Contestaţie la executare. Creanţe bugetare. Persoana fizică autorizată radiată. Patrimoniu de afectaţiune.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 7870 din data de 22.05.2013
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2013 sub număr de dosar 7119/245/2013 contestatorul C. R. a formulat contestația la executare, solicitând anularea măsurilor de executare, anularea somației de executare, cu obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 12.02.2013 i-a fost comunicată somația și titlul executoriu la adresa de domiciliu - diferită de adresa înscrisă în somație și în titlul executoriu ca sediu al debitorului.
Prin titlul executoriu sentința civilă nr. 11028/12.11.2009 PF C R a fost obligat să achite Municipiului I. și Consiliului Local I. suma de 14750 lei, din care 9459 lei reprezintă contravaloare lipsă de folosință și suma de 5291 lei reprezintă penalități de întârziere.
Contestatorul arată că a achitat parțial debitul, rămânând un rest de plată de 1979 lei.
Potrivit somației, pe lângă acest debit figurează și suma de 7310 lei cu titlu de majorări, fără a exista un temei al acestora și fără a fi menționate în titlul executoriu.-
Raportul juridic dintre părți a luat naștere în baza contractului de închiriere nr. 702/18.07.2002, menținut prin contractul nr. 9455/29.03.2004, prelungit prin actele adiționale nr. 11757/20.05.2005, nr. 6055/31.03.2006, iar ulterior acestui moment a operat tacita relocațiune.
Contestatorul consideră nelegal titlul executoriu comunicat, precum și procedura de executare silită motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 137 C. proc. fisc., în sensul că nu i-a fost comunicată o înștiințare de plată, înștiințare care trebuie să fie anterioară somației de plată.
De asemenea, somația de plată comunicată vizează o persoană fizică, or debitorul real este o altă entitate juridică.
Mai arată contestatorul că suma ce se execută este diferită de cea menționată în titlul excutoriu.
Mai mult, executarea silită este nulă fiind pornită împotriva unei persoane care nu are calitatea de debitor, iar dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
În plus, executarea silită este perimată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
În argumentare a arătat că debitorul figurează în evidențele fiscale cu un debit reprezentând contravalaore folosință imobil. La această sumă au fost calculate majorări.
Intimata a anexat întâmpinării punctele de vedere ale Serviciului Juridic și alte înscrisuri.
Prin titlul executoriu sentința civilă nr. 11028/12.11.2009 PF C R a fost obligat să achite Municpiului I. și Consiliului Local I. suma de 14750 lei, din care 9459 lei reprezintă contravaloare lipsă de folosință și suma de 5291 lei reprezintă penalități de întârziere.
PF C. R. a achitat parțial debitul, rămânând un rest de plată de 1979 lei.
În ceea ce privește caracterul creanței ce se execută instanța reține următoarele aspecte:
Potrivit art. 21 alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003, creanțele fiscale reprezintă dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale.
Conform art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, prin buget general consolidat se înțelege ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg, iar prin sistem bugetar se înțelege, conform art. 2 pct. 38 din Legea nr. 500/2002, sistemul unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și bugetele locale
Rezultă de aici că sumele care se fac venit la bugetul local, cum sunt și veniturile din chirii, se fac practic venit la bugetul general consolidat, fiind creanțe fiscale.
În același sens, art. 136 alin. (3) din OG nr. 92/2003 prevede în sensul următor: creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, (..), se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
Conform art. 136 alin. (4^1) din OG nr. 92/2003, "organele de executare prevăzute la alin. (4) sunt competente și pentru executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 141 alin. (1^2)";.
Art. 141 alin. (1^2)";din OG nr. 92/2003 prevede că "executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu";.
Rezultă din textele de mai sus că sumele rezultate din raporturi juridice contractuale reprezintă creanțe bugetare și acestea se execută de organele proprii de executare ale instituțiilor publice. Este dincolo de orice dubiu faptul că, atât Municipiul I., cât și Consiliul Local I., sunt instituții publice locale.
În raport de această calificare a creanței, instanța apreciază că sunt neîntemeiate criticile contestatorului privind emiterea somației în temeiul Codului de procedură fiscală, intervenirea prescripției dreptului de a solicita executarea silită, precum și cele privind perimarea executării silite.
Fiind vorba despre o creanță fiscală, în mod corect somația a fost emisă în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Potrivit art. 142 alin. (4) din OG nr. 92/2003, "executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează";.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, fiind vorba despre o creanță bugetară - astfel cum am arătat mai sus - art. 131 alin. (1) din OG nr. 92/2003, "dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept";.
Dreptul de a cere executarea silită a luat naștere odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 11028/12.11.2009, iar termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început la 1 ianuarie 2010, fiind evident că acest termen nu este împlinit în prezent.
Instanța reține că nu sunt întemeiate nici susțienrile contestatorului privind neîndeplinirea formalităților premergătoare prevăzute de art. 137 din OG nr. 92/2003. În primul rând art. 137 C. proc. fiscală nu este aplicabil în prezenta cauză, acesta reglementând (atât în anul 2009, cât și în prezent) executarea silită a debitorilor solidari.
Conform art. 145 alin. (1) din OG nr. 92/2003 "executarea silitã începe prin comunicarea somației"; și nu printr-o înștiințare de plată, astfel cum susține contestatorul.
În ceea ce privește critica formulată de contestator prin care susține că executarea silită a fost pornită împotriva unei persoane care nu are și calitatea de debitor, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive: Potrivit art. 140 din OG nr. 92/2003, "pentru executarea silită a creanțelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile și imobile ale asocierii, cât și bunurile personale ale membrilor acesteia";.
PFA nu are personalitate juridica, iar in masura în care nu s-a constituit un patrimoniu de afectațiune, ba mai mult, chiar și în completarea acestuia, persoană fizică titulară raspunde pentru obligațiile PFA cu intreg patrimoniul sau (de altfel aceleași principii, mai puțin posibilitatea constituirii unui patrimoniu de afectațiune, se regaseau și în reglementarile anterioare, respectiv Lg nr.507/2002 și Lg nr.300/2004).
Astfel, întrucât PFA a fost radiată, dar doar ulterior obținerii unui titlu executoriu împotriva sa, creditorul poate urmări bunurile persoanei fizice care a fost anterior autorizată să desfășoare activități economice.
Instanța găsește însă întemeiate criticile contestatorului cu privire la suma de 2019 lei solicitată de intimată cu titlu de majorări de întârziere.
Pentru aceste majorări de întârziere intimata nu a indicat nici un titlu de creanță și nici un alt titlu executoriu, or aceste majorări nu sunt indicate în cuprinsul sentinței civile nr. 11028/12.11.2009.
Într-adevăr, potrivit art. 22 lit. d) din OG nr. 92/2003, printre obligațiile fiscale se numără și obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Potrivit art. 124 ind. 1 alin. (1) din OG nr. 92/2003 "prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar conform alin. (3) al aceluiași articol "prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 119 alin. (4) din OG nr. 92/2003 prevede clar că "dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6).
Art. 142 alin. (6) stabilește că "în cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului";.
În cauză nu a fost emisă nici o decizie și nici nu a fost întocmit un proces-verbal prin care să se stabilească majorările de întârziere, motiv pentru care instanța va admite în parte contestația la executare, numai în ceea ce privește suma de 2019 lei reprezentând majorări de intârziere calculate pentru intervalul 01.06.2008- 18.07.2011.
În ceea ce privește restul sumelor indicate în cuprinsul somației, respectiv 1979 lei cu titlu de chirii restante și 5291 lei, reprezentând penalități de întârziere, acestea se regăsesc în cuprinsul titlului executoriu - sentința civilă nr. 11028/12.11.2009, pronunțată în dosarul nr. 923/245/2009.
| ← Constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor | Achiziţii publice. Dovada capacităţii tehnice şi... → |
|---|
