Contestaţie la executare. Termen de introducere. Nerespectare. Tardivitate
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 103 alin. (1), art. 401 alin. (1) lit. c)
Indiferent dacă pe calea contestaţiei la executare se invocă aspecte ce vizează nelegalitatea învestirii cu formulă executorie a titlului executoriu sau faptul că această hotărâre nu este definitivă, termenul de introducere a contestaţiei la executare este de 15 zile, care curge de la momentul la care debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia.
Nerespectarea acestui termen atrage decăderea contestatoarei din dreptul de a mai formula contestaţie la executare, ce va fi respinsă, ca tardiv introdusă.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 5973 din 11 august 2004, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la 26 mai 2004, contestatoarea Asociaţia de proprietari bl. C3A a formulat, în contradictoriu cu intimata A.V., contestaţie la executare împotriva punerii în executare a deciziei nr. 2196/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a încheierii din 18 decembrie 2003 pronunţate de instanţa de executare, solicitând suspendarea punerii în executare a acestei decizii şi a încheierii din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
în motivare, se arată că, la data de 24 mai 2004, executorul judecătoresc s-a prezentat la sediul contestatoarei pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 2196/2002 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în urma discuţiilor stabilindu-se ca executarea să se facă la 4 iunie 2004. Contestatorul arată că decizia nr. 2196/2002, pronunţată de tribunal ca instanţă de apel, a fost nelegal învestită cu formulă executorie, prin violarea
dispoziţiilor art. 279 şi art. 374 C. proc. civ., întrucât învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de către prima instanţă, şi nu de către tribunal, care a judecat apelul ca instanţă de apel, or, în cazul de faţă, învestirea trebuia făcută de Judecătoria sectorului 3, care a judecat cauza în primă instanţă. O altă dispoziţie legală încălcată în legătură cu punerea în executare a deciziei civile este cea referitoare la faptul că decizia nu este definitivă şi, fiind atacată cu recurs, nu este irevocabilă. Un al treilea motiv de contestaţie invocat de contestator se referă la faptul că, în speţă, comunicarea somaţiei nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, neexistând nici o dovadă că această comunicare s-a făcut.
In dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 2196/2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată la 18 decembrie 2003 de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, adresa Distrigaz nr. 59019 din 22 octombrie 2002, procesul-verbal al Asociaţiei de proprietari bl. C3A din 15 octombrie 2002, procesul-verbal din 24 mai 2004 emis de B.E.J. R.I.C. Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, arătând că, potrivit art. 401 C. proc. civ., contestaţia la executare se face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, instanţa reţine următoarele: primele două motive de contestaţie la executare silită invocate de contestator privesc procedura de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti, procedură prevăzută de art. 374 C. proc. civ., precum şi faptul că executarea silită a fost începută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu constituie titlu executoriu, deoarece nu este definitivă, fiind atacată cu recurs. Instanţa reţine că executarea silită a fost încuviinţată potrivit încheierii pronunţate, în condiţiile art. 336-338 C. proc. civ., de această instanţă de executare, la data de 18 decembrie 2003, iar instanţa care a fost învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite a verificat aspectele formale ale titlului executoriu, prin prisma dispoziţiilor art. 374 alin. (2) şi art. 376 C. proc. civ., decizia pronunţată de tribunal fiind definitivă, potrivit art. 300 alin. (1) C. proc. civ., şi susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire, în caz de opunere din partea debitorului, pe calea executării silite.
Aceste motive invocate de contestator au făcut şi obiectul apelului împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, potrivit procedurii neconten-cioase prevăzute de Cartea a IlI-a a Codului de procedură civilă, instanţa de control fiind învestită cu verificarea aspectelor privind nelegalitatea învestirii cu formulă executorie a deciziei nr. 2196 din 31 octombrie 2002 pronunţate de tribunal, decizie prin care a fost admis apelul şi schimbată în tot sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria sectorului 3.
Al treilea motiv de contestaţie la executare vizează nulitatea somaţiei, pentru vicii de procedură, în sensul că, comunicarea somaţiei, prevăzută de art. 387 şi art. 5802 C. proc. civ., nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 92 C. proc. civ. Instanţa reţine că susţinerea contestatoarei, precum că nu i-a fost comunicată somaţia, nu poate fi primită, deoarece agentul procedural a afişat somaţia pe uşa principală a clădirii, aşa cum impun dispoziţiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ. pentru ipoteza în care cei citaţi sunt lipsă.
Prin urmare, indiferent dacă se invocă aspecte ce vizează nelegalitatea învestirii cu formulă executorie a titlului executoriu, când acesta este o hotărâre judecătorească, sau faptul că această hotărâre nu este definitivă, termenul de contestaţie la executare este tot cel de 15 zile, care curge de la momentul la care debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie. în speţă, contestatoarei i-a fost comunicată somaţia, ca prim act de executare, la data de 13 ianuarie 2004, iar contestaţia a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 mai 2004, cu depăşirea termenului procedural de 15 zile, ceea ce atrage, conform art. 103 C. proc. civ., decăderea contestatoarei din dreptul de a mai formula contestaţie la executare, decădere care a fost invocată de intimată prin intermediul excepţiei de tardivitate.
Prin urmare, singurul act de executare pe care contestatorul îl contestă nu poate fi decât somaţia, în cazul când obligaţia prevăzută în titlul executoriu este o obligaţie de a face. Mai mult, lipsa vreunuia dintre elementele prevăzute de art. 387 C. proc. civ. atrage nulitatea relativă a somaţiei, dar nulitatea nefiind expresă, este condiţionată de existenţa unei vătămări pe care trebuie să o dovedească contestatoarea, vătămare care nu se prezumă şi pe care contestatoarea nu a dovedit-o.
în raport de consideraţiunile expuse mai sus, instanţa, în conformitate cu art. 387 şi art. 401 C. proc. civ., a admis excepţia şi a respins contestaţia, ca tardivă.
Comentariu: Apreciem că intrarea instanţei pe fondul cauzei, prin consideraţiile formulate pe fondul contestaţiei la executare cu privire la nedovedirea de către contestator a cererii sale, în speţă, a vătămărilor cauzate de executare, este nejustificată, în condiţiile în care instanţa, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., şi-a oprit iniţial competenţa la nivelul excepţiilor invocate.
| ← Somaţie de plată. Sechestru asigurător. Acţiune în anulare.... | Contestaţie la executare. Evacuare. Suspendarea executării... → |
|---|
