Exercitarea Autorităţii Părinteşti. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 116 din data de 24.01.2014
Exercitarea Autorității Părintești
IArt. 403 c. civ, coroborat cu art. 2 alin 2 și 3 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamant.
Potrivit art. 403 din Codul civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutela poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a altui membru de familie, a copilului(…).
In speță , instanța reține faptul că , din căsătoria părților a rezultat minorul FA D, născut la data de .., iar în urma divorțului dintre aceștia, prin Sentința civilă nr… pronunțată de Judecătoria Deva in Dosarul nr…., minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei parate.
Considerentele care au stat la baza încredințării minorului la mamă au fost in principal, acelea ca minorul locuia cu mama, fiind in grija acesteia, iar tatăl își vizita sporadic fiul, contribuind cu sume mici de bani la creșterea acestuia
Reclamantul solicită ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului F A D, născut la data de …., in comun de către ambii părinți si stabilirea unui program de vizitare al minorului,la domiciliul tatălui reclamant.
Instanța, în vederea soluționării cererii reclamantului prin care se urmărește, practic, modificarea măsurilor cu privire la drepturile si îndatoririle părinților divorțați față de copilul lor minor, conform art. 403 Cod Civil, va avea in vedere dispozițiile art. 2 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora :
"Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. »
Jurisprudența s-a pronunțat in mod constant ca instanțele sunt obligate ca la aprecierea interesului superior al copilului trebuie sa aibă in vedere următoarele criterii de apreciere: vârsta copilului, condițiile fiecărui părinte, atașamentul fata de copil, starea materiala, dar si mediul familial stabil in care a crescut.
În ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorului, în comun de către ambii părinți, instanța reține că exercitarea autorității părintești reprezintă ansamblu de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana cât si bunurile copilului si este distincta de instituția stabilirii domiciliului minorului. Când vorbim despre autoritate părintească, ne referim la orientarea generala a copilului si la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viata de zi cu zi.
Potrivit art. 398 cod civil " Dacă există motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți.";
Față de aceste aspecte de fapt si de drept, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unor motive întemeiate in sensul art. 398 Cod civil, pentru a hotărî ca autoritatea părintească sa fie exercitata numai de către unul dintre părinți.
În consecință, va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului F AD, născut la data de …, sa fie exercitata in comun de către ambii părinți, care prezintă deopotrivă garanții morale si educaționale pentru a-si exercita in mod armonios drepturile si îndatoririle părintești, in vederea asigurării dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale si sociale a minorului si pe care trebuie sa si le exercite dincolo de orgoliile și resentimentele personale ale acestora.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei reclamante sa permită reclamantului pârât să aibă legături personale cu minorul, reține următoarele :
Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Dispozițiile art.14 alin.1 și 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, statuează că orice copil care a fost separat de unul dintre părinți, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 și 2 din aceeași lege, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către aceștia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Lafargue contra României; cauza Iosub Caras contra României; cauza Ignaccolo-Zenide contra României) s-a recunoscut că pentru un părinte și pentru copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți se destramă. Măsurile interne care îi împiedică să realizeze acest lucru reprezintă o intervenție în dreptul protejat la art.8 al Convenției. Această dispoziție legală implică dreptul unui părinte de a lua măsuri proprii, de a le grupa în interesul copilului, dar în același timp și obligația autorităților naționale care vin cu propriile lor măsuri.
Orice copil are nevoie de grija și afecțiunea directă a ambilor părinți, pentru a nu suferi traume emoționale ce i-ar afecta personalitatea în curs de formare și implicit, viitorul său ca persoană, aceasta fiind rațiunea pentru care în Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990 republicata, s-a consacrat dreptul copilului de a nu fi separat de părinții săi și de a avea cu ambii relații personale și contacte directe, în mod regulat.
Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, vizitarea copilului la locuința părintelui căruia aceasta i-a fost încredințat și lăsarea copilului în vizită la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat. (art.14, 15 din Legea nr. 272/2004).
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat să i se încuviințeze legături personale cu minorul, prin găzduire la domiciliul său .
Fata de situația de fapt și de drept relatata, instanța apreciază ca este in interesul minorului de a avea legături personale cu tatăl sau, la domiciliul acestuia, legături care vor conduce la o dezvoltare armonioasa a minorului și la respectarea principiului interesului superior al copilului.
Instanța are în vedere în acest sens faptul ca dreptul părintelui de a avea relații personale cu copilul minor nu este stabilit doar în interesul părintelui, ci și în interesul copilului, interes care, de altfel, prevalează.
Instanța reține că dreptul copilului de a nu fi separat de părinții săi și de a avea cu ambii relații personale, nu ar putea fi respectat în condițiile în care legătura cu tatăl s-ar realiza numai la domiciliul mamei, unde ca urmare a stării tensionate permanente existenta intre foștii soți, copilul ar putea asista la altercațiile părinților săi, ceea ce ar avea repercusiuni asupra dezvoltării sale psihice.
Rezultă astfel, din probatoriul administrat în cauză faptul că relațiile dintre foștii soți sunt încă încordate și ostile, astfel că ar fi greu de crezut că s-ar putea depăși animozitățile dintre ei pentru a crea o atmosferă destinsă necesară minorului.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că vizitarea copilului în prezența mamei nu ar permite dezvoltarea unei relații calde și apropiate între pârât și minor, relație recomandabilă pentru dezvoltarea personalității sale, situația contrară, putând să-i afecteze percepția corectă asupra unei relații de familie reușite și să-i creeze un handicap afectiv, din acest punct de vedere, în raport cu alți copii crescuți în familii stabile și armonioase.
Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța poate limita exercitarea dreptului la legături personale daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, morala sau sociala a copilului, însa în cauza de față nu exista asemenea motive care sa impună restricționarea luării minorului de la domiciliul mamei.
Având în vedere vârsta minorului si necesitățile unui copil la aceasta vârstă, instanța apreciază ca următorul program va răspunde interesului superior al minorului F A D, respectiv găzduirea minorului la domiciliul tatălui reclamant, în următoarele perioade :
- prima și a treia Vineri de la ora 17, Sâmbătă și până Duminică ora 12, 00 a fiecărei luni din an;
- o săptămână în vacanța de iarnă, cu includerea sărbătorilor de iarnă în anii pari si fără includerea sărbătorilor de iarnă in anii impari;
- o săptămână în vacanța de Paște, cu includerea sărbătorilor pascale în anii pari si fără includerea sărbătorilor pascale în anii impari.
- o lună în vacanța de vară, în luna iulie în anii pari și în luna august în anii impari.
| ← Sentinţă judecătorească necomunicată părţilor întrucât... | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
