat la nivel județean. Deci, câtă vreme dispoziția din 2008 a rămas fără aplicare timp de 4 ani, era îndrituită să ceară soluționarea cererii sale de acordare a măsurilor reparatorii pe calea justiției.
Pe de altă parte, din moment ce tribunalul a respins și această cerere ca tardivă, demersul său procedural se impunea a fi examinat prin prisma criticii pe care a formulat-o prin memoriul de recurs.
De asemenea, instanța de recurs nu a observat nici împrejurarea că prima instanța a respins ca tardivă cererea pe care a introdus-o în contradictoriu cu Comuna Pomârla reprezentata prin primar, deși ulterior deliberării Tribunalul a statuat totuși că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru bunurile imobile din comuna Pomârla a fost introdusă în limita termenului legal.
Referitor la motivul prevăzut de art.318 teza a-II-a Cod procedură civilă, a învederat că instanța de recurs a omis să examineze motivul de casare axat pe greșeala primei instanțe cu privire la reținerea tardivității acestei cereri. Este adevărat că la originea acestei omisiuni se situează tot eroarea materiala examinată în partea introductiva a contestației.
Prin soluția primei instanțe, astfel cum a fost menținută de către instanța de recurs, i s-a blocat pur si simplu accesul la justiție cu privire la toate drepturile legitime la măsuri reparatorii pentru bunurile din județul Botoșani, dar în mod special pentru bunurile pin comuna Pomârla.
În drept, a invocat dispozițiile art. 318 teza I și teza a-II-a Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Primăria municipiului Dorohoi a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, motivat de faptul că, pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestație în anulare, în înțelesul art. 318 Cod procedură civilă, ea trebuie să existe și să poată fi sesizată în mod concret; să fie evidentă și săvârșită de instanță, datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
La rândul său, intimata S.C. MOLDOPAN COM SA Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, deoarece motivele expuse nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, excepția tardivității contestației, care a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. 1 teza a-II-a Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, dezvoltând apărările de la fond și recurs.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinări la dosar.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimați, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a-II-a Cod procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă.
În speță, decizia contestată a fost pronunțată la data de 18 decembrie 2012 și nu i-a fost comunicată contestatoarei.
În lipsa unor dovezi din care să rezulte cu certitudine data la care partea a luat cunoștință de conținutul acestei decizii, Curtea apreciază că în cauză este dată cea de-a doua ipoteză a textului citat, contestația fiind formulată înăuntrul termenului de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Nu poate fi primită susținerea autorului excepției potrivit căreia se prezumă că partea ar fi luat cunoștință de soluția instanței la data pronunțării. Aceasta, întrucât decizia contestată a fost redactată la 18 ianuarie 2013, conform mențiunii de la finalul acesteia, iar pe de lată parte o astfel de prezumție contravine însăși voinței legiuitorului care a prevăzut expres "data luării la cunoștință de hotărâre";, iar nu data pronunțării.
În ce privește excepția inadmisibilității contestației, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, câtă vreme partea a indicat motivele cererii și temeiul de drept al acesteia, motive ce se circumscriu dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă.
A stabili dacă eroarea și omisiunea reclamate sunt date în cauză, conform dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, ține de cercetarea pe fond a acestor motive.
De altfel, intimații înșiși, argumentând excepția invocată, prin întâmpinările formulate au arătat că dezlegarea dată de instanța de recurs excepției tardivității acțiunii reclamantei nu constituie o greșeală materială în sensul dispozițiilor legale menționate și, respectiv, că instanța de recurs a cercetat cauza sub toate aspectele ca urmare a căii de atac pronunțate de reclamantă, argumente ce țin de fondul contestației, iar nu de admisibilitatea acesteia.
Analizând decizia pronunțată de instanța de recurs prin prisma motivelor indicate de contestatoare, în raport de lucrările dosarului în care aceasta a fost pronunțată, Curtea constată neîntemeiată contestația.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1480 din 05 septembrie 2012 a Tribunalului Botoșani s-a admis excepția tardivității invocată de pârâta S.C. MOLDOPAN SA Suceava, prin Management Reorganizare Lichidare Iași (MRL) și s-a constatat că reclamanta H H a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, în contradictoriu cu pârâții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că "în cauză pot fi cercetate notificări tardive - deoarece acestora li s-a dat curs în sensul efectuării unor cercetări, respectiv de către S.C. MOLDOPAN S.A. și Primăria Comunei Broscăuți, astfel încât se cunoaște ce imobile privesc și în ce măsură ar putea fi recuperată. Fiind însă cu un an întârziere formulate față de termenul legal aceste notificări, petenta nu mai poate să solicite în justiție măsuri reparatorii în natură ori prin echivalent";.
Prima instanță a mai reținut că: "instanța a fost investită direct cu soluționarea tuturor pretențiilor petentei, indiferent de stadiul de rezolvare a cererilor sale. Totuși, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ceea ce poate constitui obiect de investire este o decizie/dispoziție motivată de respingere a cererii de restituire în natură sau în echivalent.
Din cele trei notificări enumerate de petentă la fila 91 dosar, doar prima, cea în termen, a fost rezolvată printr-o dispoziție necontestată în cauză, amintită anterior. Celelalte notificări fiind tardive, este lipsit de interes să se mai cerceteze în ce măsură au fost soluționate, eronat sau nu";.
De asemenea, instanța de fond a specificat că "în măsura în care cea dintâi notificare înregistrată în termen, privește același imobil, aceasta fiind finalizată prin dispoziția nr. 43/20.02.2008 a primarului comunei Pomârla, urmează ca reclamanta să valorifice acordarea de despăgubiri astfel obținute în măsura în care probează în acea cauză preluarea abuzivă conform documentului ANRP nr. 11371/14.05.2009";.
Răspunzând criticilor formulate de contestatoare în recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea de apel, prin decizia nr. 2634 din 18 decembrie 2012, a reținut că soluția primei instanțe este corectă, cu referire la înscrisurile/notificările pe care aceasta le-a adresat unităților deținătoare ulterior datei de 14 februarie 2002, dată până la care a fost prelungit succesiv termenul prevăzut de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Curtea a subliniat următoarele: "cât privește notificarea nr. 764 din 08 octombrie 2011 depusă cu respectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001 la Biroul Executorului Judecătoresc SD și transmisă Comisiei județene Botoșani, Curtea constată că se referă doar la moara și terenul de 22 ari din comuna Pomârla și nu la restul imobilelor menționate în cererea de completare a acțiunii inițiale și că urmare a acestei notificări a fost emisă decizia nr. 43 din 20 februarie 2008 de către primarul comunei Pomârla, necontestată în cauză";.
Așadar, contrar susținerilor contestatoarei, Tribunalul nu s-a pronunțat și asupra cererii de restituire a imobilelor din comuna Pomârla, cu referire la dispoziția nr. 43/2008 a primarului acestei comune, respingând-o "ca tardivă, la pachet cu celelalte";, astfel cum a arătat prin contestația formulată, ci, în raport de precizările părții după trimiterea cauzei spre rejudecare, nu s-a considerat investită cu o astfel de cerere.
Instanța de recurs a confirmat soluția primei instanțe, subliniind, cum s-a arătat mai sus, faptul că excepția tardivității nu vizează și notificarea nr. 764 din 08 octombrie 2011, privind moara și terenul de 22 ari din Comuna Pomârla, depusă în termenul legal, cu soluționarea căreia prima nu a fost investită și că recurenta își poate valorifica aceste drepturi într-un alt cadru procesual.
Prin urmare, nu se poate reține că soluția de respingere a recursului este rezultatul erorii în care s-a aflat instanța de control judiciar atunci când a reținut că reclamanta nu s-ar fi plâns în justiție cu privire la măsurile reparatorii cerute pentru imobilele din comuna Pomârla, respectiv că nu a observat că instanța de fond i-a respins și această cerere ca tardivă și că, urmare a acestei erori, a omis să analizeze "motivul de casare axat pe greșeala prime instanțe cu privire la reținerea tardivității acestei cereri";, astfel cum susține contestatoarea.
| ← Tăgada paternităţii. Copil născut în anul 2006.... | ART. 320/1 Cod procedură penală. Revenirea de la aplicarea... → |
|---|
