Contestaţie la executare. Motive de fond ale cauzei. Inadmisibilitate
Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 400
Pe calea contestaţiei la executare, instanţa nu este însă îndreptăţită să examineze aspecte de fond ale cauzei, care să repună în discuţie o hotărâre rămasă definitivă, cereri care, din eroare, nu au fost examinate de instanţa de fond, decât în cazul în care s-ar invoca anumite motive de stingere a obligaţiei, intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
C.A. Craiova, decizia nr. 382 din 31 decembrie 1997
Notă: Prevederile anterioare ale art. 400 C. proc. civ. au fost comasate în noul art. 399 C. proc. civ., prin modificările aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000).
Dispoziţiile art. 400 C. proc. civ. creează, pentru participanţii la executarea silită, cadrul pentru sesizarea instanţei, de câte ori se ivesc incidente sau contestaţii împotriva urmăririi.
Instanţa nu este însă îndreptăţită să examineze aspecte de fond ale cauzei, decât în cazul în care s-ar invoca anumite motive de stingere a obligaţiei, intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Deci, motivele invocate de contestator nu pot să se refere la chestiuni de fond care să repună în discuţie o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările au fost sau au putut fi făcute în cursul judecăţii de fond sau prin exercitarea căilor legale de atac. Punerea în discuţie, în faţa instanţei de executare, a validităţii titlului executoriu ar atinge puterea lucrului judecat.
Acelaşi principiu este aplicabil şi în cazul în care obiectul contestaţiei la executare priveşte înţelesul, întinderea sau aplicarea hotărârii ce se execută, care trebuie rezumate numai la măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul acesteia.
Astfel, s-a apreciat că nu este posibil ca, pe calea contestaţiei la executare, să se soluţioneze cererile formulate de părţi, care, din eroare, nu au fost examinate de instanţa de fond. O astfel de omisiune se putea corecta prin folosirea căilor ordinare de atac, ignorate de contestator.
← Hotărâre arbitrală. Contestaţie la executare. Instanţa competentă | Decizie similară: C.S.J., decizia nr. 1353 din 15 iulie 1992 → |
---|