Cumulul dobânzilor cu actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 691/R din data de 29.04.2013
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Este admisibil cumulul dobânzilor cu actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație, pe considerentul că cele două instituții cu natură juridică diferită.
Actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda legală reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor.
Prin Sentința civilă nr.1465 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Maramureș s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a respins ca prescrise pretenții reclamanților pentru perioada anterioară datei de 23.12.2008.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții M. A., D. D., E. G., O. F., V. F., C. M., D. R., V. U., toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Baia Mare, cu sediul în loc. Baia Mare xxx, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în București, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Curtea de Apel Cluj, cu sediul în loc. Cluj Napoca, str. Ștefan cel Mare, nr. 1, jud. Cluj, Tribunalul Maramureș, cu sediul în loc. Baia Mare, B-dul Republicii, nr. 2A, jud. Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul procesual ales în loc. Baia Mare, str. Aleea Serelor, nr. 2A, jud. Maramureș.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitelor restante stabilite prin sentința civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5023/100/2007, sentința civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5460/100/2007, sentința civilă nr. 1386 din data de 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5076/100/2007, sentința civilă nr. 436 din data de 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 627/100/2008, sentința civilă nr. 732 din data de 10.07.2009 a Tribunalului Maramureș, începând cu data de 23.12.2008 și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății.
In considerentele hotărârii s-au reținut următoarele :
In conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
De asemenea, potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, republicat, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
Prin urmare, termenelor de prescripție reglementate de art. 268 din Codul muncii le sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind începutul, suspendarea sau întreruperea curgerii lor.
Tribunalul a apreciat că, în speță, nu s-au dovedit cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție de 3 ani, în condițiile în care hotărârile judecătorești executate parțial voluntar și cu privire la executarea cărora au fost emise O.U.G. nr. 71/2009, O.U.G. nr. 45/2010 și Legea nr. 230/2011, nu cuprind dispoziții privind plata dobânzii legale, care a fost solicitată pentru prima dată de reclamanți prin acțiunea înregistrată la data de 23.12.2011.
Prin urmare, prin plata parțială a drepturilor salariale stabilite prin hotărârile judecătorești irevocabile și prin emiterea actelor normative menționate privind eșalonarea plății, debitorii nu au recunoscut îndreptățirea reclamanților și la plata dobânzii legale, având în vedere că aceasta nu a fost solicitată și nu a făcut obiectul proceselor anterioare, în care au fost pronunțate titlurile executorii.
Potrivit art. 7 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe sa : curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, interpretate de reclamanți în sensul că numai stingerea dreptului la acțiune privind debitul principal atrage și stingerea dreptului la acțiune privind drepturile accesorii.
Așa fiind, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv 23.12.2011, tribunalul constată ca fiind prescrise pretențiile reclamanților aferente perioadei anterioare datei de 23.12.2008.
In temeiul art. 268 alin. 1 Ut. c) din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrise pretenții reclamanților pentru perioada anterioară datei de 23.12.2008.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5023/100/2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor, a fost admisă în partea acțiunea formulată de reclamanții C. V., M. V., A. M., D. D.,ș.a.m.d., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, au fost obligați pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15%, calculat la nivelul indemnizației de încadrare brută lunară pentru fiecare reclamant în parte, începând cu luna septembrie 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Maramureș să înscrie mențiunile corespunzătoare, în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamanților și au fost respinse celelalte capete de cerere.
Prin sentința civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5460/100/2007, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. V., M. V., A. M., D. D.,ș.a.m.d., în contradictoriu cu pârâții : Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la D.N.A. și D.I.I.C.O.T., ținând cont și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, echivalente cu cele similare din cadrul D.I.LC.O.T. și D.N.A., începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin sentința civilă nr. 1386 din data de 17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5076/100/2007, s-a respins excepția invocată de pârâta Curtea de Apel Cluj ca neîntemeiată și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. V., M. V., A. M., D. D.,ș.a.m.d. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției, Tribunalul Maramureș și, în consecință, au fost obligați pârâții la acordarea celor 3 tranșe a creșterilor salariale prevăzute de art. 1 al. 1 din O.G. nr. 10/2007, astfel:
-cu 5%, începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
-cu 2 % începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007;
-cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Prin sentința civilă 436 din data de 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 627/100/2008, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul D. D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1-3 să plătească reclamantului suma de 1700 lei, la valoarea actualizată în raport cu indicele de inflației la data plății reprezentând drepturi salariale.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să asigure fondurile bănești necesare plății drepturilor către reclamant și a fost respins capătul de cerere privind înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 732 din data de 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 3908/100/2009 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul M.F.C. și s-a dispus înregistrarea acesteia sub număr nou de dosar, fixându-se termen de judecată la data de 04.09.2009, pentru care vor fi citate părțile.
S-a admis cererea formulată de către reclamanții C. V., M. V., A. M., D. D., ș.a.m.d. , în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru viitor și în continuare.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Prin urmare, în situația în care se angajează răspunderea angajatorului față de salariat pentru neplata drepturilor bănești cuvenite, devin aplicabile prevederile din Codul muncii, cu consecința reparării integrale a prejudiciului, care cuprinde atât despăgubirea datorată, cât și dobânda legală, conform art. 1088 din Codul civil.
Tribunalul a reținut că debitorii au fost puși în întârziere din ziua introducerii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat debitul principal, de la acel moment reclamanții fiind îndreptățiți și la plata dobânzii legale, ceea ce nu exclude însă aplicarea dispozițiilor legale privind prescripția extinctivă.
Instanța de fond a apreciat că este admisibil cumulul dobânzilor legale cu actualizarea creanței cu indicele de inflație, cele două instituții având o natură juridică diferită.
Astfel, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, acordându-se ca beneficiu nerealizat, actualizarea în raport de rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Reclamanții justifică, fără îndoială, un interes în promovarea prezentei acțiuni, prevederile art. 3 712 alin. 2-3 Cod procedură civilă nefiind aplicabile în speță, întrucât prin titlurile executorii de care aceștia se prevalează nu au fost acordate dobânzi, ci doar actualizarea creanței cu indicele de inflație.
Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. 4 din Codul muncii, coroborat cu art. 1084 și art. 1088 Cod civil, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pe pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitelor restante stabilite prin sentința civilă nr. 1154 din data de 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5023/100/2007, sentința civilă nr. 59 din data de 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5460/100/2007, sentința civilă nr. 1386 din data de 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5076/100/2007, sentința civilă nr. 436 din data de 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 627/100/2008, sentința civilă nr. 732 din data de 10.07.2009 a Tribunalului Maramureș, începând cu data de 23.12.2008 și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Cluj.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii obligării Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
S-a considerat că prin admiterea cererii de plată a dobânzii legale solicitate de reclamanți s-ar ajunge la o dublă reparație, întrucât prin toate hotărârile judecătorești invocate s-a dispus plata sumelor solicitate actualizate cu rata inflației la data plății.
Dreptul la acordarea dobânzilor solicitate de reclamanți nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
Aceste dobânzi nu sunt prevăzute în buget pentru a fi acordate.
Nu există o culpă a Ministerului Finanțelor Publice pentru neexecutarea în întregime a hotărârilor irevocabile avizând sporurile câștigate de reclamanți în instanță.
O.U.G. nr.71/2009 a fost emis tocmai în interesul menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit respectarea angajamentelor interne și internaționale.
In drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
In drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune - interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
In condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la îmbogățire fără just temei.
S-au mai invocat prevederile art.1535 cod civil și O.G. nr.13/2011, arătându-se că reclamanții solicită acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare.
Or, în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență.
In ceea ce privește titlurile executării, legiuitorul a stabilit termen suspensiv de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare prevăzut de O.-U.G. nr.71/2009.
Pârâtul Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în întregime a acțiunii înaintate de reclamanți.
In motivarea cererii s-a arătat că acțiunea reclamanților se cuvine a fi respinsă întrucât prin admiterea cererii de plată a dobânzii legale se ajunge la o dublă reparație a pierderii suferite.
Dacă dobânda legală exprimată în raport de dobânda de referință a B.N.R. reflectă și rata inflației, atunci plata și a dobânzii legale, în condițiile în care suma de bani a fost deja actualizată cu rata inflației, este excesivă.
S-au invocat deasemenea prevederile art.3712 al.2-3 Cod procedură civilă precum și prevederile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22 aprilie 2013 reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instituția dobânzii legale și a actualizării creanței cu indicele de inflație au un caracter și o natură diferită.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate instanța a constatat că recursurile declarate sunt nefondate din următoarele considerente :
Prima instanță în mod întemeiat a reținut că potrivit art.166 al.4 Codul muncii întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul - art.1084 Cod civil.
Instanța a apreciat că este admisibil cumulul dobânzilor cu actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație, pe considerentul că cele două instituții cu natură juridică diferită.
Actualizarea are caracter compensatoriu și urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor. Bănești în timp ce dobânda legală reprezintă daune interese moratorii respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligației de către debitor, și are temeiul juridic în art.1088 Cod civil.
Prin urmare dobânda reprezintă o sancțiune cu daune moratorii pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată iar actualizarea cu indicele de inflație reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății - daune compensatorii, astfel încât nu se ajunge la o dublă reparație.
Actele normative privind eșalonarea plății, respectiv O.U.G. nr.71/2009, O.U.G. nr.45/2010 și Legea nr.230/2011 nu cuprinde dispoziții privind plata dobânzii legale, astfel încât nu se poate pune în discuție suspendarea acordării și executării acestui drept.
Fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste texte de lege rezultă că respectiva cheltuială are bază legală, dreptul reclamanților neputând fi condiționat de sumele alocate pârâtei prin Legea bugetului de stat.
Recurentul Ministerului Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății diferențelor de drepturi salariale un în virtutea unui raport de muncă ci în baza atribuțiilor ce revin ministerului, atribuții ce decurg din legea sa de organizare și funcționare.
Față de cele ce preced, nefiind incident în cauză vreun motiv de casare sau modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, ținând seama și de prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă au fost respinse recursurile declarate ca nefondate.
| ← Stabilire program de vizitare a minorului. Condiţii | Pătrunderea fără drept în zona de siguranţă a... → |
|---|
