Stingerea ipotecii. Hotărâre judecătorească. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1800
Având în vedere dispoziţiile art. 1800 C. civ. care prevăd că atunci când se stinge obligaţia principală se stinge şi ipoteca, corect instanţele au reţinut că reclamanta a făcut dovada plăţii creanţei, stingându-se în acest fel atât obligaţia cât şi garanţia stabilită prin ipotecă.
In consecinţă, susţinerile pârâtei privind neplata integrală a dobânzilor datorate de debitoarea reclamantă, sunt nefondate, întrucât realizarea creanţei, a fost stabilita prin hotărâre judecătoreasca în procesul de faliment, ce are autoritate de lucru judecat.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 1549 din 8 martie 2005
(B.J. - Baza de date)
Prin sentinţa civilă nr. 5716 din 29 septembrie 2003, Tribunalul Dolj a admis acţiunea reclamantei SC C. SA Dolj în contradictoriu cu pârâta B.I.R. prin lichidator SC M.S. SA Bucureşti şi a dispus radierea ipotecii instituită prin contractul de ipotecă autentificat cu nr. 2530 din 12 mai 1997.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2003, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât greşit s-a
dispus radierea ipotecii, reclamanta figurând încă în evidenţele sale contabile cu debite privind dobânda neachitată.
Recursul este nefondat.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în baza unui contract de credit (nr. 51 din 18 aprilie 1997), ce a fost garantat prin instituirea unii ipoteci asupra imobilelor prevăzute în contractul de garanţie autentificat cu nr. 2530 din 12 mai 1997.
în speţă, se constată că pârâta creditoare şi-a realizat creanţa în cadrul procedurii legale reglementate de Legea nr. 64/1995, stabilindu-se irevocabil (prin sentinţa nr. 191 din 29 august 2002 a judecătorului sindic şi decizia nr. 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova) cuantumul creanţei la suma de 338.398.692 lei dobândă neachitată la acea dată, sumă ce a fost abia ulterior achitată cu O.P. nr. 308/2002.
în această situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 1800 pct. 1 C. civ., care prevăd că atunci când se stinge obligaţia principală, se stinge şi ipoteca, corect instanţele au reţinut că reclamanta a făcut dovada plăţii creanţei, stingându-se în acest fel atât obligaţia cât şi garanţia stabilită prin ipotecă.
în consecinţă, susţinerile pârâtei privind neplata integrală a dobânzilor datorate de debitoarea reclamantă, corect nu au fost primite, întrucât realizarea creanţei, aşa cum s-a arătat, privind cuantumul şi garanţia au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti în procesul de faliment, ce au autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, soluţiile instanţelor care au dispus radierea ipotecii după achitarea sumelor legal datorate, potrivit hotărârilor judecătoreşti menţionate, pronunţate în procedura falimentului, sunt legale şi temeinice, iar recursul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
| ← Contract de ipotecă. Radiere. Examinare | Contract de garanţie imobiliară. Nulitate absolută → |
|---|
