Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 2782 din data de 16.12.2013
Instanța a respins contestația la executare formulată de către contestator.
În speță, instanța a reținut faptul că, actul de executare contestat este reprezentat de somația nr. …/… emisă de către intimata D R A O VT în dosarul nr. …/..( filele 14,16 dos.). Somația a fost comunicată contestatorului la data de 05.08.2013 ( fila 23 dos.), iar contestația la executare a fost depusă la data de 14.08.2013, așadar cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prev. de art. 172, 173 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Contestatorul invocă , în primul rând, intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită prin neexercitarea acestuia în termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 rep.
Sub acest aspect, instanța reține faptul că dreptul la acțiune pentru recuperarea sumelor cuprinse în titlul executoriu fiscal, reprezentat de Actul constatator nr…./……( fila 21 dos.), a început să curgă la data de 01.01.2002. În anul 2004 este emisă somația de executare pentru recuperarea acestei creanțe (nr. ...- fila 72), în anul 2006 au fost emise adrese de înființare a popririi ( fila 69), în anul 2008 sunt emise alte somații de executare și adrese de înființare a popririi ( 51-53 dos.)- toate aceste acte determinând întreruperea cursului prescripției conform art. 133 lit. c din OG 92/2003 rep.
În aceste condiții, a început să curgă un nou termen de 5 ani, începând cu data de 01.01.2009 și , întrucât somația ce face obiectul cauzei a fost emisă la data de 31.07.2013, instanța va respinge excepția prescripției ca neîntemeiată.
În altă ordine de idei, instanța reține că , în legătură cu problema de drept referitoare la competența materială și teritorială de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlul executoriu fiscal, prin Decizia nr. XIV din 05.02.2007 , pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție recurs în interesul legii , s-a decis că , în aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Instanța supremă a avut în vedere faptul că dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Conform art. 41 din OG 92/2003 rep. actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Datoriile vamale și alte drepturi cuvenite bugetului, inclusiv accesoriile acestora, se individualizează prin Act Constatator , care constituie titlul executoriu prin efectul legii ( art. 155 din HG 626/1997 - în vigoare la data emiterii actului) și, în aceste condiții, singura cale de atac este contestația la executare propriu-zisă, care se soluționează de către judecătorie în primă instanță.
În speță, a fost emis Actul Constatator nr. ../…… pentru plata taxelor vamale în cuantum de ……. lei Rol , debit care a fost achitat cu o întârziere de 39 zile. Pentru întârzierea la plată au fost percepute majorări , dobânzi și penalități de întârziere( filele 17-21 dos.).
Contestatorul critică stabilirea acestor accesorii , însă nu a contestat în termenul de 30 de zile de la comunicare, pe cale administrativ-jurisdicțională, deciziile de stabilire a obligațiilor fiscale, care au regimul juridic al unor titluri de creanță fiscală.
De asemenea, nu se mai pot invoca prin prezenta contestație nici critici referitoare la conținutul Actului Constatator, deoarece termenul de 15 zile prev. de art. 172 din OG 92/2003 rep este , cu mult, depășit.
Somația a fost comunicată contestatorului prin poștă la data de 05.08.2013 , iar din cuprinsul acesteia rezultă că au fost anexate titlurile executorii în care se individualizează creanța( fila 15 dos.).
Nu se confirmă nici aspectele referitoare la nulitatea somației pe considerentul că aceasta a fost semnată de către o persoană care nu are calitatea de executor fiscal. În cauză, actul de executare silită , fiind emis de către autoritatea administrativă competentă, este semnat de către directorul executiv , care poate angaja juridic instituția în raporturile cu terții, inclusiv cu contribuabilii la bugetul de stat.
| ← Exercitarea Autorităţii Părinteşti. Jurisprudență Minori | Divorţ cu minori. Art. 373 lit b c civ . Jurisprudență... → |
|---|
