ÎMBOGĂŢIRE FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 696 din data de 11.10.2013
Prin decizia civilă nr. 696/11.10.2013, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât GP, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AJFP TR.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată la data de 06.07.2012 sub nr. 5230/740/2012 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta ANAF - DGFP TR a chemat în judecată pe pârâtul GP, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la restituirea sumei de 2 155 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită în numerar, conform deciziei de restituire nr. 32/28.08.2008, pe care a încasat-o de două ori, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și plata dobânzilor și penalităților de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a încasat ilegal suma de 8049 lei, așa cum rezultă din Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Tr. Măg., suma de 5 725,27 lei reprezentând taxă specială la prima înmatriculare pentru autovehicule, actualizată cu indicele de inflație la data plății, așa cum a fost acordată prin sentința civilă nr. 259/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curții de Apel București.
A mai arătat că, prin acțiunea formulată la data de 22.10.2010, pârâtul în prezenta cauză GP a chemat în judecată MFP-prin AFP Turnu Măgurele și în garanție Ministerul Mediului, solicitând obligarea la restituirea sumei de 5 725,27 lei-contravaloare taxă de primă înmatriculare, plătită de pârât la achiziționarea autovehiculului marca Opel Zafira.
Reclamanta a mai menționat că în baza adresei nr. 46/24.05.2010 formulate de pârâtul G prin care acesta a solicitat restituirea sumei de 5 725 lei, AFP Turnu Măgurele, a calculat și a restituit suma de 2 155 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită în numerar, conform Deciziei de restituire nr. 32/28.08.2008.
Totodată, s-a subliniat faptul că atât cererea de restituire adresată AFP Turnu Măgurele, cât și acțiunea în contencios administrativ au fost formulate de reprezentantul pârâtului-avocat, căruia nu i-a prezentat situația reală a încasării de două ori a sumei de 2 155 lei - reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, astfel: prima dată în 28.08.2008, conform Deciziei de restituire nr. 32, iar a doua oară la data de 23.05.2012, conform Notei de restituire/rambursare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1341 alin. 1, art. 1347 și următoarele C. Civ., art. 112 C. proc. civ.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, în vederea propunerii și administrării de probatorii.
În cauză, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, potrivit art.167 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 2187 din 22 aprilie 2013, Judecătoria Alexandria a admis acțiunea civilă având ca obiect îmbogățire fără just temei, formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 2 155 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită prin virament bancar, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă aceleiași sume.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din Decizia de restituire nr. 32/28.08.2008 (f. 16) reiese că în baza cererii nr. 16228/27.08.2008 formulate de pârât, reclamanta ANAF- prin AFP Turnu Măgurele a aprobat restituirea, în numerar, a sumei de 2 155 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule.
Ulterior promovării unei acțiuni în contencios administrativ de către pârâtul în prezenta cauză, cu privire la restituirea sumei de 5 725,27 lei, reprezentând taxă specială la prima înmatriculare pentru autovehicule, actualizată cu indicele de inflație la data plății, s-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 259/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman-f. 8-13, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curții de Apel București-f. 39-49, s-a acordat eficiență juridică pretenției sale .
Pe cale de consecință, s-a constatat că pârâtul a formulat către ANAF-DGFP Teleorman cerere de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu sus menționat, dar și cu privire la suma reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată și restituită în anul 2008-f. 16.
Or, în condițiile în care reclamanta s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu, întocmind Referatul nr. 10965/18.05.2012 (f. 6, 7) și Nota de restituire/rambursare din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele pentru suma totală de 8049 lei, virată în contul bancar al pârâtului-conform adresei nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4), instanța a reținut că diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, în cuantum de 2 155 lei a fost inclusă în suma totală de 8049 lei, fiind astfel încasată de pârât de două ori.
În drept, instanța a considerat că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este fapta juridică extracontractuală săvârșită de către pârât.
Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor ori după caz, săvârșirii lor. Având în vedere că fapta extracontractuală dedusă judecății a fost săvârșită pe data de 19.02.2012, dată la care pârâtul a solicitat și a obținut ulterior-la 23.05.2012 (fila 4) -virarea în contul său bancar a sumei totale de 8049 lei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (în vig. din 2011).
În ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză, potrivit art. 1345 C. Civ., s-a reținut că acela care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Prin urmare, instanța a stabilit că trebuie să analize dacă în cauză există o faptă juridică licite săvârșită de către pârât, realizată fără justă cauză, care a avut ca urmare diminuarea patrimoniului reclamantei și o mărire a patrimoniului pârâtului., precum și respectarea cerinței caracterului subsidiar al acțiunii de îmbogățire fără justă cauză, prev. de art. 1348 C. Civ.
În ceea ce privește fapta juridică licită, s-a apreciat că aceasta este reprezentată de formularea cererii de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu, dar și cu privire la suma reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată și restituită în anul 2008-f. 16.
Mărirea patrimoniului pârâtului, respectiv micșorarea patrimoniului reclamantei, s-a considerat că sunt probate cu adresa nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4) coroborată cu Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele (f. 5). Cele două mișcări patrimoniale au aceeași cauză, respectiv primirea sumei de 2 155 lei de către pârât.
Referitor la lipsa unui just temei pentru eliberarea sumei de bani, instanța a reținut că îmbogățirea este legitimă atunci când prestațiile ce au generat-o au fost obținute în temeiul unui contract sau în executarea unei obligații legale. Sintagma ";just temei"; are sensul de justificare a îmbogățirii obținute în executarea unei obligații.
În cauza de față, instanța a observat că pârâtul nu mai avea niciun temei, în afara titlului executoriu - sentința civilă nr. 259/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478/06.02.2012 a Curții de Apel București -, pentru a solicita eliberarea sumei de bani în cuantum de 2155 lei de la reclamantă, întrucât la data solicitării de eliberare a sumei, aceasta fusese calculată și restituită anterior, prin Decizia nr. 32/28.08.2008 (f. 16) .
În ceea ce privește caracterul subsidiar, instanța de fond, a apreciat că reclamanta nu putea introduce cerere de chemare în judecată întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, întrucât din mijloacele de probă administrate nu reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil, că pârâtul ar fi avut cunoștință de achitarea sumei de 2155 lei, astfel că instanța consideră că acesta a încasat suma totală de 8049 lei, în care este inclusă și suma de 2155 lei, având credința că reclamanta nu și-a onorat obligația de a-i achita suma de bani constând în diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată și restituită în anul 2008.
Față de aspectele relevate anterior și considerând că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, instanța a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2 155 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, sumă restituită prin virament bancar, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective-ca efect al devalorizării monedei naționale , conform art. 1639 C. Civ. .
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente aceleiași sume, instanța a reținut că este vorba despre daune interese moratorii și apreciind incidența, în cauză, a prevederilor particulare ale art. 1645 C. Civ. la care face trimitere expresă 1347 alin. 2 C. Civ., și nu prevederile art. 1535 C. Civ. -dreptul comun în cazul restituirii obligațiilor bănești.
Astfel, daunele interese moratorii pot fi solicitate de către reclamantă numai de la momentul în care poate fi reținută reaua-credință a pârâtului, întrucât atât timp cât durează buna sa credință, în temeiul art. 1645 alin. 1 C. Civ. pârâtul dobândește fructele bunului supus restituirii, în cazul acesta, fructul civil fiind prețul folosirii banilor supuși restituirii, evaluat la valoarea dobânzii legale.
Astfel, instanța reținând reaua credință a pârâtului din momentul în care a fost comunicată la domiciliul acestuia cererea de chemare în judecată din prezenta cauză, întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei notificări prealabile privind plata sumei de 2 155 lei, în baza art. 1 alin. 3 din OG 13/2011, l-a obligat să plătească reclamantei daunele interese moratorii calculate la nivelul dobânzii legale, de la data de cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondate a acțiunii formulate.
A motivat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere că prin sentința civilă nr. 256/2011 a Tribunalului Teleorman, irevocabilă prin decizia civilă nr. 478 din 6.02.2012 a Curții de Apel București, nu a fost anulată cererea sa de restituire nr. 32/28.08.2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 C. proc. civ.
La data de 8 august 2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, susținând că, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea formulată și a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei încasată necuvenit.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată obligarea pârâtului să restituie suma încasată necuvenit în cuantum de 2155 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente, în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța de fond în mod corect a admis acțiunea formulată, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, respectiv, existența unei fapte ilicite, constând în formularea cererii de restituire nr. 3789/19.02.2012 (f. 15) privind suma de 5 725,27 lei, în baza titlului executoriu, dar și cu privire la suma reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată și restituită în anul 2008-f. 16; mărirea patrimoniului pârâtului, respectiv micșorarea patrimoniului reclamante, dovedite cu adresa nr. 11683/24.05.2012 emisă de DGFP TR (f. 4) coroborată cu Nota de restituire/rambursare sume din data de 23.05.2012 a AFP Turnu Măgurele (f. 5) cu privire la suma de 2 155 lei de către pârât, precum și cerința caracterului subsidiar al acțiunii de îmbogățire fără justă, nefiind îndeplinite condițiile pentru exercitarea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, câtă vreme nu a rezultat vinovăția pârâtului privind încasarea necuvenită a sumei respective.
În raport de cele expuse, s-a apreciat că motivele expuse de recurent sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., a fost respins recursul declarat.
| ← Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 320/1 alin. 7 Cpp.... | PRETENTII. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
