Legea nr. 221/2009 - Condamnarea pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009, nu constituie condamnare cu caracter politic
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Sentinţă civilă nr. 259/C din data de 26.02.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 18.06.2013 sub nr. -/103/2013, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, constarea caracterului politic al condamnării sale prin sentința penală nr. 1336/1986 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. xxx la executarea unei pedepse privative de libertate de un an și două luni închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei și stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice.
A motivat că prin cererea adresată Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Neamț sub nr. 1059/25.04.2012, a solicitat stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990. Prin decizia nr. 6/08.05.2012, Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 ce funcționează pe lângă menționata Agenție i-a respins cererea, motivând că infracțiunea pentru care a fost condamnat, cea de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută și pedepsită de art. 245 Cod penal vechi, nu constituie infracțiune cu caracter politic și nu a făcut dovada că prin hotărâre judecătorească s-a constatat caracterul politic al acestei infracțiuni.
Împotriva deciziei susmenționate arată că a formulat contestație la Tribunalul Neamț - Secția a II-a Civilă și de contencios Administrativ și Fiscal, cerere ce face obiectul dosarului nr. xxx.
Prin rechizitoriul nr. 359/1986, Procuratura Locală Piatra Neamț a dispus trimiterea sa în judecată penală, împreună cu ceilalți colegi coinculpați: TD, DR, FF, reținând că în noaptea de 3-4 august 1986, după o prealabilă înțelegere, a trecut ilegal frontiera în R.S.F Iugoslavia, unde au fost prinși și au executat o perioadă de 20 de zile de detenție, fiind apoi predați autorităților române, anchetați și cercetați penal de organele de securitate și de organele de procuratură competente.
Pe parcursul anchetelor au fost supuși presiunilor fizice și psihice pentru a recunoaște faptele și motivarea acestora, în sensul că acțiunea a fost determinată de fascinația și mirajul occidentului, de o rătăcire, unii având, chipurile, boli psihice - drumomanie, și că fapta comisă nu ar fi o infracțiune politică, ci una de drept comun. În aceste condiții, nu le-a rămas decât să recunoască că s-au convins de adevărata față a occidentului, cerând clemență instanței, având în vedere și vârsta lor la acea dată, lucru care nu s-a întâmplat, deoarece în tipicul vremii se considera că inculpații au săvârșit un lucru extrem de grav, în sensul că au exprimat prin infracțiunea săvârșită dispreț față de condițiile de trai din țară, preferând viața dintr-un stat capitalist.
Ulterior intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, a O.U.G nr. 214/1999 și a Legii nr. 221/2009, practica judiciară a admis fapta de trecere frauduloasă a frontierei săvârșită înainte de anul 1990, ca fiind una cu caracter politic, în anumite circumstanțe, în temeiul prevederilor art. 1 al. 3 din Legea nr. 221/2009, potrivit căruia constituie de asemenea, condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art. 2 al. l din O.U.G nr. 214/1999.
Prin decizia nr. 14/13.01.2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a constatat că "potrivit politicii penale a statului instaurat după 6 martie (...) fapta de trecere frauduloasă a frontierei a fost apreciată ca infracțiune având caracter politic, așa încât instrumentarea acestora se efectua de organele securității statului, iar în fața instanței trebuie probată efectuarea cercetării penale de către organele speciale ale securității";.
Imediat după preluarea puterii politice, Partidul Comunist a interzis cetățenilor români libera circulație în afara granițelor, motivul fiind unul politic. Codul penal prevedea pedepse foarte aspre pentru cei care nu respectau regimul granițelor. La sfârșitul anilor 1980, România comunistă trecea printr-o gravă criză economică și politică. Scăderea nivelului de trai și izolarea internațională au provocat un val migraționist, crescând procentul trecerilor frauduloase ale frontierelor. Tranzitarea ilegală a granițelor prezenta mari pericole din cauza creșterii violenței grănicerilor, pe fondul escaladării fenomenului. Despre granița româno-iugoslavă, presa occidentală considera în anul 1988 că este cea mai sângeroasă din Europa, sute de transfugi fiind împușcați sau murind înecați în Dunăre.
Tentativele de trecere frauduloasă a frontierei spre Iugoslavia au crescut semnificativ în anii 1988-1989, deoarece Iugoslavia oferea Comisariatului ONU pentru Refugiați posibilitatea să studieze individual cazurile emigranților, iar dacă aceștia reușeau să dovedească că au părăsit ilegal România din motive politice, dosarul le era trimis țărilor care primeau imigranți și părăseau Iugoslavia spre statele de adopție. Față de acestea, reclamantul a arătat că anexează certificatul provizoriu de călătorie eliberat sub nr. 007726 din data de 07.12.1988 de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați - Biroul Belgrad, valabil pentru călătorie în USA.
În drept a invocat dispozițiile art. 1 al. 3, 4 și art. 4 din legea nr. 221/2009.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu martori, solicitând audierea a 4 martori, LG fost avocat al reclamantului în dosar nr. xxxx, TV fost avocat al coinculpatului FD, DR coinculpat în același dosar, GI (frate). Numărul martorilor a fost limitat la doi, LG și DR. Dintre aceștia, martora LG a refuzat să depună mărturie, prevalându-se de dispozițiile art. 46 al. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
A mai solicitat reclamantul și administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie cartea sa de identitate, certificat provizoriu de călătorie nr. 007726 eliberat la data de 7.12.1988 de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați - Biroul Belgrad, certificat de naștere, sentința penală nr. 1336/15.11.1986 a Judecătoriei Piatra Neamț, decizia nr. 6/2012 a Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Neamț, adresa nr. 168454/23.04.2012 emisă de I.P.J Neamț, articol ziar, fișa de evidență a deținutului DR, adeverința nr. 118/1998 eliberată de AFDPR Filiala Neamț, certificat eliberat de Ministerul Justiției sub nr. 1006 în anul 1951, hotărârea nr. 2054/1993 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990. De asemenea, s-a solicitat punctul de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România - filiala Neamț, privind condamnarea suferită de reclamant.
Din oficiu, instanța a solicitat relații de la CNSAS, privind existența sau nu a unui dosar de urmărire informativă pe numele reclamantului, fiind înaintat în copie integrală dosarul fond informativ privindu-l pe reclamant.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în numele și pentru pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, invocând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, în ce privește capătul de cerere privind stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât art. 10 din menționatul decret prevede în alineatele 3-5 că solicitările pentru stabilirea drepturilor titularilor se depun la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului București, aceste organe fiind obligate să se pronunțe prin decizie motivată, iar împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivit legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ce privește stabilirea unei astfel de calități, de beneficiar al Decretului -lege nr. 118/1990, actul normativ în cauză prevede o procedură specială,
cea a contestației la instanța de contencios administrativ, astfel că pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acestei cereri. De altfel, reclamantul a arătat că a urmat această cale de atac, fiind pe rol dosarul nr. xxx (suspendat în baza art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă), prin care este contestată decizia nr. 6/08.05.2012 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Neamț - Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
Referitor la cererea privind constatarea caracterului politic, a
solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. Situația reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, întrucât din actul de condamnare nu rezultă că reclamantul ar săvârșit vreo faptă care să fi avut drept scop realizarea vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 2 din O.U.G nr. 214/1999, respectiv nu rezultă că reclamantul s-a împotrivit regimului totalitar comunist.
Printre condamnările care, potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009, constituie condamnări cu caracter politic, nu este menționată infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, reglementată de art. 245 al. 2 și 3 Cod penal.
Este cunoscut numărul mare al condamnărilor din regimul comunist pentru trecerea frauduloasă a graniței, motiv pentru care legiuitorul, în măsura în care ar fi apreciat că și aceste fapte ar fi considerate ca revolte împotriva regimului comunist, ar fi prevăzut ca având de drept caracter politic condamnările dispuse în baza art. 245 Cod penal. Prin trecerea frauduloasă a frontierei nu s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 din OUG nr. 214/1999, la care face trimitere art. 1 al. 3 din Legea nr. 221/2009.
Practica judiciară la care face trimitere reclamantul nu poate fi reținută în cauză, în speța respectivă făcându-se dovada că cel condamnat a săvârșit fapta de trecere frauduloasă a frontierei pentru a se sustrage represiunilor regimului comunist, ca urmare a activității de propagandă împotriva acestui regim.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare - a lipsei calității sale procesuale pasive și a inadmisibilității, ambele susținute cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea calității reclamantului de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, trebuie remarcat că la primul termen de judecată reclamantul, prin apărător, a precizat că obiectul prezentei acțiuni îl formează doar constatarea caracterului politic al condamnării suferite prin sentința penală nr. 1337/1986 a Judecătoriei Piatra Neamț, celălalt capăt de cerere formând obiect al dosarului nr. xxx aflat pe rolul Secției a II-a Civilă și de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț. În aceste condiții, analizarea celor două excepții a devenit caducă, nu-și mai are rostul.
Pe fondul cererii introductive de instanță, tribunalul reține că Legea 221/2009 enumeră la art. 1 al. 2 lit. a articole din Codul penal din 1936 republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, reglementând anumite infracțiuni pentru care legea consideră condamnarea în baza lor a avea de drept caracter politic, articole între care nu este enumerat și art. 245 Cod penal referitor la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei. Al. 3 al aceluiași articol dă însă dreptul persoanelor care au făcut obiectul unor condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte prevăzute de legea penală, de a solicita instanței să constate un astfel de caracter pentru condamnarea suferită, textul impunând a se face dovada în acest caz a împrejurării că prin săvârșirea respectivei fapte penale s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Ajungând la acest text de referință, care oferă criteriile în funcție de care se poate stabili prin hotărâre judecătorească caracterul politic al unei condamnări, se observă că acesta are în vedere infracțiuni care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
În motivarea cererii sale, reclamantul invocă date statistice legate de fenomenul trecerii frauduloase a frontierelor României comuniste, fenomen care a cunoscut o creștere semnificativă în perioada anilor `80, pe fondul unei grave crize ce a determinat scăderea nivelului de trai al populației, fenomen întâlnit în special la frontiera cu Iugoslavia, care oferea posibilitatea emigrării spre statele din Occident. Faptul că în tipicul vremii se considera că săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei reprezintă o faptă gravă, în sensul că persoana care o săvârșea exprima dispreț față de condițiile de trai din țară, și era găsită vinovată pentru că prefera viața dintr-un stat capitalist, nu echivalează în mod automat cu constatarea că o astfel de condamnare avea caracter politic. Este evident că toate persoanele care în perioada de dinainte de decembrie 1989 încercau să treacă fraudulos frontiera, își doreau să scape de constrângerile statului comunist și să-și acorde șansa unei vieți într-o țară liberă din Occident, care le putea oferi un alt nivel de trai. Fenomenul migrației a cunoscut o anumită amploare, iar tentativele erau reprimate cu duritate crescândă, cu toate acestea legiuitorul nu a înțeles să acorde de plano caracter politic condamnărilor suferite de cei care au fost găsiți vinovați de săvârșirea unor asemenea fapte.
Într-o decizie de speță invocată și de reclamant în cererea sa, decizia nr. 14/2003 a Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători, s-a statuat că o condamnare pentru trecerea frauduloasă a frontierei poate avea caracter politic dacă se face dovada că fapta a reprezentat pentru cel condamnat o modalitate de sustragere de la urmărirea organelor de securitate și de la o inerentă condamnare politică, dacă se probează efectuarea cercetării penale de către organele speciale ale securității, judecarea cauzei de către instanțele militare și executarea pedepsei într-un penitenciar pentru deținuți politici. În speța de față însă, reclamantul nu a dovedit (nici nu a invocat) că fapta sa a fost determinată de persecuții politice cărora le-ar fi fost victimă. Martorul audiat la solicitarea reclamantului a declarat că știe din spusele acestuia că ar fi avut probleme la serviciu în sensul că era interogat și se simțea urmărit dat fiind că tatăl său, GV, suferise o condamnare pentru că a avut simpatii politice de orientare legionară.
Pentru constatarea caracterului politic al condamnării, tribunalul consideră că era necesar ca reclamantul să probeze că a săvârșit fapte care au avut drept scop cele arătate la literele a-e ale art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999, fapte care să fi atras asupra sa persecuții politice de o anumită intensitate, de natură a face inerentă o condamnare cu caracter politic, iar pentru a nu cădea victimă unor asemenea represiuni, reclamantul ar fi ales să părăsească granițele statului totalitarist. Din relațiile comunicate de CNSAS, respectiv copia dosarului de urmărire informativă, nu a rezultat că reclamantul ar fi fost subiectul unei astfel de urmăriri din partea organelor de securitate anterior săvârșirii infracțiunii care a determinat condamnarea sa prin sentința penală nr. 1337/1986 a Judecătoriei Piatra Neamț. Mai mult decât atât, supravegherea informativă căreia i-a fost supus reclamantul ulterior liberării din penitenciar, a avut drept scop a se identifica doar dacă cel condamnat are relații în străinătate și dacă a renunțat sau nu la intenția de a părăsi România. Or, dacă reclamantul ar fi fost victima unor persecuții politice, urmărirea informativă ar fi trebuit să vizeze faptele de opoziție și de exprimare a protestului împotriva regimului politic, care să se fi încadrat între cele enumerate la literele a-e ale art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999.
Dovezile prezentate la filele 133-135 dosar cu privire la condamnarea suferită de tatăl reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 209 Codul penal din 1936 (uneltire contra ordinii sociale), considerată de art. 1 al. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009 a avea de drept caracter politic, nu pot fi suficiente prin ele însele, în lipsa coroborării cu restul probelor administrate, a determina admiterea acțiunii.
Cele susținute de reclamant în legătură cu eliberarea de către Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați - Biroul Belgrad a certificatului provizoriu de călătorie nr. 007726 eliberat la data de 7.12.1988, în sensul că ar reprezenta o dovadă că părăsirea ilegală a României s-a făcut din motive politice, reprezintă o simplă afirmație nesusținută de restul probelor administrate în cauză. Aprecierea de către respectiva organizație a motivației trecerii frontierei în sensul arătat de reclamant nu poate suplini dovezile pe care Legea nr. 221/2009 și practica în materie le-a instituit ca necesare pentru constatarea caracterului politic al unei astfel de fapte.
Chiar și Filiala Neamț a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, căreia la solicitarea reclamantului i s-a cerut un punct de vedere, a arătat în răspunsul depus la fila 49 dosar, că statutul Asociației recunoaște ca persecutate politic și persoanele condamnate pentru trecere frauduloasă a frontierei, dacă se probează motivația politică a acțiunii. Or reclamantul nu a reușit să probeze în cauză o astfel de motivație.
În plus, chiar dacă martorul audiat a arătat că în timpul detenției preventive lotul celor condamnați prin sentința penală nr. 1337/1986 a Judecătoriei Piatra Neamț au fost anchetați de ofițeri de securitate, în condițiile în care reclamantul nu a probat motivația politică a gestului său, nu a fost judecat de către o instanță militară și nici nu a executat detenția într-un penitenciar pentru deținuți politici, tribunalul consideră că acțiunea formulată nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile reglementate de art. 1 al. 3 și 4 din Legea privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sens în care urmează a o respinge.
| ← Drept civil - nulitatea absolută a contractului de împrumut... | Sentinţă judecătorească necomunicată părţilor întrucât... → |
|---|
