CONTESTAȚIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 210 din data de 04.03.2016
Prin decizia civilă nr. 210/04.03.2016, tribunalul a respins excepția tardivității apelului, invocată de intimați.
A respins apelul declarat către apelanta-contestatoare S.C. SC S.R.L, ca nefondat.
A obligat apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimatul MRV, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1436 din data de 27 octombrie 2015 Judecătoria RV a admis excepția inadmisibilității contestației, excepție invocată de către intimate.
A respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea SC SC SRL în contradictoriu cu intimații BEJ AI, MRV și CLRV și a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta, analizând excepția invocată, cu prioritate, instanța a constatat că s-a solicitat de către contestatoare anularea formelor de executare, ca urmare a așa-zisei nevalabilități a titlului executoriu, ca efect accesoriu al contestației la titlu, invocând aspecte de fond împotriva deciziei civile nr.237/19 iunie 2014, pronunțată de TT.
Dispozițiile art. 712 Cod procedură civilă, prevăd că în situația în care executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu poate invoca, pe calea contestației, motivele de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
S-a arătat că decizia civilă nr. 237/2014 pronunțată de TT este definitivă, iar contestatoarea solicită anularea formelor de executare nu ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la executarea silită sau la efectuarea actelor de executare ci ca urmare a așa zisei valabilități a titlului executoriu ce deja a fost analizat.
Cum prevederile legale mai sus menționate nu permit instanței investită cu soluționarea contestației la executare să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei unui astfel de titlu și să analizeze valabilitatea unei hotărâri definitive, actele de executare fiind pe deplin valabile, instanța a admis excepția inadmisibilității contestației la executare, și a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoare.
Motivele invocate în sensul că o altă societate comercială s-a aflat într-o situație similară cu cea a contestatoarei dar față de acea societate s-au acordat despăgubiri prealabile astfel încât acțiunea intimatei este nelegală întrucât concesionarii mai multor spații au parte de regimuri de tratament diferite în sensul că despăgubirile legale se acordă la date diferite raportat la adoptarea Hotărârii CL referitoare la denunțarea contractelor, nu sunt de natură a schimba situația de fapt și de drept în care se află contestatoarea, care în prezenta cerere contestă valabilitatea aceluiași titlu executoriu ce a fost analizat.
S-a reținut că i s-a acordat contestatoarei suma de 35.600 lei cu titlu de despăgubiri, potrivit OP nr. 3742/13.11.2013.
De altfel și pe fondul contestației, motivul invocat referitor la faptul că intimata a emis Hotărârea nr. 215 din 3.09.2014 cu privire la SC APC SRL și că aceasta față de alți concesionari înțelege să acorde despăgubiri prealabile este nefondat deoarece și contestatoarei i-au fost acordate despăgubiri ca urmare a denunțării unilaterale a contractului.
În baza art. 453 C.pr. civ. a obligat contestatoarea la plata către intimate a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea solicitând admiterea apelului, în principal anularea sentinței instanței de fond ca fiind pronunțată cu nerespectarea dreptului la apărare, precum și cu încălcarea principiului contradictorialității, în subsidiar anularea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală și în rejudecare să se dispună admiterea contestației, respectiv suspendarea provizorie a executării silite, suspendarea executării silite, anularea încheierii de încuviințare a executării silite precum și a tuturor actelor de executare și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat printr-un prim motiv de apel că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare. La termenul de judecată din 06.10.2015 a fost admisă cererea de amânare a apelantei și a fost acordat un nou termen de judecată la data de 13.10.2015. fiind în imposibilitate de prezentare obiectivă, dar mai ales având în vedere că apelanta nu a fost de acord cu substituirea avocatului, acesta a formulat la 09.10.2015 cerere de preschimbare a termenului din 13.10.2015. la termenul de judecată din 13.10.2015 instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de preschimbare a termenului de judecată și a respins cererea de amânare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pe excepțiile invocate de către intimată. În acest mod a fost încălcat dreptul la apărare, apelanta fiind în imposibilitate de a-și pregăti apărarea întrucât nu a cunoscut excepțiile.
De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat pe această excepție deși nu a fost pusă în discuția părților, iar actul prin care a fost invocată excepția nu a fost comunicat apelantei. Nu poate fi respinsă ca inadmisibilă o contestație la executare, care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitate. Pentru acest motiv, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii este contrară legii și se impune ca această soluție să fie anulată.
Titlul executoriu este dat în considerarea unui act administrativ nelegal și anume hotărârea nr. 49 a CLRV. Cererea de evacuare a avut la bază hotărârea nr. 49 a CLRV asupra căreia în prezent a fost admisă excepția de nelegalitate a acestei hotărâri. Astfel, prin această hotărâre s-a dispus încetarea contractelor de cesiune începând cu data de 01.05.2011. Hotărârea reprezintă un act administrativ cu caracter individual care produce efecte juridice cu privire la persoanele determinate în cuprinsul acestuia - părțile din contractele de concesiune. În dosarul nr. 2291/292/2013 tribunalul a reținut că hotărârea nr. 49/2011 este nelegală întrucât denunțarea unilaterală a contractului de concesiune s-a făcut cu încălcarea art. 9 alin. 1 lit. b din contract și art. 35 alin.1 lit. b din Lg. nr. 219/1998 și anume fără plata către concesionar a unei juste și prealabile despăgubiri. În aceeași decizie tribunalul a constat că întrucât apelanta-reclamantă a solicitat evacuarea intimatei din imobil, în temeiul art. 1 din Hotărârea nr. 49 a CLRV constatată nelegală, urmare a admiterii excepției de nelegalitate potrivit art. 4 din Lg. nr. 554/2004, analizarea clauzelor contractuale sub aspectul încetării contractului, respectiv a existenței interesului în rezilierea contractului sunt de prisos, față de soluția dată excepției de nelegalitate a actului. Având în vedere cele arătate, apelanta consideră că instanța de fond trebuia să analizeze noua situație de fapt, în sensul că titlul executoriu a fost dat în considerarea legalității Hotărârii nr. 49, în prezent nelegală.
Apreciază că dacă s-ar menține soluția instanței de fond ar rezulta o soluție discriminatorie, această hotărâre este un act administrativ nelegal pentru anumite persoane, dar legal pentru altele.
În mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere toate motivele contestației la executare, rezumându-se la a respinge contestația la executare ca inadmisibilă. Nu numai motivele contestației la executare, ci și precizările și completările ulterioare trebuiau avute în vedere , iar instanța să analizeze situația nou ivită și să constate că executarea este contrară nu numai legii, ci și pronunțărilor ulterioare.
Concluzionând, a mai arătat că în prezent contractul de concesiune se derulează și își produce efectele, intimații încasează lunar chiria aferentă, însă în paralel au demarat executarea silită, fără niciun temei.
In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 468 și urm. C.pr. civ.
La data de 13.01.2016 intimații MRV și CLRV au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat, în esență că în cauză criticile aduse sentinței de fond sunt nefondate.
Astfel, s-a arătat că la în data de 06.101.20156 a fost formulată de către contestatoare cerere de amânare care a fost admisă de către instanța de fond. Ulterior s-a formulat o altă cerere de amânare de către apărătorul contestatoarei , pe motiv că ar avea de susținut o altă cauză și că partea pe care o reprezintă nu este de acord cu substituirea, nefăcând dovada că societatea apelantă nu ar fi de acord cu substituirea, astfel dat fiind că s-a solicitat din nou amânarea, cât și faptul că obiectul cauzei îl constituie o contestație la executare, instanța a respins cererea, însă a amânat pronunțarea, nefiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce privește faptul că i s-ar fi încălcat principiul contradictorialității, apreciază că și această critică este nefondată întrucât au invocat excepția inadmisibilității cererii încă din data de 26.05.2015, când și contestatoarea a avut posibilitate de a formula apărări pe această excepție. Această excepție a fost invocată oral în fața instanței de judecată cât și în scris. Nu avea nicio obligație să comunice contestatorului concluziile scrise formulate pe această excepție, și chiar și așa societatea contestatoare putea să ia cunoștință pe lângă susținerile orale și de cele scrise de la dosarul cauzei.
Societatea contestatoare solicită anularea formelor de executare nu ca urmare a nerespectării dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea unor acte de executare contrar legii, ci ca urmare a nevalabilități titlului executoriu, astfel încât instanța de judecată nu poate să analizeze valabilitatea unei hotărâri judecătorești definitive, actele de executare fiind pe deplin valabile. Motivele invocate de către apelantă, în sensul că într-un alt dosar s-a admis excepția nelegalității Hotărârii CL nr. 49/2001, nu sunt de natură să schimbe situația de fapt și de drept în care se află contestatoarea, care în prezenta cerere contestă valabilitatea aceluiași titlu executoriu care a fost analizat.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
În ședința publică din data de 26 februarie 2016, intimații MRV și CLRV, prin consilier, au invocat excepția tardivității formulării apelului și au solicitat admiterea acesteia.
Analizând actele și lucrările cauzei Tribunalul reține:
Asupra excepției tardivității apelului Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată cu argumentul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantei la data de 16.11.2015 conform dovezii atașate la dosarul de fond (fila 246) și nu la data de 12.11.2015 cum susțin eronat intimații. În condițiile în care apelul a fost formulat și depus la poștă la data de 27.11.2015 (conform ștampilei aplicate pe plicul de corespondență atașat la dosarul de apel -fila 56) rezultă că apelul a fost formulat în termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.
Pe cale de consecință instanța va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității apelului invocată de către intimați.
Tribunalul constată totodată că apelanta a renunțat la cererea de suspendare provizorie și suspendare propriu-zisă a executării silite.
Pe fondul apelului Tribunalul constată că toate criticile formulate de către apelantă sentinței nr.1436/27.10.2015 și procedurii desfășurate în fața instanței de fond sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul referitor la modul în care instanța de fond a asigurat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare cu privire la excepția inadmisibilității, tribunalul constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, la termenul din data de 26.05.2015 (fila 174 dos fond) la care au fost reprezentate toate părțile, instanța de fond a pus în discuția părților excepția inadmisibilității contestației invocată de către intimați. Apelanta-contestatoare, prin apărător a pus concluzii cu privire la această excepție iar instanța de fond a rămas în pronunțare pe această excepție, chiar dacă, la deliberare a decis prorogarea soluționării excepției după soluționarea definitivă a dosarului nr.678/8772015 pentru a cărui soluție a fost dispusă suspendarea cauzei.
După repunerea cauzei pe rol (06.10.2015 s-a amânat judecata), la termenul din data de 13.10.2015, respingând cererea de amânare formulată de contestatoare, instanța de fond a pus din nou în discuție excepția inadmisibilității, cu toate că nu avea această obligație în condițiile în care la termenul la care a fost invocată (26.05.2015) fusese pusă în discuția ambelor părți prezente. Totuși, instanța, în virtutea rolului activ a permis părților legal citate să-și reitereze și reformuleze apărările pe excepție și din perspectiva soluției pronunțate în dosarul nr. nr.678/8772015 până la a cărui soluționare a fost dispusă suspendarea cauzei.
Mai mult, instanța de fond a amânat pronunțarea pe excepția inadmisibilității de la 13.10.2015 la 20.10.2015 și ulterior la 27.10.2015 pentru a da părților posibilitatea să depună note scrise, concluzii pe care contestatoarea la depus la data de 20.10.2015 (astfel că au fost avute în vedere la pronunțare) și respectiv reiterate la 27.10.2015.
Conclusiv, tribunalul constată că instanța de fond a respectat în mod deplin principiul contradictorialității și al dreptului la apărare al apelantei-contestatoare, oferind-i acesteia chiar posibilități lărgite de a-și exprima poziția față de excepția invocată. Punerea în discuția părților a excepției la data de 26.05.2015, re-punerea în discuția părților legal citate a aceleiași excepții la data de 13.10.2015 și amânarea pronunțării pentru a permite formularea de note scrise, au oferit posibilități reale apelantei-contestatoare de a-și formula apărări pe excepția inadmisibilității.
În acest context tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile apelantei privitoare la modul în care instanța de fond s-a raportat la cererea de preschimbare a termenului formulată de contestatoare.
Astfel, după ce cauza a fost suspendată la data de 26.05.2015, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și s-a fixat termen la data de 06.10.2015 la care instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de contestatoare, fixându-se termen la data de 13.10.2015.
La data de 09.10.2015, deci cu 4 zile înainte de termenul de judecată, contestatoarea a formulat o cerere de preschimbare a termenului din 13.10.2015 și, în subsidiar, amânarea cauzei.
Dincolo de formularea echivocă a cererii de preschimbare a termenului prin care aceasta a solicitat și amânarea cauzei și preschimbarea termenului din data de 13.10.2015, instanța de fond prin încheierea din 13.10.2015, în mod corect și întemeiat a considerat că prin cererea respectivă contestatoarea solicită amânarea cauzei și a răspuns în mod clar acestei solicitări prin respingerea cererii de amânare. Această soluție de amânare este una întemeiată având în vedere comportamentul procesual al contestatoarei care insista în amânări repetate în pofida faptului că instanța de fond îi acordase anterior astfel de amânări.
Cu privire la criticile aduse de apelantă soluției instanței de fond asupra excepției inadmisibilității, tribunalul le apreciază ca vădit neîntemeiate.
Inadmisibilitatea contestației la executare decurgând din obiectul configurat de contestatoare poate fi invocat din oficiu sau de către părți în orice stare a procesului, nefiind limitată temporal la anumite momente cum prevede legea în cazul altor a inadmisibilități (cum ar fi de pildă art.193 alin.2 C.pr.civ.) Ca atare, nu este întemeiată critica apelantei din cadrul notelor scrise depuse la instanța de fond că această excepție ar fi fost invocată tardiv.
Pe fondul excepției prima instanță a admis în mod corect, legal și temeinic excepția inadmisibilității.
Chiar dacă trebuie făcută o distincție între inadmisibilitatea unei contestații (având în vedere obiectul său, respectiv actele de executare) și inadmisibilitatea unor apărări în procedura contestației ( din perspectiva motivelor invocate), totuși, având în vedere maniera în care contestatoarea și-a formulat criticile prin cererea introductivă, se constată că aceasta denunță aptitudinea deciziei civile nr.237/19.06.2014 a Tribunalului T prin care s-a dispus evacuarea de a constitui un titlu executoriu valabil pentru a justifica executarea silită. Mai larg, contestatoarea prin cererea formulată dezvoltă critici referitoare la însuși conținutul titlului executoriu, solicitând implicit instanței de executare să constate lipsa de temei Al acestuia pentru executarea desfășurată împotriva contestatoarei.
Dincolo de orice dubiu în sprijinul acestei concluzii, se constată că prin cererea de apel apelanta menționează la punctul 4 din dezvoltarea motivelor că titlul executoriu este dat în considerarea unui act administrativ nelegal și anume Hotărârea nr.49 a CLRV. Tot astfel, invocând schimbarea ulterioară a motivelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu, contestatoarea formulează în mod evident critici referitoare la însuși titlul executoriu și la valabilitatea acestuia în procedura de executare.
În condițiile în care titlul executoriu este reprezentat în cauză de o decizie civilă pronunțată de către o instanță judecătorească, demersul contestatoarei este vădit inadmisibil, fiind pe deplin justificată admiterea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității.
Pe cale de consecință tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ. a respins apelul ca nefondat și, totodată, în temeiul art.453 alin.(1) C.pr.civ. a obligat apelanta-contestatoare la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de intimați în apel conform chitanței atașate la dosar.
| ← Cerere pentru eliberare act administrativ. Diplomă de... | CONTESTAȚIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
