Recurs declarat împotriva deciziei de desfiinţare în tot sau în parte a hotărârii cu reţinerea cauzei spre rejudecare. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 404/R din data de 18.09.2014
Potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă, așa cum a fost el interpretat prin Decizia nr. XXXIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, nu sunt supuse recursului deciziile de desființare în tot sau în parte cu reținerea cauzei spre rejudecare.
- Codul de procedură civilă: art. 299
Prin cererea înregistrată la data de 7.11.2011 la Judecătoria Oradea, reclamantul B. D. - D. - E. a chemat în judecată pârâții B. T., prin reprezentant legal, și B. B. - M., solicitând instanței: să constate că reclamantul nu este tatăl minorului pârât B. T., născut la data de 14.06.2002; să dispună sistarea obligației de plată a întreținerii stabilite prin Sentința civilă nr. 3893/2005 a Judecătoriei Oradea și restituirea pensiei achitate deja pentru minor; să stabilească un program de vizitare a minorului și să dispună obligarea pârâtei de rândul doi la plata unor daune morale.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune, iar, pe fond, respingerea ca nefondată a acesteia.
Prin Sentința civilă nr. 9330 din 20.06.2012, Judecătoria Oradea a admis excepția prescripției și a respins acțiunea reclamantului, pe care l-a obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În esență, instanța a constatat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 55 din Codul familiei s-a împlinit la data de 14.06.2005, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată doar la data de 07.11.2011.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, recalificat ulterior apel, reclamantul B. D. - D. - E., solicitând schimbarea hotărârii atacate.
Tribunalul Bihor, prin Decizia civilă nr. 7/A/21.01.2014, a admis apelul și constatând că excepția a fost greșit soluționată de către instanța de fond, a anulat hotărârea acesteia și a reținut cauza în rejudecare, fixând termen de judecată la data de 11.03.2014.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. B. - M., solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate și, pe cale de consecință, respingerea apelului ca nefondat. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, pârâta a arătat că dispozițiile art. 55 din Codul familiei sunt clare și că nu există nicio excepție de la termenul de 3 ani stabilit pentru introducerea acțiunii în tăgada paternității. Termenul curge de la data nașterii copilului, adică de la data de 14.06.2002, termenul de prescripție fiind împlinit la data de 14.06.2005.
De asemenea, pârâta a arătat că reclamantul putea solicita instanței să fie repus în termen, însă acest lucru trebuia să se întâmple în termen de o lună începând cu data de 14.10.2011, data la care reclamantul a făcut testul ADN.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea poziției sale procesuale reclamantul a arătat că prin raportare la legislația europeană este îndreptățit să pună în acord starea de fapt cu situația juridică a minorului.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2014, Curtea de Apel Oradea a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Târgu-Mureș, invocând faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul Bihor la Tribunalul Mureș.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Târgu-Mureș, investită cu soluționarea cererii de recurs formulată de pârâtă, a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac cu care a fost investită.
În susținerea excepției s-a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 299 Cod procedură civilă, așa cum a fost el interpretat prin Decizia nr. XXXIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, nu sunt supuse recursului deciziile de desființare în tot sau în parte cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție în deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată de la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Decizia mai sus menționată, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 14.11.2007 și începând cu această dată, instanțele de judecată trebuiau să interpreteze prevederile art. 299 Cod procedură civilă în raport cu dezlegarea dată de instanța supremă.
Cum prin Decizia nr. 7/A din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie ce face obiectul prezentului recurs, s-a desființat hotărârea Judecătoriei Oradea reținându-se cauza spre a fi rejudecată pe fond, excepția invocată este întemeiată, iar recursul pârâtei B. B. - M. este inadmisibil.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 299 Cod procedură civilă, a respins recursul formulat de pârâta B. B. - M..
| ← Conflict de competenţă. Contestaţie la executare. Cerere de... | Conflict de competenţă. Anularea Hotărârii Adunării... → |
|---|
