contestaţie la executare întoarcere executare silită
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 1408 din data de 11.01.2016
Prin contestația înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, contestatorul C.I. a chemat-o în judecată pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IAȘI pentru anularea popririi pentru suma de 10571 lei din dosarul de executare nr. 1017166/27.03.2013 în baza titlului executoriu nr. 13067/27.12.2011, dosar nr. 2396/245/2012, a deciziei pentru obligațiile accesorii pentru 744 lei ce face obiectul dosarului fiscal nr. 405027/2012 și întoarcerea executării silite.
A arătat că nu are contract cu casa și că a formulat contestație. A mai precizat că nu este certă creanța.
A invocat Noul Cod de procedură civilă și Lg. 554/2004.
A depus copie după: înștiințare poprire, adresa 1017166/27.03.2013, decizia nr. 405027/2012, decizie de impunere, extras portal - decizia nr.828/1.11.2012 și dovada achitării timbrajului.
Intimata a formulat întâmpinare invocând inadmisibilitatea cauzei, necompetența materială a Judecătoriei Iași, tardivitatea contestației, obligarea contestatorului de a-și declara veniturile și de a achita contribuția la fond și faptul că actele ce au stat a baza executării au fost preluate pe bază de protocol de la ANAF.
A fost depusă copia dosarului de executare, somație, titlul executoriu nr. 13067/2011, confirmare de primire, înștiințare poprire, decizie de impunere nr. 5027-10/30.06.2011 și anunț colectiv.
Probatoriul a fost completat cu copie după factura-chitanță nr. 17103622/28.11.2013.
Estimând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
1.a)și b) Excepțiile de necompetență materială, inadmisilității a cererii, tardivității cererii, perimării și lipsa calității procesuale pasive sunt neîntemeiate și instanța le va respinge.
Contestatorul are calea contestației la executare, în baza art. 172 C.pr.civ. și 399 și urm. C.pr.civ. și a accesului liber în justiție garantat de Constituție și de normele europene raporta la data promovării contestației 10.04.2013 și cea a emiterii adresei de înființare a popririi - 27.03.2013 și a comunicării acesteia - 2.04.2013, contestația a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege. Creanțele bugetare nu se perimă, conform C.pr. fiscală. Con testatorul a contestat legalitatea titlului executoriu, prin prisma actelor de executare, deci competența aparține Judecătoriei Iași. Intimata are calitate procesuală pasivă atât în contestație cât și în cererea de întoarcere a executării, fiind emitenta actelor contestate.
2.Prezenta contestație este neîntemeiată și, prin urmare, instanța o va respinge.
Contestatorul nu a făcut dovada că sumele înscrise în decizia invocată au fost modificate sau că sunt nelegale și temeinicia sau că poprirea ar fi înființată pentru alte sume, decât cele datorate conform C.pr.civ.
De asemenea, aceasta nu a probat că se află în situația prevăzută de Lg. 554/2004 - art. 3 alin. 3, care să justifice întoarcerea executării.
Conform Lg. 95/2004, art. 215, OG 92/2003 și OUG 150/2001 contestatorul avea obligația de a-și declara veniturile și de a plăti contribuția datorată fondului, principiul fiind acela al solidarității. Fiind creanțe bugetare, sumele datorate, stabilite în urma informațiilor primite de CAS de la ANAF, pe bază de protocol, sunt producătoare de accesorii. Termenul de prescripție fiscală este de 5 ani și curge de la data de 1.01 a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul (88 lit. c, 119, 120 al. 7 și 120˄ din OG 92/2003).
Prevederile imperative ale C.pr.civ. și Codului de procedură fiscală al emiterea actelor menționate au fost respectate. Nu sunt motive de nulitate absolută și/sau relativă deoarece nu s-a făcut nici dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Adresa nr. 71514/18.11.2013 emisă de ORC nu conduce la altă concluzie (vizând situația de la data emiterii și perioada anterioară).
Prin urmare, actele de executare contestate și executarea silită însăși sunt temeinice și legale, iar cererea de întoarcere a executării nu se justifică, nefiind probat un prejudiciu.
Față de cele reținute, instanța urmează ca, în baza art. 172 și urm. C.pr. fiscală și 399 și urm. C.pr.civ. să respingă prezenta contestație și cerere de întoarcere a executării silite și va menține actele de executare.
| ← cerere de valoare redusa. Jurisprudență Chemare în judecată... | plângere contravenționala. Jurisprudență Chemare în... → |
|---|
