Cerere de completare a hotărârii. Dovada cheltuielilor de judecată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 618/R din data de 16.04.2013
Soluționarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face prin raportare la înscrisuri noi depuse după pronunțarea hotărârii a cărei completare se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării deciziei și cu privire la care instanța a omis a se pronunța.
Prin cererea formulată la data de 11.03.2013 în dosarul nr. 3487./280/2007, recurentul reclamant M. D. a solicitat completarea deciziei civile nr. 1966/R din 27.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, în sensul obligării pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în valoare de 10.126,39 lei, constând în onorariu avocațial, în cuantum de 8060 lei, taxa judiciară de timbru, în valoare de 1883 lei și cheltuieli de cazare, în valoare de 183,39 lei.
În susținerea cererii, recurentul reclamant a arătat că prin cererea de recurs a solicitat obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată și a făcut dovada cheltuielilor de judecată, depunând la ultimul termen înscrisurile doveditoare.
S-a mai arătat că este admisibilă cererea de completare a deciziei pronunțată în recurs și că ea nu este supusă unui termen, iar pârâții au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 2811 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În susținerea cererii s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 124/2012 a Tribunalului Mureș (filele 150-154), factura emisă la data de 17.07.2012 pentru suma de 8.060 lei reprezentând onorariu avocațial și dovada achitării acestei sume (filele 155, 156), chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.883 lei (fila 157), dovada cheltuielilor de cazare (filele 158, 159), decizia civilă nr. 6824/24.11.2009 a Curții de Apel București (filele 160-163), decizia civilă nr. 1396/17.06.2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș (filele 164-166), două dovezi poștale privind comunicări făcute de instanță (filele 167, 168), decizia nr. 1966/R/27.11.2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș (filele 169-194).
Pârâții T. M. și T. C. au formulat întâmpinare la cererea de completare a deciziei, prin care au invocat tardivitatea cererii, susținând că aceasta putea fi formulată numai în 15 zile de la pronunțarea deciziei.
Pe fond, pârâții au solicitat respingerea cererii de completare, arătând că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate, nedepunând înscrisuri în acest sens până la pronunțarea deciziei.
Referitor la actele anexate cererii de completare, s-a arătat că factura privind plata onorariului avocațial se referă la un alt dosar, iar cuantumul acestuia este exagerat.
Analizând cererea de completare a hotărârii formulată de recurentul reclamant, Curtea a constatat următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1966/R din 27.11.2012 a Curții de Apel Tg. Mureș s-a admis recursul declarat de reclamantul M. D. împotriva deciziei civile nr. 124 din 24 aprilie 2012, a Tribunalului Mureș, s-a modificat în parte decizia civilă atacată, în sensul că s-a menținut dispoziția din hotărârea primei instanțe privind obligarea pârâților la plata sumei de 28.500,06 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului de 238,71 mp. actualizată de la data de 28.11.2005 și până la data plății efective. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții T. M. și T. C. împotriva aceleiași decizii civile.
Atât prin memoriul de recurs, cât și cu ocazia expunerii concluziilor pe fond, recurentul M. D. a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța a omis a se pronunța asupra acestei cereri.
Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Referitor la excepția tardivității invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, reținând în acest sens că nu pot fi primite argumentele acestora, în sensul că în cauză ar fi aplicabilă ultima teză a textului legal menționat și că termenul pentru a depune cererea de completare ar fi de 15 zile de la pronunțare. Acest termen este prevăzut în mod expres pentru situația hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, acesta nefiind cazul în speță, iar a accepta aplicarea acestei prevederi și în cazul deciziilor pronunțate în recurs ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis.
Pe fondul cererii, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, constatând că recursul reclamantului a fost admis, iar recursul pârâților a fost respins, aceștia din urmă au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală.
Analizând cererea de completare din perspectiva înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că este întemeiată numai în parte.
Astfel, contrar susținerilor recurentului reclamant, acesta nu a depus pe parcursul judecării recursului și nici la ultimul termen de judecată înscrisuri cu care să probeze plata onorariului avocațial sau cheltuielile de cazare solicitate prin cererea de completare. Aceste înscrisuri s-au depus numai odată cu formularea acestei din urmă cereri, neputând fi luate în considerare. În acest sens, instanța subliniază faptul că soluționarea cererii de completare a hotărârii nu se poate face prin raportare la înscrisuri noi depuse după pronunțarea hotărârii a cărei completare se solicită, ci numai luând în considerare dovezile existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării deciziei și cu privire la care instanța a omis a se pronunța.
Curtea a constatat că singura chitanță aflată la dosar, care dovedește efectuarea unor cheltuieli cu ocazia judecării recursului promovat, este chitanța nr. 191379 din 2.10.2012, aflată la fila 107, privind plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1883 lei. Această sumă se cuvine a fi acordată integral, având în vedere soluția pronunțată în recurs.
În consecință, Curtea a admis în parte cererea reclamantului și a completat dispozitivul deciziei nr. 1966/R din 27.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș în dosarul nr. 3487./280/2007, în sensul că a obligat pârâții T. M. și T. C. la plata către reclamantul recurent M. D. a sumei de 1.883 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței mai sus menționate și a respins celelalte pretenții ca nefondate.
| ← Furtul săvârşit prin escaladare, violare de domiciliu.... | Cerere de strămutare. Competenţa materială a instanţei.... → |
|---|
