Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă civilă nr. 657 din data de 18.05.2017
Prin sentința civilă nr. 657 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 26.01.2017 în dosarul nr. 34372/245/2016, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoare, ca neîntemeiată; a respins cererea contestatoarei de restituire a taxei de timbru, ca neîntemeiată; a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, și a respins cererea intimatului de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, între contestatoare, în calitate de împrumutător, și intimat, în calitate de împrumutat, a fost încheiat un contract de credit, având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale. La aceeași dată a fost încheiat și un contract de ipotecă prin care a fost constituită o ipotecă de rangul întâi asupra unui imobil, în vederea garantării contractului de credit.
Ca urmare a solicitării de demarare a procedurii de executare silită în contra intimatului în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, adresată de contestatoare executorului judecătoresc, acesta din urmă a solicitat încuviințarea executării silite instanței de executare.
La data de 10.06.2016 intimatul a transmis contestatoarei notificarea de dare în plată,, în vederea stingerii datoriei izvorâtă din contractul de credit.
Astfel, contestatoarea a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite în temeiul art. 5, alin. 3 din Legea 77/2016, sens în care a fost pronunțată încheierea de suspendare de către executorul judecătoresc.
Contestatoarea a transmis intimatului o notificare prin care îl înștiința despre faptul că datele propuse de acesta pentru convocare sunt în zile nelucrătoare, astfel că propune convocarea la același notar în datele lucrătoare imediat următoare.
A fost emisă încheierea de certificare de BNP prin care s-a constatat faptul că la datele de stabilite pentru convocare, s-a prezentat contestatoarea, intimatul fiind lipsă.
Contestatoarea a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite ca urmare a neprezentării intimatului la datele stabilite pentru convocare la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Executorul judecătoresc a respins cererea contestatoarei refuzând continuarea executării silite, motivat de faptul că potrivit art. 7, alin. 1 din Legea 77/2016 creditoarea avea posibilitatea de a formula contestație cu privire la condițiile de admisibilitate ale notificării de dare în plată, dar și pentru faptul că abuzul de drept invocat de creditoare poate fi constatat numai de instanța de judecată.
Împotriva acestei încheieri a executorului judecătoresc a fost promovată prezenta contestație la executare.
În drept, conform art. 712, alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Art. 713, alin. 1 stabilește că dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Instanța observă că principala critică a contestatoarei împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a refuzat reluarea executării silite constă în aceea că prin raportare la dispozițiile Legii 77/2016 ea nu avea niciun motiv pentru a contesta notificarea de dare în plată transmisă de debitor; iar refuzul acestuia de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare reprezintă o renunțare a acestuia la procedura specială.
Susține că executarea silită nu poate rămâne suspendată un termen nedefinit, iar dacă debitorul nu înțelege să mai urmeze procedura de dare în plată, obligația executorului este aceea de a relua procedura de executare silită.
Cu toate acestea, instanța consideră că încheierea executorului judecătoresc este una legală și temeinică. Instanța are în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 77/2016: "În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege";, dar și ale art. 5, alin. 3 din aceeași lege: "prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia";.
Astfel, în măsura în care contestatoarea a constatat existența unor motive de inadmisibilitate ale notificării de dare în plată, aceasta avea deschisă calea prevăzută de legea specială, respectiv Legea 77/2016, constând în contestația împotriva notificării de dare în plată, adresată instanței judecătorești competente. De altfel, aceasta este singura cale pusă la dispoziție de legiuitor pentru a invoca aspecte ce țin de legalitatea notificării de dare în plată.
Consideră instanța că partea contestatoare a procedat în mod greșit la a confirma datele de convocare transmise de intimat, în condițiile în care aceasta a putut constata încă de la momentul inițial al primirii notificării faptul că datele de convocare au fost fixate în zile nelucrătoare.
Pe de altă parte, instanța nu își va însuși argumentele contestatoarei conform cărora nu avea motiv pentru a formula contestația prevăzută de Legea 77/2016, condițiile de admisibilitate de la art. 4 din aceasta fiind îndeplinite. Este evident faptul că o eventuală contestație întemeiată pe art. 7, alin. 1 din Legea 77/2016 putea viza și aspectul datelor de convocare, ce au fost stabilite în mod greșit în zile nelucrătoare; chiar și în lipsa unei mențiuni exprese a legii în acest sens se subînțelege faptul că și această împrejurare poate fi supusă atenției instanței competente a soluționa contestația prevăzută de legea specială.
În concluzie, instanța de față apreciază că nu poate verifica aspectele invocate de contestatoare cu privire la reaua-credință a intimatului în stabilirea datelor de convocare pentru darea în plată a imobilului ipotecat, singura în măsură a face aceste cercetări fiind instanța competentă a soluționa contestația prevăzută de legea specială. Ori, în măsura în care contestatoarea a pierdut termenul prevăzut de această lege specială pentru a introduce contestația, instanța de executare nu câștigă dreptul de a face astfel de cercetări, întrucât, contestatoarea își invocă practic propria culpă, constând în aceea că nu a promovat contestația în termenul pus la dispoziție de legiuitor (în condițiile în care motivul de contestație i-a fost cunoscut însă de la momentul primirii notificării).
Față de cele de mai sus, consideră instanța că încheierea executorului judecătoresc de respingere a cererii de reluare a executării silite este legală, astfel că va respinge prezenta contestație la executare.
| ← Termenul de formulare a propunerii de prelungire a măsurii... | Conflict de competenţă. contract de management. recuperare... → |
|---|
