CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 623 din data de 19.11.2014
Prin decizia civilă nr. 623/19.11.2014, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare SNTFM CFR M SA; a schimbat sentința apelată în sensul că, a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare efectuate în dosarul de executare 601/2013. A dispus restabilirea situației anterioare în sensul că, a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 13.098 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. 2832/335/2013 din data de 12.11.2013 pe rolul Judecătoriei V, contestatoarea SNTF M "CFR MARFĂ"; SA , în contradictoriu cu intimatul NI, a formulat contestație împotriva executării silite pornite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 462/05.02,2013, pronunțată de Tribunalul T, în dosarul civil nr. 5683/87/2012, solicitând în principal, anularea tuturor actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 601/2013, aflat pe rolul de B.E.J.A. ÎN și ÎDM, restabilirea situației anterioare executării și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, diminuarea cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 462/05.02,2013, pronunțată de Tribunalul T, în dosarul civil nr. 5683/87/2012, a fost admisă cererea Sindicatului SLIML Depoul de exploatare Marfă R și a obligat CFR M SA, la recalcularea salariilor membrilor de sindicat nominalizați, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare stabilit pentru categoria profesională a fiecărui la salariul de bază minim brut de 700 lei, începând cu 22.11,2009 și a sporului pentru condiții special în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut. A obligat pe contestatoare la plata către intimați a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și neacordate, calculate în raport de salariul de bază brut de 700 lei și a sporurilor aferente și drepturile efectiv plătite, începând cu 22.11.2009 actualizate cu indicele de inflație și la plata sumei de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 462/05.02.2013, CFR M a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 4562/04.10.2013 CAB a admis calea de atac și a modificat în parte sentința recurată.
Cererea de executare formulată de creditor, prin avocat, a fost înaintată Biroului executorului judecătoresc la data de 30 octombrie 2013, fără a se comunica și soluția instanței de recurs.
A mai arătat că, la data de 04.06.2013, între CFR M și intimatul NI, a fost încheiată convenția de eșalonare nr. CZ2.1/437/3013, pentru suma de 11.018 lei, aceasta urmând să fie achitată de CFR M, în trei tranșe: tranșa 1, în procent de 34%, în cursul anului 2013, tranșa 2, în procent de 33%, în cursul anului 2014 și tranșa 3, în procent de 33% în cursul anului 2015.
Prin convenția de eșalonare intimatul a precizat că renunță expres la orice formă de executare silită a sentinței civile, dar și că orice altă cerere de executare silită a sentinței civile, formulată de terțe persoane pentru, și în numele său, este nulă.
Contestatoarea a mai menționat că în baza convenției de eșalonare nr. CZ2.1/437/3013, CFR M a plătit intimatului, în luna iunie 2013, suma de 3.476 lei, reprezentând tranșa 1 în procent de 34% din suma precizată în convenție.
BEJA ÎN și ÎDM a dispus înființarea popririi, pe conturile CFR M, până la concurența sumei de 13.098 lei, compusă din suma de 11.018 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu, 400 lei cheltuieli de judecată sindicat, 400 lei onorariu avocat și 1.280 lei cheltuieli de executare.
A mai susținut că executarea a fost pornită cu rea intenție, având în vedere convenția de eșalonare încheiată între părți, cu ultim termen de plată în anul 2015.
S-a mai apreciat că în procedura de executare silită nu se impunea angajarea unui avocat, pentru formularea cererii de executare silită, celelalte acte de executare fiind întocmite de către executor.
Cu privire la cheltuielile de executare, a arătat că nu s-a făcut dovada efectuării acestora, cu înscrisuri, susținând că în această fază a procesului civil, activitățile desfășurate sunt de competența executorului judecătoresc, nefiind justificată angajarea unui avocat, pentru a formula o simplă cerere de executare silită.
Cheltuielile de executare, constând în onorariul avocatului, le apreciază ca fiind nejustificat de mari (raportat la complexitatea și demersurile întreprinse în dosarul de executare).
Contestatoarea a mai susținut și că executorul judecătoresc a perceput un onorariu mult mai mare decât maximul permis de lege, având în vedere plata efectuată deja către creditor, de 3.476 lei, corespunzătoare tranșei 1 din convenția de eșalonare nr. CZ 2.I/437/2013, rămânând de achitat suma de 8.542 lei, în raport de care, valoarea maximă a cheltuielilor de executare, în procent de 10%, nu ar fi trebuit să depășească suma de 854 lei.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 12.12.2013, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
A motivat că nu s-a indicat de către contestatoare, cuantumul sumei a cărei restituire se solicită de la intimat, dorindu-se cu rea credință eludarea dispozițiilor privind obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității formulării contestației, în raport de dispozițiile art. 714 alin.1 pct.2 Noul Cod de Procedură Civilă, cât și tardivitatea contestației privind cheltuielile de executare, în raport de dispozițiile art. 714 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.
La data de 06.01.2014, contestatoarea a depus la dosar, răspuns la întâmpinarea formulată de intimat, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimat și admiterea contestației la executare formulată de aceasta.
A fost atașat dosarul de executare silită nr. 601/2013 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați ÎN și ÎDM.
Prin sentința civilă nr. 918 din 23.04.2014 pronunțată de Judecătoria V s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că susținerea contestatoarei potrivit căreia a achitat intimatului prima tranșă din totalul debitului de 11.018 lei, astfel cum au convenit prin convenția de eșalonare încheiată sub nr. CZ 2.I/437/2013, nu a fost probată.
Sub acest aspect, a mai reținut că prin OP nr. 926/11.06.2013 depus de contestatoare se face dovada că B a achitat în contul contestatoarei SNTFM - CFR M SA Sud BO suma totală de 53877,00 Ron, reprezentând drepturi bănești, sumă din care nu s-a virat în contul intimatului nicio tranșă, astfel cum se susține, acesta fiind motivul pentru care intimatul NI a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite împotriva contestatoarei și înființarea popririi.
A mai motivat instanța de fond că întrucât, contestatoarea nu a respectat art.4 din Convenția de eșalonare, intimatul a demarat executarea silită, astfel că prezenta contestație la executare nu este întemeiată.
Cererea contestatoarei de a se diminua cheltuielile de executare silită făcute de către executorul judecătoresc, a fost respinsă de instanța de fond, având în vedere că executorul judecătoresc exercită o activitate în interes public, scop în care actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.
Executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin forța coercitivă a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, contestatoarea, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, admiterii contestației la executare.
A motivat că, în mod greșit, instanța de fond a respins contestația la executare, deși a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de eșalonare cu intimatul.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a mai arătat potrivit convenției de eșalonare încheiată cu intimatul la data de 4.06.2013, s-a obligat să achite în favoarea acestuia suma de 11.018 lei în 3 tranșe (tranșa I de 33% în cursul anului 2013; tranșa a II a de 33% în cursul anului 2014 și tranșa a III a de 34% în cursul anului 2015), prima tranșă în sumă de 3746 lei fiind achitată la 14.06.2013, astfel cum rezultă din borderoul anexă la O.P. nr. 926/14.06.2013.
Sub același aspect, a mai menționat că deși convenția de eșalonare a fost încheiată la data de 14.06.2013 și a achitat intimatului creditor prima tranșă, la data de 30.10.2013, acesta a formulat cerere de executare silită.
Apelanta a mai susținut că deși, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția de eșalonare, urmare executării silite declanșate la cererea debitorului, s-a poprit întreaga suma solicitată de creditor, respectiv, 11.018 lei debitul prevăzut în titlul executoriu, plus cheltuieli de executare (400 lei sindicat, 400 lei onorariu avocat, 1280 lei onorariu executor).
În ce privește onorariile avocatului și ale executorului judecătoresc, apelanta a susținut că sunt mari în raport de actele de executare efectuare, cel al executorului, fiind peste plafonul legal de 10%.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin.1, 711, 722 și urm C. proc. civ.
A anexat înscrisuri în copii xerox.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Prin convenția încheiată de apelantă, în calitate de debitor și intimat, în calitate de creditor, depusă în apel, părțile au convenit cu privire la eșalonarea sumei de 11.018 lei, în sensul achitării acesteia în trei tranșe tranșa I de 33% în cursul anului 2013; tranșa a II a de 33% în cursul anului 2014 și tranșa a III a de 34% în cursul anului 2015) și a renunțării la orice formă de executare silită a sumelor respective, în cazul îndeplinirii obligației de plată până la scadență.
Prima tranșă în cuantum de 3746 lei a fost achitată la 14.06.2013, astfel cum rezultă din borderoul anexă la O.P. nr. 926/14.06.2013.
Având în vedere că în apel s-a depus convenția de eșalonare, faptul că debitoarea contestatoare și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin aceasta cu privire la prima rată scadentă în anul 2013, și având în vedere împrejurarea că intimatul creditor a renunțat la executare prin aceeași convenție, executarea silită pornită de acesta în baza cererii formulată la data de 30.10.2013 adresată BEJ Asociați ÎN și ÎDM este nelegală, iar contestația este întemeiată.
În consecință, în baza art. 719 alin.1 C. proc. civ., se vor anula actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 601/2013 al BEJ Asociați ÎN și ÎDM.
În același timp, se constată că prin încheierea nr. 601 /25.11.2013 a BEJ s-a dispus încetarea executării silite, având în vedere că la data de 19.11.2013, urmare a popririi înființate asupra conturilor contestatoarei s-a consemnat suma de 13.098 lei, din care, 11.018 lei debitul prevăzut în titlul executoriu, diferența fiind cheltuielile de executare.
Prin urmare, în baza art. 723 alin.1 C. proc. civ. se va dispune restabilirea situației anterioare, în sensul obligării intimatului creditor să restituie contestatoarei suma de 13098 lei.
Având în vedere că prin contestația la executare formulată, contestatoarea a solicitat în subsidiar, diminuarea cheltuielilor de executare, solicitarea principală vizând anularea actelor de executare silită, cerere care a fost admisă în apel, criticile formulate în privința acestora, rămân fără obiect.
În raport de cele expuse, apelul a fost admis în sensul celor de mai sus.
| ← Respins recursul plangere contraventionala. Jurisprudență... | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
