Deconectarea unui utilizator individual dintr-un condominiu de la SACET. Obligaţia de a contribui la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Îmbogăţire fără justă cauză.
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Sentinţă civilă nr. 811 din data de 21.01.2014
Respinge acțiunea
Prin sentința civila nr. 811/21.01.2014 a Judecatoriei Ploiesti s-a dispus respingerea actiunii formulată de reclamanta A de p bl. N12, N13, N14, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul P C D, cu domiciliul în Ploiești, jud. Prahova, ca neîntemeiată si de asemnea a fost respinsa cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul P C D în contradictoriu cu chemata în garanție SC D. T.P. SRL, cu sediul Ploiești, jud. Prahova, ca lipsită de obiect.
A fost obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel a fost avut in vedere ca pârâtul PCD este proprietarul apartamentului situat în mun. Ploiești, (…), apartament aferent condominiului cu privire la care a fost constituită și în legătură cu care își desfășoară activitatea reclamanta, AP.
Conform statutului, asociația reclamanta are ca obiect de activitate asigurarea condițiilor de funcționare normală atât a locuințelor (apartamentelor) și spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință, aflate în proprietatea exclusivă, cât și a spațiilor, construcțiilor și instalațiilor, aflate în proprietatea comună indivizibilă, aferentă condominiului. În scopul realizării obiectului său de activitate asociația de proprietare are, printre altele, următoarele atribuții principale: încheie contracte cu furnizorii de produse și de servicii și își asumă obligații în nume propriu și în numele proprietarilor, reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea proprietății comune, adoptă și amendează bugetul de venituri și cheltuieli, precum și fondul de rulment, asigură calcularea și încasarea cotelor obișnuite și speciale pentru cheltuieli comune de la proprietari, impune penalizări pentru întârzierea la plata cotelor de întreținere.
În realizarea obiectului său de activitatea, asociația reclamanta a încheiat cu chemata în garanție SC DTP SRL contractul de furnizare a energiei termice nr. 603 din 17.06.2005, contract ce are ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apa caldă de consum.
Din clauzele contractuale, precum și din interogatoriul luat chematei în garanție, coroborat cu poziția acesteia pe parcursul procesului, reiese că între aceasta și pârât nu există un raport contractual direct. Astfel, contractul de furnizare a energiei termice este încheiat cu asociația reclamantă, care are calitatea de utilizator, drepturile și obligațiile care decurg din conținutul acestui contract revenind exclusiv acestora, iar plata se face în funcție de consumul efectiv înregistrat.
Prin urmare, în realizarea obiectului contractului furnizorul are dreptul și obligația de a factura serviciile în conformitate cu cantitățile de energie termică livrate la prețurile și tarifele legal stabilite, iar utilizatorul are obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (art. 6, pct. 1, art. 7, pct. 4, art. 9, pct. 3 din contract).
În ceea ce privește determinarea consumurilor de energie termică, contractul stipulează că stabilirea acestora în vederea facturării se efectuează pe baza aparaturii de măsură montate la utilizator, iar la finele perioadei de facturare se face citirea grupurilor de măsurare/ contoarelor, consemnându-se într-un proces - verbal semnat de părți indexurile prelevate, precum și, în cazul restricționării de către utilizator a programului de furnizare față de cel al furnizorului, numărul orelor de funcționare (art. 11, alin. (1) și art. 12, alin. (1) din contract).
Contravaloarea energiei termice furnizate utilizatorului se încasează de la acesta pe bază de factură, reclamanta și chemata în garanție stabilind ca facturarea și plata să se efectueze lunar, pe baza consumului efectiv (art. 14 și art. 16, lit. c) din contract).Prin urmare, reiese că nu există o relație contractuală directă între chemata în garanție D și pârâtul P, relația operator - utilizator materializându-se la nivelul branșamentului, respectiv al racordului, în punctul de delimitare a instalațiilor. În cazul clădirilor de tip condominiu, având branșamente și instalații interioare comune, indiferent de destinație, furnizorul nu are competența de a se implica în defalcarea și repartizarea pe deținătorii spațiilor locative individuale a cheltuielilor aferente condominiului pentru consumul de energie termică, această activitate revenind, potrivit legii, asociațiilor de proprietari/ locatari, aceasta cu atât mai mult cu cât în condominiul respectiv există instalate repartitoare (răspunsul la întrebările 9 și 16 din interogatoriu).
Stabilirea cantităților de energie termică pentru încălzire se face pe baza înregistrărilor aparatului de măsură montat la branșament, iar factura de energie termică se emite pe baza repartizării făcută de firma prestatoare (SC Ista România), în baza unui acord privind modul de repartizare a consumurilor de energie termică în cadrul aceluiași imobil, semnat între părți (răspunsul la întrebarea 1 din interogatoriu).
Astfel, consumul facturat de chemata în garanție este cel înregistrat de contorul de branșament, furnizorul neavând competența de a se implica în defalcarea și repartizarea pe deținătorii spațiilor locative individuale a cheltuielilor aferente condominiului pentru consumul de energie termică și apă caldă de consum, aceasta fiind în competența exclusivă a asociației de proprietari, D nefacturând decât consumul efectiv înregistrat, conform datelor din contorul de branșament, repartizarea făcându-se de asociația de proprietari conform propriilor evidențe (răspunsul chematei în garanție la interpelarea instanței, fila 166).În ceea ce privește situația pârâtului P, instanța reține că acesta este terț față de contractul de furnizare a energiei termice intervenit între asociata reclamanta și chemata în garanție D. În anul 2011 pârâtul a hotărât să se deconecteze de la rețeaua comună de încălzire pe condominiu, urmând să-și producă apa caldă și energia termică la nivelul propriului său apartament.
În acest scop, în cursul lunii septembrie a anului 2011, acesta a luat legătura cu asociația reclamanta și cu vecinii de pe verticală și orizontală, obținând acordul acestora de a se separa de la rețeaua comună de încălzire (filele 78 și 79) și a înștiințat furnizorului cu privire la intenția sa de a se debranșa, astfel încât acesta să procedeze la punerea sigiliilor pe dopurile puse pe racordurile de utilități de la care a fost separat (filele 72 -73).Astfel, în aceeași lună, pârâtul a procedat la separația sa efectivă de la instalația unică de furnizare a energiei termice, și-a montat centrală de apartament și a obținut acces la sistemul de distribuție de gaze naturale al DistriGaz Sud, racordurile la instalația comună fiind astupate (filele 88-104).
La 21.10.2011, chemata în garanție îi răspunde pârâtului că, având în vedere că blocul N14 racordat la punctul termic nr. 7 Democrației, nu figurează cu apartamente debranșate de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, în conformitate cu art. 249 din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, care stipulează că deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament, nu se va putea da curs nicinuei solicitări de deconectare de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică venite din partea proprietarilor blocului N14, PT7 Democrației (fila 71).
Acest aspect îi este adus la cunoștința asociației reclamante la 15.05.2012, chemata în garanție răspunzând petiției înregistrate sub ref. C12 0075 că apartamentul nr. 12 nu figurează deconectat de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, întrucât deconectarea în speță a fost făcută nelegal.
Astfel, atât din poziția asociației reclamante, cât și din cea a chematei în garanție, reiese că acestea cunosc și recunosc că deconectarea apartamentului pârâtului de la rețeaua comună de termoficare a avut loc efectiv, însă aceasta nu figurează în evidențele celor două întrucât se consideră că această deconectare s-a realizat cu nesocotirea dispozițiilor legale.
Pe cale de consecință, deși pârâtul s-a separat în fapt de la sistemul de încălzire pe condominiu, asociația reclamantă a continuat să îi perceapă cheltuieli de întreținere, în special privind încălzirea. Repartizarea costurilor cu privire la apartamentul pârâtului s-a realizat în urma notelor de consum individual întocmite de ISTA, note care s-au întocmit, așa cum reiese din cuprinsul lor, fără a se fi citit indicația dată de repartitoare, consumul fiind estimat ca medie pe întreg imobilul (filele 35-40).
Astfel s-a înregistrat în evidențele asociației de proprietari debitul care formează obiectul prezentului litigiu.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus de către instanță este necontestată de către părțile litigante. Singura problemă în discuție este cu privire la legalitatea deconectării pârâtului de la rețeaua comună de încălzire și cu privire la efectele acesteia, problema de a cărei dezlegare depinde soluția prezentului litigiu.
Astfel, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Art. 46 din Legea nr. 230/2007 prevede că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform art. 32, alin. (2), teza I din Normele metodologice ale Legii nr. 230/2007, repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului, în cadrul contractului încheiat cu reprezentantul asociației de proprietari a condominiului.
Totodată, conform art. 39 din aceleași Norme metodologice, cheltuielile pe consumuri individuale reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece și canalizare; apă caldă menajeră; energia termică, combustibilul și apa rece pentru prepararea apei calde; gaze naturale; încălzirea apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, cheltuielile pe consumuri individuale repartizându-se în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 29, alin. (1) din Legea nr. 325/2006, dispoziții aflate în capitolul VI, secțiunea a 4-a, intitulată repartizarea costurilor, potrivit cărora, în cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentați printr-un branșament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri și stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociației de proprietari/locatari, în baza metodologiei-cadru elaborate de A.N.R.S.C.
Cu privire la această chestiune mai sunt incidente, art. 300 alin. (1) și (2) din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, aprobat prin HCL Ploiești nr. 318/21.12.2007, conform căruia relația contractuală furnizor-utilizator se materializează la nivelul branșamentului, în punctul de delimitare a instalațiilor; în cazul clădirilor tip condominiu având branșamente și instalații interioare comune, indiferent de destinație, furnizorul neavând competența de a se implica în defalcarea și repartizarea pe deținătorii spațiilor locative individuale a cheltuielilor aferente condominiului pentru consumul de energie termică și apă caldă de consum, în cazul în care în condominiu sunt montate repartitoare de costuri. Contravaloarea serviciilor de alimentare cu energie termică furnizate utilizatorilor se încasează de la aceștia pe bază de factură; factura reprezintă documentul de plată emis în conformitate cu legislația fiscală în vigoare de furnizor (art. 301, alin. (1) din Ordinul ANRSC nr. 91/2007), iar facturarea se face în baza prețurilor și tarifelor aprobate și a cantităților efective, determinate potrivit prevederilor din prezentul regulament (art. 302, alin. (2) din Ordinul ANRSC nr. 91/2007).
În ceea ce privește debranșarea de la rețeaua comună de alimentare cu energie termică, sediul materiei îl constituie art. 30, alin. (2), (4)-(6) din Legea nr. 325/2006, conform căruia deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.
Deconectările/debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) nu se pot realiza în timpul sezonului de încălzire.
Deconectările/debranșările prevăzute la alin. (1)-(3) se efectuează numai de către operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse.
Cheltuielile de deconectare/debranșare se suportă de către solicitant.
Norma legală menționată este completată prin art. 246-249 din Ordinul ANRSC nr. 91/2007, aprobat prin HCL Ploiești nr. 318/21.12.2007, care, adăugând la lege, interzic deconectările individuale în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterior intrării în vigoare a prezentului regulament, adică anterior anului 2007.
Astfel, instanța reține că, în drept, chemata în garanție facturează doar consumul efectiv înregistrat de contorul de branșament, conform contractului de furnizare intervenit între ea și asociația reclamantă și a normelor de reglementare adoptate prin Ordinul ANRSC nr. 91-2007, neavând nicio competență de a se implica în defalcarea costurilor pe apartamente, aceasta făcându-se de către asociația de proprietari, în funcție de indexurile afișate de repartitoarele de costuri, iar proprietarilor le revine obligația să achite sumele stabilite în urma acestei operațiuni, sume care reprezintă consumul efectiv de energie termică înregistrat pe apartament.
Această obligație a proprietarilor de a participa la costurile asociației de proprietari conform listelor lunare de plată este o obligație care, deși izvorăște din lege, are însă un caracter civil, întrucât ea intră în conținutul unui raport juridic patrimonial, stabilit între persoane de drept privat aflate pe poziție de egalitate juridică. Astfel, ea este străbătută nu doar de principiile generale ale dreptului, dar și de cele ale dreptului civil, urmând ca nașterea, modificarea și stingerea acesteia să se facă cu respectarea exigențelor dreptului civil.
În ceea ce privește principiile generale ale dreptului civil, două sunt acelea pe care instanța le va reține pentru tranșarea prezentei cauze, și anume plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel, în dreptul civil, orice plată presupune o datorie (art. 1470 din C.civ.), iar cel ce plătește fără a datora are dreptul la restituire (art. 1341 din C.civ.). Corelativ, cel ce, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire (art. 1345, teza I din C.civ.).
Deși aceste două instituții, plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză, sunt analizate, atât de legiuitor, cât și de doctrină, ca fapte licite generatoare de obligații, totuși, valoare lor de principii generale ale dreptului civil este de netăgăduit, având în vedere că esența lor se regăsește în mecanismul oricărei instituții civile, fundamentând-o și legitimând-o astfel.
Acest caracter principial reiese și din faptul că, pe de-o parte, plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză au o arie generală de aplicare, nefiind limitate la anumite ipoteze specifice, iar pe de altă parte, au un caracter subsidiar față de alte instituții de drept civil.
Prin urmare, și obligația proprietarilor de a plăti datoriile către asociație conform listelor afișate trebuie să presupună o datorie, astfel încât să fie prevenită o îmbogățire fără justă cauză.
În speță, instanța a reținut că pârâtul este deconectat în fapt de la rețeaua comună de furnizare a energiei termice, aspect necontestat de reclamantă și chemata în garanție. Cu toate acestea, deși nu consumă vreun agent termic livrat asociației reclamante în cadrul contractului de furnizare de energie termică încheiat cu chemata în garanție, pârâtului îi sunt stabilite în sarcină costuri ca urmare a defalcării pe apartamente a contravalorii energiei termice livrate.
Astfel de pretenții formează obiectul prezentei cauze, instanța constatând că asociația reclamantă solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente lunilor octombrie 2011 - aprilie 2012, deci ulterior separației acestuia de la rețeaua comună de termoficare, care a avut loc în luna septembrie a anului 2011.
Aceste sume de bani, deși au fost afișate pe listele de plată ale asociației, nu presupun o datorie a pârâtului față de reclamantă, întrucât, pe de-o parte, pârâtul este deconectat de la rețeaua comună de furnizare a energiei termice, iar pe de altă parte, furnizorul chemat în garanție nu facturează mai mult decât consumul efectiv înregistrat de contorul de branșament.
A admite prezenta acțiune în aceste condiții ar însemna să se nesocotească cele două principii generale ale dreptului civil, ar însemna ca instanța să oblige pârâtul la o plată nedatorată, plată care ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a celorlalți proprietari de apartamente situate în condominiu, care astfel ar ajunge să plătească mai puțin decât ar datora, lucru ce nu poate fi îngăduit.
Este irelevant sub acest aspect dacă pârâtul s-a deconectat sau nu legal de la rețeaua de termoficare, atâta timp cât este clar stabilit că el nu consumă agent termic de la rețeaua comună și că a avut loc o separație efectivă de aceasta.
Chestiunea legalității sau nelegalității deconectării este relevantă doar în ceea ce privește antamarea răspunderii contravenționale a pârâtului, în temeiul art. 45, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 325/2006, respectiv pentru debranșarea/deconectarea de la SACET a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispozițiilor legale, și nicidecum cu privire la aprecierea existenței unei obligații civile în sarcina pârâtului.
Pentru cele ce preced, pretențiile asociației reclamante sunt neîntemeiată, întrucât au ca punct de placare plata nedatorată, iar drept consecință o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, instanța a apreciat că în conformitate cu dispozițiile art. 60, alin. (1) din C.proc.civ., precum și datorită faptuliui că acțiunea principală urma să fie respinsă, pe cale de consecință, va respinge și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
În fine, cu privire la cheltuielile judiciare solicitate de pârât instanța a conchis că având în vedere că asociația reclamantă a pierdut prezentul litigiu, acțiunea introdusă urmând să fie respinsă ca neîntemeiată, instanța reține că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile art. 274, alin. (1) din C.proc.civ., urmând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate de pârât. De aceea instanta a obligat asociația reclamanta la plata către pârât a sumei de 4.000 lei, reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței seria C3, nr. 1. În ceea ce privește cheltuielile cu taxele judiciare aferente cererii de chemare în garanție, acestea nu vor fi indemnizate de reclamantă, având în vedere, pe de-o parte, că aceasta este terț față de raportul procesual dintre pârât și chemata în garanție, iar pe de altă parte, cererea respectivă a rămas fără obiect
| ← OBLIGAŢIE DE A FACE. Jurisprudență Construcţii | Conflict de competenţă. Contestaţie la executare. Cerere de... → |
|---|
