Decizie similară: C.S.J., decizia nr. 1353 din 15 iulie 1992
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 400
Prin art. 400 alin. (1) C. proc. civ. se dă posibilitatea părţilor sau terţilor interesaţi ca, pe calea contestaţiei la executare îndreptate la instanţa care a încuviinţat titlul executoriu, să lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, în alin. (2) al aceluiaşi text de lege se prevede că toate celelalte incidente sau contestaţii ce s-ar ridica asupra urmăririi înseşi se vor îndrepta la instanţa care execută hotărârea.
Rezultă, din menţionatele prevederi legale, că motivele ce se invocă într-o contestaţie la executare nu se pot referi la chestiuni de fond, care să pună în discuţie o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Punerea în discuţie, în faţa instanţei de executare, a legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu ar duce la încălcarea principiului puterii lucrului judecat.
Deci, în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu este îndreptăţită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părţi, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
în speţă, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare şi-a depăşit competenţa, prin aceea că nu a administrat proba şi a stabilit o altă stare de fapt cu privire la posesia bunurilor împărţite prin hotărârea pusă în executare.
| ← Contestaţie la executare. Motive de fond ale cauzei.... | Decizie similară: C.A. Galaţi, secţia civilă, decizia nr.... → |
|---|
