Acţiune în pretenţii. Daune moratorii sub forma dobânzii. Drepturi băneşti eşalonate la plată conform OUG nr. 71/2009. Legalitatea acţiunii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 306 din data de 17.03.2016
Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2016 sub nr. XXXX, reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 9359,5 lei, pentru perioada martie 2015 - mai 2015, precum și compensația netă echivalentă cu patru salarii medii nete pe unitate, calculat la luna anterioară concedierii, conform notei de lichidare întocmită de pârâtă.
A motivat reclamanta că a fost salariata societății pârâte având contract individual de muncă, pe perioade determinate pentru perioada 13.12.2005 - 01.01.2007, de la această data fiind încadrată pe perioadă nedeterminată.
Deși, în această perioadă a prestat activitate, angajatorul nu a înțeles să respecte clauzele contractuale, în sensul ca nu a achitat drepturile salariale cuvenite angajaților.
Prin decizia nr. XXXX /20.05.2015 i-a încetat contractual individual de muncă și susține că pârâta nu i-a achitat toate drepturile salariale cuvenite, aspect ce reiese din Nota de lichidare întocmită de fostul angajator.
Reclamanta a precizat că pentru luna martie 2015 i-au fost achitate drepturile salariale în procent de 50%.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 CPC, art. 411 alin. 1 CPC, art. 281 - 291 Codul muncii, iar în dovedire a depus înscrisurile aflate la filele 4 - 12 dosar.
Deși legal citată, pârâta SC D.C. SRL nu a depus întâmpinare în cauză și nici acte în apărare.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Reclamanta a fost salariata unității pârâte SC D.C. SRL, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, contract ce a încetat conform deciziei de concediere nr. XXXX/20.05.2015.
Conform art. 51 si urm. din CCM la nivel de unitate, clauzelor din contractul individual de muncă nr. XXXX și a actelor adiționale la acesta, salariatul are dreptul la contraprestația muncii depuse concretizată în salariul cuvenit.
Angajatorul are obligația principala asumată prin contractul individual de muncă și CCM să achite angajaților toate drepturile salariale negociate.
Potrivit activității depuse reclamant în perioada martie 2015 - mai 2015, reclamanta avea dreptul la contravaloarea prestației efectuate conform art. 159 alin 1 din Codul muncii. În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin 1 din Codul muncii salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe luna la data stabilita în contractul individual de muncă iar conform dispozițiilor art. 168 alin 1 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plații către salariatul îndreptățit, state de plată ce se păstrează și se arhivează de către angajator .
Având în vedere că potrivit art. 39 lit. a) din Codul Muncii salariatul are dreptul la acordarea salariului pentru munca depusă, neputând face obiectul vreunei rețineri decât în condițiile prevăzute de lege și nici al vreunei tranzacții de renunțare din partea salariatului din partea acestuia, iar pârâtul nu a dovedit achitarea acestora, ci a întocmit doar o notă de lichidare, Tribunalul constată că reclamanta este îndreptățită la acordarea drepturilor salariale pentru perioada martie 2015 - mai 2015, conform contractului individual de muncă.
Date fiind prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar din dispozițiile art. 148 din Legea numărul 62/2010 rezultă că executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin Contractul Colectiv de Muncă atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Cum prin Nota de lichidare și fluturașul de salariu se recunoaște de către pârâtă că reclamanta are de încasat de la fostul angajator suma de 9359,5 lei și pârâta nu a făcut dovada, potrivit art. 272 Codul Muncii că ar fi achitat reclamantei suma arătată, instanța apreciază că este îndreptățită să i se plătească drepturile salariale astfel cum au fost solicitate prin prezenta acțiune.
Pentru aceste considerente, se va admite acțiunea formulată de reclamantă, conform dispozitivului sentinței.
| ← Acţiune în anulare act administrativ. Măsuri dispuse prin... | Acţiune în anulare act administrativ. Concurs organizat pentru... → |
|---|
