Cerere de strămutare. Competenţa materială a instanţei. Aplicare în timp a normelor de procedură privitoare la competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 4/C din data de 17.04.2013
Cererea de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, formulată de petiționare, privește un proces început sub legea veche și potrivit vechii reglementări competența de soluționare a unei astfel de cereri revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2013 petiționarele W. M. și W. R. au solicitat să se dispună strămutarea procesului ce face obiectul dosarului nr. 3417/289/2012 al Judecătoriei Reghin la o altă instanță egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă, petiționarele invocând faptul că au îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței care a fost investită cu soluționarea cererii de revizuire din dosarul sus-menționat.
În susținerea cererii de strămutare s-au invocat în drept prevederile din noul Cod de procedură civilă, care reglementează acest incident procedural.
Prin actele depuse la dosar (întâmpinare, răspuns la întâmpinare, note scrise) intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstolița, Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Mureș și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș) au precizat că se opun admiterii cererii de strămutare.
Examinând cererea de strămutare dedusă judecății, instanța reține următoarele:
Cererea de strămutare a dosarului nr. 3417/289/2012 al Judecătoriei Reghin a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 4 martie 2013, deci după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind întemeiată pe prevederile art. 140 alin. 1 ale acestui cod, care reglementează strămutarea procesului pentru motive de bănuială legitimă.
Conform prevederilor art. 142 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia.
Față de cererea de strămutare formulată trebuie precizat însă că aceasta privește un proces care a fost înregistrat la Judecătoria Reghin sub imperiul vechiului Cod procedură civilă.
Prin art. 39 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, se prevedea că soluționarea cererii de strămutare pe motiv de bănuială legitimă este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere că în speță instanța a fost investită cu soluționarea unui incident procedural legat de un proces început sub legea veche, iar prin legea nouă de procedură a fost modificată competența instanței în materia soluționării cererii de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, se pune problema aplicării în timp a normelor de procedură referitoare la competența instanței în materia cererii de strămutare.
Prin art. 24 din noul Cod de procedură civilă se prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar prin art. 25 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă se prevede că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Prin prevederile legale sus-menționare este determinată legea aplicabilă proceselor noi și totodată este consacrat principiul potrivit căruia procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
În acest context, în raport de prevederile legale menționate mai sus, la termenul de judecată din 17 aprilie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței curții de apel în soluționarea cererii de strămutare cu care a fost sesizată, reprezentanta intimatei Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș precizând că este de acord cu admiterea excepției invocate.
Față de cele ce preced, întrucât cererea de strămutare pe motiv de bănuială legitimă, formulată de petiționare, privește un proces început sub legea veche și potrivit vechii reglementări competența de soluționare a unei astfel de cereri revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea de apel a reținut că nu este competentă să soluționeze cererea de strămutare dedusă judecății și în consecință în temeiul art. 132 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a acestei cereri în favoarea acestei instanțe.
| ← Cerere de completare a hotărârii. Dovada cheltuielilor de... | Furt de arbori. Elemente constitutive. Jurisprudență Furt → |
|---|
